2,591 matches
-
controlează sub nici un aspect. Așadar, și În ceea ce privește jurnalul de idei, e de remarcat o trecere obligatorie de la ficțiune la realitate. Doar că, În acest caz, realitatea intră, mai Întâi, cu agresivitate În domeniul ficțiunii, Într-o Încercare de a-l falsifica. Cititor al lumii și al vieții sale, autorul de jurnale intime acceptă, În virtutea unui pact creator, să devină prizonierul unui sistem de lectură În care autobiograficul se manifestă cu o forță represivă, autoritaristă. Simultaneitatea cu care sunt percepute, la lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de a defini printr-un grup de verbe cu conotații mai mult sau mai puțin apropiate, următoarele domenii în care minciuna se poate manifesta: • ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a minți este un obicei caracteristic vîrstei infantile. De exemplu, răspunsurile afirmative date de copii la propozițiile " Întotdeauna spun adevărul" și "Nu mint niciodată" au fost considerate o dovadă, într-un studiu american, că ei au tendința de a-și falsifica reacțiile (Castaneda et al. 1956:319). Ziariștii și studenții la jurnalistică au arătat că există o preponderență de a minți în anumite sectoare ale vieții sociale (de ex. Glasgow University Media Group 1976, 1980) însă antropologii au fost cei care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
flagrant delict. În loc să depoziteze pantoful laolaltă cu celelalte probe, ofițerul îl pune într-un sertar, în biroul său. Mai tîrziu, găsește perechea acestuia în apartamentul violatorului. Astfel, pentru ca pantoful pierdut să poată fi folosit ca probă incriminatorie la proces, ofițerul falsifică o chitanță care să-l aju-te să pretindă că obiectul fusese depozitat acolo unde trebuia. Klockars analizează motivele care îl îndeamnă pe un ofițer cu o bună reputație să se poarte în acest fel. Ofițerul știa că pantoful era o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
corespunde realității, nu putem să ne plîngem că a încercat să ne inducă în eroare; poate că ne-am format o impresie greșită, însă este doar vina noastră și nu a ei. Pentru ca o înșelătorie să aibă loc, cărțile trebuie falsificate în mod deliberat. În capitolul 9 vom discuta legătura între romane și înșelătorie. Pe de altă parte, absența cărților care induc în eroare nu înlătură posibilitatea de a păcăli; popoarele care nu au o elită de literați au, totuși, în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
erau eliberate de efectele măsurătorilor sau ale altor genuri de erori. Pe de altă parte, șmecheria pusă la cale în 1726 pentru a-l păcăli pe fizicianul și viitorul paleontolog dr. Beringer (1963) de către dușmanii săi din academie, care au falsificat niște fosile pentru a-l induce în eroare, a fost în mod sigur răuvoitoare și necinstită. Recent, deși identitatea făptuitorilor a rămas necunoscută (Daniel 1986; Langdon 1991; Spencer 1990a, b), se pare că măsluirea Piltdown a fost o încercare intenționată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a lui D4: Începi printr-o minciună neînsemnată, apoi continui să fii nesincer pentru a o ascunde și pentru a preveni descoperirea adevărului, și toată această nesinceritate se acumulează, adăugîndu-se mereu un nou strat... ajungi pînă la urmă să-ți falsifici întreaga existență. Ea a fost victima a numeroase sentimente contradictorii și a avut motivenumeroase și diverse pentru a merge mai departe cu minciuna: Nu puteam suporta sentimentul vinovăției, la gîndul că eram nesinceră. Așa că am început să-mi spun: "Ei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și cea oferită fetelor cu privire la sinceritate și minciună. Într-un studiu asupra școlarilor din Iowa City, SUA, Castaneda și alții (1956) au descoperit că fetele au obținut un punctaj mai mare decît băieții, pe o scală indicînd tendința de a falsifica răspunsurile la un chestionar despre anxietate. De asemenea, Albert (1972:77) relatează că în Burundi, fetele aparținînd unei ierarhii superioare erau inițiate în "arta de a tăcea și de a fi evazive", calități care lipsesc din procesul de socializare al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ridicate. Pe parcursul experimentelor, fetițele care obținuseră un scor mare pe scara Mach aveau tendința de a minți prin omisiune, nedezvăluind informații sau eschivîndu-se de la a răspunde la întrebări, în timp ce băieții cu scor mare pe scara Mach mințeau de-a dreptul, falsificînd informațiile. Minciunile directe spuse de băieți aveau mai mult succes decît cele spuse de fete. O diferență similară în funcție de sex a fost observată și la adulți. Atunci cînd mint, femeile au tendința de a face afirmații pe ocolite, avînd o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a fost, bunăoară, Origene sau pe lectorul de rînd: capcana "înnecării în marea Scripturii", respectiv capcana pervertirii semantice a spiritului biblic prin litera lui; căci, astăzi mai mult decît oricînd, textul biblic circulă în "tot felul de traduceri și ediții falsificate de traducători total nepregătiți pentru așa ceva", ceea ce face să fie "interpretată tendențios de foarte mulți oameni" [Sorescu, 1997:20]. În acest sens, textul biblic însuși atenționează asupra modului defectuos în care oamenii au ajuns să cunoască Legea Domnului: "Căci, iată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interesul claselor dominante, reprezentând relațiile de clasă într-o formă iluzorie. Urmarea este dată de faptul că praxisul social și politic, viața reală a oamenilor se reflectă în conștiința lor într-o manieră ideologică. Cu alte cuvinte, viața reală este falsificată de reprezentarea ideologică, imaginară, pe care oamenii o au asupra acestui proces. Rolul ideologiei este dat, ca atare, de un scop foarte precis: acela de a impune un anumit tip de politică, o anumită formă de dominație. În plus, așa cum
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
teritoriul carpato-dunărean devine vatră de cultură și civilizație odată cu migrarea indo-europenilor în perioada 2000 - 1200 î.e.n. Peste această găselniță tîmpită au aranjat cu răbdare și tenacitate drăcească, pălăria latinității neamului român, bolborosită de unii în amestecul unor informații foarte subțiri falsificate și răstălmăcite după vrerea lor. În secolul XlX povestioara a fost împopoțonată cu sulimanuri pariziene iar de atunci vătafi năimiți o păzesc cu mare rîvnă și înverșunare să nu vină vreun cutezător prea curios să se uite pe dedesupturi și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
direcți - copii - mai multe neamuri printre care filistenii și caftoriții din insula Cipru. Aceste informații dovedesc fără putință de tăgadă, faptul că ticlui- torii de istorii revelate și adevăruri sacre, cunoșteau foarte bine istoria și realitățile regiunii, dar le-au falsificat cu bună știință numai spre folosul lor. Pentru a ne dezmetici puțin din această sminteală, să încercăm a face ceva lumină în întunecimile lor. Se știa limpede atunci prin secolele V-ll î.e.n. cînd ei încep să-și încropească conceptele religioase
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în Europa cu Minos... Fiindcă se arătase ca autori ai unei binefaceri foarte mari către nea-mul omenesc(descoperirea prelucrării fierului), ei primiră onoruri nemuritoare”. Numai că unii dintre acești beneficiari ai descoperii lor - ivriții, grecii și unii latini - le-au falsificat în totalitate istoria spre a le fi numai lor de folos. Căcărania ivrită este sfîntă și slăvită! În Geneza găsim această realitate istorică despre cabiri dar scrisă după gustul ivriților la ,,4,22 Țila, de partea ei, a născut și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și istorie că sînt toate simple născociri, de ce am accepta lista regilor din Talmud ca veridică, atîta timp cît nici unul dintre ei nu a fost confirmat din alte izvoare? În fapt istoria lor reală este alta iar ei și-au falsificat-o în perioada cuprinsă între secolul ll î.e.n. cînd a fost scris Apocriful Genezei, descoperit la Qumran în anul 1947 și care nu a fost pus la îndoială de nimeni nici chiar de Vatican, fiind un text total diferit de ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
vestite de frumoase. Și cu toa-te acestea, Homer nu vorbește nici de viteaza misilor, nici de faptele acestei eroine, ca să nu fie femeie mai frumoasă decît Elena și voinic mai mare decît Ahile”! Ei sînt primii care ne-au falsificat istoria de cum au învățat că minciuna poate fi și adevăr dacă este repetată pînă la sminteală! Ca să ne înțelegem mai bine istoria, trebuie să lămurim o parte din informațiile de mai sus, de o importanță deosebită pentru trecutul nostru foarte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și Dodanim precizînd că ei locuiesc pe țărmurii mării - adică Marea Neagră și Marea Mediterană - iar de la ei se trag popoarele cu limbile și obiceiurile lor. Așa și este dar adevărul nu l-au spus ei, ci numai l-au pervertit și falsificat în interesul lor. La 10,21-23 ne spune că Sem, un alt fiu al lui Noe a avut ca urmași pe Elam, Asur, Arpacșad, Lud și Aram. Acesta din urmă a avut ca fii pe Uț, Hul, Gether și Maș
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu sciții nu fiii lor cum ne-au lăsat elenii o legendă. Din aceste informații rezultă că ei știau istoria, chiar și numai cea din timpul cînd s-au apucat să-și plăsmuiască revelațiile - secolul ll î.e.n. - dar le-au falsificat atît de mult încît foarte greu reușești să descoperi ceva urme ale unei realități cunoscute din alte izvoare. Deși ivriții sînt semiți veniți din pustiurile Arabiei pe capul egiptenilor apoi a populațiilor din Ca-naan, ei își născocesc un strămoș mitologic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cel întunecat, numai că el n-a profețit ce va descoperi istoria în vremurile noastre și cum minciunile lui vor fi date în vileag. Adică să ne luminăm după mintea noastră dar cu zicerile lor; minciună puhoi și revelații canci. Falsificînd în totalitate istorie popoarelor ce au trăit în regiunile din jurul Mării Negre de unde venea religia crucii în Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt dar și istoria altor regiuni, și luînd de la alții majoritatea elementelor religiei mozaice, ivriții au urmărit să se prezinte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Sikto de pe tăbliță, cum aveau ei năravul să facă cu orice nume străin ieșit de sub pana lor, iar tracii pomeniți de scriitorul grec erau geți rebotezați de autor cum au mai făcut-o și alții din neamul lui pentru a falsifica istoria geților. Scriitorul Ștefan din Bizanț, pe la începutul secolului Vl scrie un lexicon intitu- lat Nume de popoare și spune despre geți că locuiau în vremea lui, adică pe la anii 520 în ,,Getia, țara geților”. În lucrarea lui mai găsim
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prima și ultima carte în limba franceză -, cu dus-întors insidioase, discrete, imprevizibile, în ciuda abandonului declarat al primei limbi în favoarea celei de a doua. La aceasta se adaugă, așa cum vom vedea, datele de publicare, adesea mult decalate față de momentul scrierii, ceea ce falsifică parțial receptarea, deoarece orizontul de așteptare a publicului s-a deplasat între timp. Tînărul Cioran uimește prin patima și fanatismul său ames tecat cu luciditate, înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
doctrină a ordinii, a păcii și a uniunii, se străduie din greu să aibă de partea sa claritatea și adevărul, ea găsește că acest loc este deja ocupat. Hotărât lucru, sunteți un pesimist îngrozitor. Ce interes poate avea statul să falsifice inteligențele în beneficiul revoluțiilor, războaielor civile și străine? Există cu siguranță exagerare în ceea ce spuneți. Judecați și dumneavoastră. În epoca în care facultățile noastre intelectuale încep să se dezvolte, la vârsta la care impresiile sunt atât de vii, la care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cauzată de acest cuvânt cel mai puternic argument pe care îl aveam în favoarea adoptării sale. Cu cât înspăimântă mai mult, afirmam eu, cu atât acest lucru dovedește mai mult că noțiunea de Proprietate se șterge din spirite. Doctrina Prohibiționistă a falsificat ideile, iar ideile false au produs Protecția. A obține printr-o surpriză sau prin bunăvoința ministrului o ameliorare accidentală a tarifului, înseamnă a face un paliativ dintr-un efect, nu a distruge cauza. Mențin deci cuvântul Liber-Schimb, nu în ciuda, ci
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
termeni de piețe, inclusiv politica, unde voturile sunt schimbate pentru promisiuni de câștiguri, și chiar criminalitatea, unde criminalii și victimele schimbă, conform vechii zicale, "banii sau viața". A încerca să se reducă toate acțiunile la o singură motivație înseamnă a falsifica experiența umană. Părinții nu se gândesc la propriile câștiguri când fac sacrificii pentru copiii lor sau le sar în ajutor când sunt în pericol. Când oamenii se roagă pentru mântuire sau pentru iluminare spirituală, motivațiile lor nu sunt chiar aceleași
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
limbajului, și într-adevăr ipotezele (științifice sau nu) sunt o „creație artistică” în sensul că sunt un produs al minții și imaginației noastre, cu toate acestea limbajul are și o valabilitate epistemoproxiologică întrucât ipotezele (ca enunțuri) se verifică sau se falsifică mai devreme sau mai târziu în practică. În concluzie putem spune că valabilitatea artistică a limbajului este dublată de una epistemo proxiologică, că omul „adevărului artistic” este dublat de omul „adevărului epistemic”. „Retoricul nu e deci o specie a genului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]