2,802 matches
-
în cazul plantelor, fauna teritoriului acestui sat provine din toate părțile continentului, exceptând pe cele specifice zonei muntoase și pe cele marine sau din Delta Dunării. Fauna este asemănătoare cu cea din cuprinsul Podișului Moldovei. Insectele care se găsesc prin fânețe și pășuni: greierul de câmp ("Gryllus campestris"), cărăbușul de stepă ("Anoxia villosa"), cărăbușelul de aprilie ("Melolontha melolontha"), cărăbușul marmorat ("Polyphylla phulo"), fluturele coadă-de-rândunică ("Papilio machaon"), tăunul ("Tabanus autumnalis L."), calul-dracului ("Libellula quadrimaculata"). În apele râului Prut trăiesc o serie de
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
șobolani. Cârtița ("Talpa europaea") este un insectivor subteran. Deși mănâncă orice vietate pe care o găsește: omizi, fluturi de noapte, coropișnițe, crustacee terestre, șopârle, șoareci și chiar șerpi, este dușmănită de om din cauza mușuroaielor pe care le face îndeosebi în fânețe. În popor, este de multe ori confundată cu orbetele. Liliacul ("Chiroptera") este văzut în serile de vară în acțiunea sa de vânător de insecte. În popor există legenda că a fost la început șoarece care mâncând anafura din biserică a
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
îi dă și numele: Tudora (fiind o comună monocefală din acest punct de vedere). Teritoriul administrativ al comunei Tudora ocupă o suprafață de 7313 ha. suprafața agricola = 3966,26 ha, din care: arabil=2774,89 ha; pașuni=1022,61 ha; fînețe=99,77 ha; livezi=66,67 ha; vii=2,32 ha. păduri și terenuri cu vegetație forestieră = 3049,11 ha; ape și bălți = 112,53 ha; alte terenuri = 92 ha Drumul județean DJ 208I face legătura între comuna Tudora și
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
familii, adică vreo 435 de persoane. Din registrul aceleiași conscripțiuni mai aflăm numele celor trei preoți care serveau la biserica din Beclean: "Prekup" ("Precup"), "Adam" și "Avram". Toți cei trei preoți erau greco-catolici. Mai aflăm, din același registru, că de pe fânețele parohiei greco-catolice se strângeau 2 care de fân, în fiecare an. Denumirea satului, "Bethlen", ca și numele unuia dintre preoți, "Prekup", erau notate folosindu-se ortografia limbii maghiare, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate
Beclean, Brașov () [Corola-website/Science/300934_a_302263]
-
În localitate erau recenzați doi preoți, ambii greco-catolici: Iuon și Platon, ale căror nume de familie nu le cunoaștem. În Cuciulata anului 1733 funcționa o biserică (greco-catolică) și exista o casă parohială. Mai aflăm, din aceeași conscripțiune, faptul că de pe fânețele parohiei se strângeau 9 care de fân. Cuciulata făcea parte din protopiatul Veneția de Jos ("Archidiaconatus Venecziensis"). Denumirea localității era dată în ortografie maghiară: "Kucsuláta", întrucât rezultatele coonscripțiunii urmau să fie înaintate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
în localitatea "Holbav", ortografiat "Holbák", au fost recenzate 24 de familii, adică vreo 120 de persoane. Din registrul aceluiași recensământ, mai aflăm numele preotului care servea la biserica din sat: "Komán" (="Coman"), "ortodox". Din același document mai aflăm că de pe fânețele parohiei se aduna cantitatea de 1 car de fân. Denumirea satului, "Holbák", precum și numele preotului, "Komán" erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele recensământului erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate unguri. În 1910, Holbavul avea 1.299
Holbav, Brașov () [Corola-website/Science/300947_a_302276]
-
cu alte cuvinte, la "Mândra" trăiau vreo 190 de persoane. Din registrul aceleiași conscripțiuni mai aflăm că au fost recenzați doi preoți având prenumele "Rád" ("Radu"). Cei doi preoți erau neuniți (ortodocși). În localitate funcționa o biserică ortodoxă, iar de pe fâneața parohiei se strângea, anual, un car de fân.Denumirea satului "Mendra", precum și prenumele celor doi preoți ortodocși, "Rád", erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate unguri.
Mândra, Brașov () [Corola-website/Science/300952_a_302281]
-
biserica din Părău: "Matej, Sztáncs" și "Iuon". Desigur este vorba de numele românești "Matei", "Stanciu" și "Ion", scrise, ca și denumirea localității, cu ortografie maghiară. Toți cei trei preoți erau greco-catolici. În localitate era o casă parohială (Domus parochialis). De pe fânețele parohiei se strângeau 12 care de fân (Foeneta Currum: 12). Numele și denumirea satului erau scrise cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele recensământului erau destinate unei comisii formate din neromâni și în majoritate maghiari. Localitatea Părău, la data conscripțiunii mai sus
Părău, Brașov () [Corola-website/Science/300956_a_302285]
-
acre a evoluat tectonica locală. Acces: DJ 103 A, Brașov - Purcăreni Există două variante de acces: Prima prin partea de est a rezervației, pe traseul marcat cu triunfgi alb cu fond galben. A doua variantă este pe partea vestică, pe Fâneața. Se presupune că au existat biserici ortodoxe din lemn în acest sat încă de la întemeierea lui, insă primul lăcaș de cult ortodox este atestat documentar în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. A fost o biserică de lemn
Purcăreni, Brașov () [Corola-website/Science/300958_a_302287]
-
tractoare și 5 combine; totuși de 1-2 ani, se observă o regresie în agricultură multe pământuri arabile rămânând necultivate datorită îmbătrânirii populației. Această îmbătrânire a populației se datorează migrării tineretului în țările occidentale. Cu o suprafață de 212 ha de fânețe și multe pășuni în golul de munte, în Sebeș au existat condiții excelente pentru creșterea vitelor, boi, vaci, cai, bivoli și oi. Mândria oamenilor de altă dată era dată de frumusețea boilor. Boii apar ca motiv central în cântecele satului
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
ca debit este Valea Letii, care străbate partea de sud a satului. Ca forme de relief sunt caracteristice culmile împădurite cu păduri de fag și mai rar gorun sau corn. Pe o mare parte a teritoriului se întind pășuni și fânețe. Există câteva vârfuri care ating sau depășesc 800 m. Astfel menționăm vârfurile Runcu, Chicera, Brâzgai, Roșioru și Dealul Cărmăzanului. Pe Valea Mișidului stâncile care străjuiesc pe alocuri versantul drept formează adevărate ,porți de fier” , greu străbătute de mica vale ce
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Dealul Cărmăzanului. Pe Valea Mișidului stâncile care străjuiesc pe alocuri versantul drept formează adevărate ,porți de fier” , greu străbătute de mica vale ce le înfruntă. Solul în ciuda unor cantități suficiente de precipitații este de o fertilitate naturală redusă. Pajiștile și fânețele naturale alcătuiesc baza unui sector zootehnic de veche tradiție. In ultimii ani se exploatează importante zăcăminte de bauxită și argilă refractară, ocupația de bază a locuitorilor tinzând să devină mineritul. Intrucât apa potabilă se găsește în izvoare situate la distanțe
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
pentru a se adăposti aici o vreme dar timpurile ,fiind tulburi” a rămas pe loc defrișând o bucată de teren pentru curte și grădină. Mai târziu a defrișat o porțiune mai mare pentru a cultiva cartofi și secară, apoi pentru fânețe. Până la urmă a rămas aici, iar mai târziu s-a căsătorit. La fel au procedat și străbunicii celorlalte familii din sat: în locurile unde s-au stabilit au întemeiat cătune. Cătunul Brejești poartă chiar numele întemeietorului său Breje Ieremia. Cel
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
alte cuvinte, în "Vadul" anului 1733, trăiau circa 365 de suflete, toți români. Aflăm, din registrul aceleiași conscripțiuni, că erau recenzați doi preoți: "Iuon" și "Stan" (în ortografie ungurească, "Sztán"), ambii uniți, precum și o casă parohială, o biserică greco-catolică; de pe fânețele parohiei se obțineau 6 care de fân ... Din punct de vedere bisericesc, Vadul anului 1733 aparținea protopiatului de Veneția de Jos. Numele localității ("Vád"), precum și al preoților ("Iuon" și "Sztán"), deși românești, erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
Ionaș); la Veneția de Jos ("Alsó-Venecze") mai erau recenzați încă doi preoți, ambi uniți: "Sztoika" și "Opra" (Stoica și Oprea, desigur). În localitatea Veneția de Jos a anului 1733, existau o biserică (unită) și o casă parohială ("Domus parochialis"). De pe fânețele parohiei se strângeau 4 care de fân ("Foeneta Currum: 4"). La Veneția de Jos erau recenzate 100 de familii, cu alte cuvinte, circa 500 de locuitori. Numele localității și al preoților erau notate în limba maghiară sau în românește, cu
Veneția de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300981_a_302310]
-
pe teritoriul comunei desfășurându-se activitatea C.A.P. Tărlungeni. Efectivele de animale de pe teritoriul satului au urmat în ultimii ani o curbă descendentă, datorită prețurilor mici de valorificare ale produselor obținute de la acestea. Satul dispune de o suprafață însemnată de fânețe și pășuni. Fânețele sunt folosite de crescătorii de animale, dar o parte din acestea s-au împădurit, nemai fiind întreținute de proprietari. În general, cei care nu mai dețin animale le închiriază celor interesați de obținerea de furaje. Pășunile sunt
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
desfășurându-se activitatea C.A.P. Tărlungeni. Efectivele de animale de pe teritoriul satului au urmat în ultimii ani o curbă descendentă, datorită prețurilor mici de valorificare ale produselor obținute de la acestea. Satul dispune de o suprafață însemnată de fânețe și pășuni. Fânețele sunt folosite de crescătorii de animale, dar o parte din acestea s-au împădurit, nemai fiind întreținute de proprietari. În general, cei care nu mai dețin animale le închiriază celor interesați de obținerea de furaje. Pășunile sunt închiriate de către Primărie
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
și lung sunt dezvoltarea serviciului de gospodărie comunală și terminarea canalizării . Localitatea Tărlungeni este una dintre cele mai frumoase așezări din județ. Pe raza ei se află și culmi semețe de munți (Ciucaș, Piatra Laptelui și Tesla) și dealuri cu fânețe și pășuni, dar și șes în depresiunea Bârsei. Flora este specifică zonei de deal și montane, cu trecere de la stejar și fag la conifere și chiar jnepeniș, iar fauna în afara celei obișnuite, domestice, cuprinde și o bogată faună cinegetică reprezentată
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
349 erau greco-catolici, 2 romano-catolici, 1 reformat și 2 izraeliți. 1894: 355 locuitori (pag. 159) În 1895 se face un recensământ agricol. În acel an satul Ciglean deținea 536 iugăre de pământ arător, 26 iugăre de grădini, 93 iugăre de fânețe și 6 de vii. Pășuni erau 151 iugăre iar păduri 314. În sat erau doar 1 atelaj cu 2 cai însă erau 4 atelaje cu 2 boi, două cu 3 boi, 6 cu bivoli și 8 cu vaci. Sătenii aveau
Ciglean, Sălaj () [Corola-website/Science/301784_a_303113]
-
erau greco-catolici, 207 ortodocși, 6 romano-catolici, 5 reformați, 23 izraeliți; 1894: 979 locuitori; La recensământul agricol din anul 1895, în cele 186 de gospodării au fost consemnate următoarele date: 984 iugăre pământ arător, 25 iugăre de grădini, 303 iugăre de fânețe, 5 iugăre de vii, 288 iugăre de pășuni și 1202 iugăre de pădure. Oamenii aveau 2 atelaje cu un cal și 3 cu 2 cai, 11 atelaje cu 2 boi, 10 atelaje cu bivoli, 4 cu măgari și asini și
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
21 izraeliți În 1895 în Transilvania se face un recensământ agricol. Datele acestuia ne arată, parțial, care era nivelul de trai al oamenilor în acele timpuri. Satul deținea 481 iugăre de pământ arător, 18 iugăre de grădini, 145 iugăre de fânețe și 4 de vii. Pășuni erau 172 iugăre iar păduri doar 150. În sat erau doar 2 atelaje cu 2 cai, 4 atelaje cu 1 bou și 3 cu bivoli. Sătenii aveau 86 de vaci, juninci și viței, 44 de
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
325 locuitori (295 români, 26 unguri, 4 de alte naționalități) din care 276 greco-catolici, 12 ortodocși, 5 romano-catolici, 9 reformați, 5 unitarieni și 18 izraeliți. 1895: 85 gospodării, 480 iugăre de pământ arător, 14 iugăre de grădini, 227 iugăre de fânețe, 2 iugăre de vii, 102 iugăre de pășuni, 372 iugăre de păduri și 24 de teren neproductiv; 1 atelaj cu 2 cai și unul cu 3 cai, 1 cu 2 boi și 6 cu 2 vaci; 118 vaci și viței
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
Sălajului, Agrijul are ca afluent Valea Rastolțului (Pustii), care trece prin partea vestică a satului. Răstolțul are un debit scăzut în timpul verii și al iernii în timp ce primăvara și toamna are un debit destul de mare și uneori produce inundații în zona fânețelor. Având în vedere așezarea geografică, apele și relieful, clima satului Poarta Sălajului este specifică zonelor de deal. Temperaturile cele mai ridicate se înregistrează în luna iulie ajungând până la 38 °C, temperatura minimă absolută, −32 °C, înregistrându-se la 25 ianuarie
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
La anul 1847, populația localității Plesca număra 192 de locuitori, toți greco-catolici, care aveau o biserică de lemn. Conform recensământului agricol din 1895 existau 66 de gospodării, localitatea având un hotar de 454 jugăre din care arabil - 244, pășune - 91, fânețe - 81, grădini - 5, neproductiv - 99. La sfârșitul secolului XIX averea activă a comunei era de 4.444 de coroane și 24 de forinți, iar impozitul direct către stat era de 728 de coroane și 45 de forinți. Recensămintele populației efectuate
Plesca, Sălaj () [Corola-website/Science/301818_a_303147]
-
cele mai frecventate, iar ei duceau aici îndeosebi vite, porci, fructe și vin în schimbul cerealelor. Analizând diverse aspecte ale formelor tradiționale de agricultură din Sălaj la nivelul anului 1820, Șișeștean (1999) constată următoarele: în Marin se practica un asolament bienal, fâneața era cosită o singură dată pe an, iar producția de grâu obținută era de 3,5 ori mai mare decât cea însămânțată. Tabelele de impunere a satului Marin din perioada 1818-1848 arată numărul foarte variabil al familiilor iobage, maximul înregistrându
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]