4,829 matches
-
Creat-a mielul aprig el pentru lupul blând, Carne cu ochi creat-a el pentru cel flămând. Natura-i fericire și vecinic e în pace - Și leul și cu taurul de mult stau să se-mpace - Iar omul, ce-i făptura aleasă, are-anume Un creier și un suflet - pentru dureri în lume. Ce simplă nepăsare, nevinovat-orbire: Concordie eternă, un rai de fericire. Dar nu - ce zic? Tu blăstemi, poete... Cată bine, Căci lumea e creată anume pentru bine. N-o spun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi dătorește-anume Că-i spiță-naltă-n scara ființelor din lume. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... Ce minte! Ce ochi e colo sus, Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață... Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în urechi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i desfac, Ca să pară cumcă-i vine libertatea de la mine. LAIS Da, aceasta mi-e părerea căci, de-l aperi de rușine, Va primi din a ta mână libertatea... {EminescuOpVIII 466} CHALKIDIAS (ascuns ) Suflet bun! BOMILKAR (aparte, privind pe LAIS) Admirabilă făptură!... Nu mai știu ce să-i opun. Umerele ei sunt albe, orbitoare de vederi, Și mă tem că voi fi prada unei singure căderi în mizerie. LAIS Îți place dezlegarea ce-o ofer? BOMILKAR (aparte) Umerele aste albe... (tare) Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stau grămadă, ticsiți, oameni cu fel de fel de merite și fel de fel de fire, cari, pe rotunzirea acestei sfere, încearcă a-și îmbunătăți poziția. Între toți cari privesc cu ochii țintă la stăpânitoarea femeie, personific pe unul de făptura lui Timon pe care Fortuna îl cheamă cu-n semn ce-i face cu mâna ei de fildeș, iar favorul ei învederat preface numaidecât în sclavi și slugi pe cei cari-i fusese rivali. ZUGRAVUL Minunat ai izvodit-o. Acest
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se pătrund (confundă) reciproc adevărul vieței reale cu importanța (semnificativitatea) idealului. Terenul pe care crește o asemenea operă e intuițiunea artistică. Pentru intuițiunea artistică tipurile create de poet sunt provocări de-a preda realităței cele create pentru fantazie, ca o făptură de carne și sânge. Reprezintatorul e atins întîi și-ntîi de figura poetică în (simțirea sa) simțământul [său]. Simțământul apucă cele înrudite cu el și se abandonă lor cu acea intimitate și cu acel foc pe care ni-l inspiră cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e împrăștiată peste întreaga reprezintare și-i dă aparința celui mai nalt adevăr natural. Prin mijlocul acestui moment noi l-acompaniem simțind pe caracterul reprezintat prin toate fazele prin cari trece el, pentru că viața noastră proprie se oglindează într-o făptură de specia noastră. {EminescuOpXIV 271} Treapta întîi e așadar conținută ca moment în unitatea cea pentru spectator nemijlocită a artistului cu rolul său. Treapta a doua se arată în momentul semnificativităței, a idealităței și a conexului intern a caracterului în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coprindea (în fond) de comun în însuși creațiunile sale, cari întreceau cu mult pretențiunile simțului de arte comun. Și-n Ludovic Devrient puterea creatorie a domnit cu mult mai mult în forma unei forțe a naturei decât sub chipul unei făpturi conștiute. El privea tipurile acelea la cari-l ducea cu preferință înrudire[a] (de-a gata) ca un întreg în sufletul său, fără de-a petrece cu reflexiune toate coridoarele și încăperile zidirei. De-aceea, luate-n de-a întregul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să recunoască natura esențială a întregului animal. Daca actorul își crează în modul acesta un om întreg, atunci el întrece până și o concepțiune moartă a poetului, care n-ar fi știut să formeze un om întreg, ci numai o făptură combinată din trăsuri diferite. Într-un asemenea caz actorul într-adevăr va putea să surprindă atât pe poet cât și pe spectator, căci va crea din minuțiozități date o ființă vie, precum pictorul cel mare face cu puține trăsuri o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau raporturi ale obiectelor, dar totuși de așa fel încît să li se atribuie și ca atari, de sine, chiar dacă n-ar fi intuite, sau sânt de așa fel cari atârnă numai de forma intuițiunei noastre, va sa zică de făptura subiectivă a sufletului nostru, fără care aceste predicate n-ar putea fi atribuite nici unui obiect? Despre a ne desluși asupra acestui punct vom (dezbate) expune mai întîi noțiunea spațiului. 1. Spațiul nu este o noțiune empirică care ar putea fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a tot ce ni poate (întîlni) proveni ca obiect în afară (exterior), dar totodată și idealitatea spațiului cât privește lucrurile, întru cât s-ar considera de rațiunea în sine înșile și ca atari, adică dacă le luăm fără retrospectivă la făptura sensibilității noastre. Susținem așadar realitatea empirică a spațiului (în privirea a toată experiența exterioară posibilă) dar totodată și idealitatea lui transcendentală, id est că el nu-i nimic îndată ce omitem condiția posibilității a toată experiența și-l acceptăm ca ceva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conteste valabilitatea învățăturilor apriorice ale matematicei în privirea obiectelor reale (de es. în spațiu) sau cel puțin certitudinea apodictică a unor asemenea, fiindcă aposteriori aceasta nu are loc; iar noțiunile apriorice spațiu și timp fiind după opinia asta numai niște făpturi ale imaginațiunei, a căror izvor real trebuiește căutat în experiență, din a cărei relațiuni abstrase închipuirea a creat ceva ce conține în adevăr elementul general sau cele comune ale acelor relații, dar care nu poate avea loc fără restricțiunile pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dar e necesar nu numai ca viața să se dezvolte în toată bogata ei varietate, ci ca să se dezvolte armonic spre folos, frumusețe si bine. Astfel recunoaștem adevărul vechiului proverb: Varietate în unitate e perfecțiune. {EminescuOpXIV 959} ["CU CÎT O FĂPTURĂ E MAI IMPERFECTĂ.... "] 2264 Cu cât o făptură e mai imperfectă - zice Gothe - cu atât mai asemănătoare sânt părțile sale singulare și cu atât ele seamănă cu întregul. Cu cât e mai perfectă o ființă, cu atât mai neasemenea sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se dezvolte în toată bogata ei varietate, ci ca să se dezvolte armonic spre folos, frumusețe si bine. Astfel recunoaștem adevărul vechiului proverb: Varietate în unitate e perfecțiune. {EminescuOpXIV 959} ["CU CÎT O FĂPTURĂ E MAI IMPERFECTĂ.... "] 2264 Cu cât o făptură e mai imperfectă - zice Gothe - cu atât mai asemănătoare sânt părțile sale singulare și cu atât ele seamănă cu întregul. Cu cât e mai perfectă o ființă, cu atât mai neasemenea sânt părțile lui. În cazul dentăi părțile nu sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vadă „mese întinse, lumânări aprinse” (8, p. 65) și pe „Dumnezeu umblând pe cer” (29, p. 345), iar pe de altă parte, Dumnezeu cu toată suita sa de îngeri și sfinți „se uită pe pământ” (8, p. 64) și „asupra făpturii lui de pe pământ” (29, p. 345). El chiar coboară pe pământ pe o „scară de ceară” (72). Distanțe de nemăsurat („cât din cer până-n pământ”) și granițe de netrecut se spulberă acum, făcând posibilă o comunicare directă, nemediată. Sferele devin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
propriu-zis de români, a coborât de pe frescele bisericilor, din reprezentările iconografice ale lui Samson. Ceea ce mă interesează acum este faptul că, în colindele românești, „leul” este o ființă zoomorfă cu conotație mitologică precisă, dar cu conformație biologică echivocă. Este o făptură care, ca și Minotaurul, „transgre- sează speciile și legile anatomiei” (26, p. 81). Leul locuiește un spațiu haotic, necosmizat, în creierul munților, în „codrii ce n-au d-umblat”, pe tărâmuri izolate unde „mirean n-a călcat” și unde vegetația
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oamenilor și că, cu cât aparențele nejustificate ale progresului sunt mai mari, cu atât regresul real cată să fie și el mai simțitor. Și acest regres e foarte mare, orice s-ar zice; e un regres organic care atinge sănătatea, făptura fizică, bunul trai, bunele moravuri, c-un cuvânt întreaga constituțiune fizică și morală a populațiunilor noastre. Ceea ce ne dă dreptate nu sunt fără îndoială lungile articole de fond ale "Romînului', în care se vorbește de civilizațiune, de libertate, ca de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu copiile unor suflete dispărute, și pentru că Sfântul Augustin cel Nou a rezolvat această dilemă. Dacă mântuirea noastră nu depinde de ceea ce facem în timpul vieții, înseamnă că suntem liberi să întreprindem orice ne îndeamnă bunul-simț. Inclusiv să fim Dumnezeu pentru făpturile inferioare. Aloim îl privi în ochi pe Abate, fără să încerce să-și mascheze intenția clară de a afla ce simte. ― Ba nu! Asta e o șmecherie de-a voastră, de-a Abaților. Simt asta! Mă păcălești, deși nu pot
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adevărat. Dar Dumnezeu făgăduise că-l va ierta dacă se căiește. El se căia. Își împreună strîns mîinile și le înălță către imaginea albă, rugîndu-se din ochii întunecați, rugîndu-se din tot trupul tremurător, legănîndu-și capul încoace și încolo ca o făptură pierdută, rugîndu-se cu gemete pe buze153. În prima parte a fragmentului, Stephen funcționează ca un personaj-reflector. Cititorul percepe obiectele din lumea exterioară prin ochii lui Stephen și, în același timp, are viziune directă în interiorul lui Stephen, în gîndurile și în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de adevărate pot fi prevestirile izvorîte din dragoste? M-am uitat în odaia ta, se mărgini ea să spună; patul era gol, vechiul pătuc! Știam că te voi găsi aici! Și roșind ușor, cu o duioasă binecuvîntare în privire, blînda făptură îl îmbrățișă 243. Citatul începe printr-o referință la persoana a treia. Gîndurile și amintirile lui Esmond sînt relatate într-o manieră care se apropie de stilul indirect liber și, prin urmare, de situația narativă personală: "Acesta era documentul [...]". Această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mod": personaj-narator personaj-reflector332 Cel care narează o poveste este în primul rînd cel care o ascultă, precum și cititorul ei. (Henry James, Prefața romanului Prințesa Casamassima) Este, cred, o frumoasă îndrăgostire acea intensitate a efortului creator de a intra în pielea făpturii create. (Henry James, Prefața romanului Americanul) Opoziția mod este unul dintre cei trei piloni de sprijin în sistemul triadic al situațiilor narative și, prin urmare, este strîns legată de celelalte două opoziții. Analiza opoziției persoană a arătat deja că semnificația
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Pentru toate aceste pricini îmi părea rău că voi pleca; dar pentru alte pricini, destul de flușturatice, eram bucuros. Mă ispiteau anumite iluzii nedeslușite, iluzia că voi fi un tînăr independent, iluzia că lumea stă la picioarele tinerilor independenți, că aceste făpturi năstrușnice ar fi chemate să vadă și să săvîrșească lucruri minunate și să exercite negreșit o înrîurire nemaipomenită asupra societății. Atît de puternice au fost în mintea-mi copilărească aceste închipuiri, încît, privind lucrurile cu judecata mea de acuma, mi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de adevăr ori strâmbătate, acea însușire o va găsi de la sine în viețile următoare (s.n.) (I.29, n.n.). Precum anotimpurile, în revenirea lor periodică, iar în chip firesc însușirile ce le sunt proprii, tot astfel își reiau îndeletnicirile (s.n.) și făpturile însuflețite (I.30, n.n.). Renăscutul (cel care a parcurs inițierea, n.n.) îndatorat să facă ispășire pentru o greșeală săvârșită fie în viața actuală fie în cea precedentă, despre care dau dovadă niscaiva suferințe (s.n.), nu trebuie să stea în legătură cu oamenii
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
întotdeauna viața, lecturii și reflecției și, așezării acesteia în cuibarul cuvântului. A găsit zăbava cronicărească și a cămășuit verbul, dându-i lustru de cuvânt de învățătură pentru alții, dar mai ales pentru sine. Dar, mai cu seamă pentru lăuntricitatea propriei făpturi, pentru că așa cum ne-o dovedește netăgăduitor această carte, a cărei predoslovie avem bucuria să o scriem, principiul sfânt, alcătuitor al vieții și lucrării profesorului ieșean, a fost cel socratic, al cunoașterii de sine. Zicerea celebră și esențială "Cunoaște-te pe
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
în expuneri, spirit organizatoric, dragoste pentru bolnavi. Pe drept cuvânt, profesorul Gh. Chipail spunea: "n-a putut nimeni, niciodată, să devină chirurg dacă n-a văzut și n-a învățat de la alții, pentru că nu există autodidacticism în chirurgie". Omul este făptura cea mai complexă pe plan biologic și pe cel social. El trebuie cunoscut din punct de vedere morfologic și al funcțiilor. De aceea, medicina este profesia care impune efortul informării îndelungate, permanente. Specializările trebuie să fie precedate de studiul general
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cu care, dacă e invocat, Dumnezeu da negreșit ascultare rugăciunii. Sunt prezentate mai multe opinii: 1) Nu există un Nume suprem special, ci, ori de câte ori credinciosul se gândește profund la Dumnezeu și numai la El, fără a se baza pe vreo făptura, orice nume cu care i se adresează lui Dumnezeu este Numele suprem. Argumente: a) Numele își dobândește valoarea și noblețea din referirea la obiectul pe care îl desemnează; or, toate numele îl desemnează pe Dumnezeu însuși. b) Dumnezeu este infinit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]