2,723 matches
-
aproape dublu (un elev din șase, față de un elev din doisprezece). În fine, variabila "violență" are și aici o conotație socială. Afirmasem, pe baza rezultatelor anchetelor noastre din 1995, că sentimentul de insecuritate al gimnaziștilor, departe de a fi o fantasmă a claselor mijlocii, era strâns legat de o sociologie a excluziunii sociale. Tendința nu a făcut decât să se confirme în Franța. Elevii școlilor din ZEP au trecut de la 22% la 29% la nivelurile cele mai dure de percepere a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ști unde trebuie purtată lupta. Trebuie să recunoaștem că necunoașterea însă este regula generală, în imensa majoritate a țărilor lumii. Nu putem afirma că violența în mediul școlar este în creștere globală. Necunoașterea realității cantitative a acesteia lasă cale liberă fantasmelor și negărilor; ea împiedică luarea unor decizii politice. Combaterea acestei ignoranțe este prima necesitate. Nu e vorba doar de contabilizarea "loviturilor și rănirilor", nici măcar a faptelor ce țin de Codul penal. Să cunoaștem "microviolențele", mecanismele victimizărilor asociate este cel puțin
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
real și ireal sau între material și imaterial în ceea ce privește identitatea virtuală a subiectului uman la interfață, după cum se poate vedea în numeroase rânduri. Astfel, menținând atât reciprocitatea dintre normal și anormal, real și fictiv, se poate perpetua continuitatea însăși dintre fantasmă și materialitate. Atât în legătură cu spațiul și cu realitatea, cât și cu corporalitatea, virtualitatea digitală este congruentă cu materialitatea, deopotrivă în sens tehnologic și fizic-senzorial. Această a doua accepție a ontologiei virtuale, avatarizarea, completând procesele cyborgizării sau ale protezării umanului, devine
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mâine de Marian Popa (ediția a doua, revăzută și augmentată, datează din 2009). Autoarea consacră un capitol întreg (preponderent tehnic, deși nu lipsesc observațiile de ordin critic) lexicului, morfologiei, sintaxei și stilului, decelând în context temele predilecte, recurente, leit-motivele lirice, fantasmele ce definesc un univers liric și, până la urmă, o sensibilitate poetică: istoria recentă, politicul, satul, copilăria, iubirea, vârsta candorilor inefabile, timpul, codrul, vânătoarea ritualică, războiul, libertatea, natura, omul comun, lupta cu inerția, răul uman, alienarea ipotetică, liniștea interioară. Creația de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
al unei iubiri romanțioase, dar nefericite între doi tineri fugiți în lume, ea este urmărită de destinul tragic al părinților, care îi alimentează neliniști și aspirații nelămurite, provocându-i sfârșitul tocmai când era pe punctul de a scăpa de vraja fantasmelor trecutului. Mai important este romanul biografic Momâia (1947), în care sunt urmărite viața și faptele unui învățător rural animat de cultul pentru țărănime, dăruit cu patimă profesiei sale. Construită pe ideea jertfei de sine, a sacrificiului pentru binele satului, povestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
ca și în acțiuni. Poate conta pe trăinicia celor dobândite. La interpretarea de mai sus se adaugă uneori o semnificație sexuală: trompa elefantului fiind un simbol falic. În acest caz, visul vorbește despre o dorință, sau mai degrabă despre o fantasmă, de a poseda (sau de a fi posedat de) un membru supradimensionat. Cel care visează își măsoară forța sau virilitatea după mărimea penisului sau puterea erecției. În sfârșit, dacă elefantul atacă sau se arată a fi agresiv, exprimă frica de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să își acorde timpul de a trăi și de a se distra; - globul de cristal constituie o suprafață de proiecție, iar în vis are o semnificație identică cu a oglinzii. Îi oferă individului imaginea dorințelor sale, a temerilor sau a fantasmelor sale și îl îndeamnă să devină conștient; - bulgărele de zăpadă simbolizează reacția în lanț, sub aspectul negativ al unei spirale infernale, sau sub aspectul pozitiv al dezvoltării și expansiunii; - «bilele» au și o semnificație sexuală, deoarece desemnează, în limbaj argotic
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
așadar un simbol feminin, la fel ca matricea, cochilia și cupa. Fetișismul și puterea stimulentă și erogenă acordată încălțămintei, mai ales cizmelor și tocurilor înalte, sunt ușor de înțeles. Nu mai luăm în considerare faptul că, fără a recurge la fantasmele pe care le inspiră încălțămintea, ea rămâne prin excelență accesoriul feminității. Simbolistica se poate nuanța dacă este vorba de: - cizme, care insistă mai ales asupra caracterului protector (ploaie, zăpadă) sau erotic, atunci când se mulează pe picior; expresia «a fi la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este și simbolul ciclului. Exprimă adesea inconstanța («a fi lunatic»), distragerea și visul («a fi plecat pe lună»). În limbajul curent, luna are o semnificație erotică (desemnând posteriorul). La modul general, este expresia producțiilor inconștiente, adică a profunzimilor psihice: visul, fantasmele și imaginarul, în timp ce soarele este expresia producțiilor conștiente: gândirea logică și rațională. Luna exaltă imaginația și valorizează creația. Ea se referă la gândirea animalică și primitivă ce funcționează în cazul artiștilor, dar care ascunde și pericole și poate evolua spre
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a secerii. Este doar mai negativă, în măsura în care nu evocă, la fel ca omologul ei simbolic, recolta. În plan psihologic, foarfecele simbolizează ruptura, separarea tragică, pornind de la tăierea cordonului ombilical. Instrument al castrării, îmbracă un aspect angoasant, ce transpare frecvent în fantasme ori coșmaruri. Cheie, broască, zăvor Cheia prezidează atât deschiderea, cât și închiderea. Totuși, în simbolistica generală și în vis, în special, evocă mai degrabă accesul decât piedica. A poseda cheile, înseamnă a avea șperaclul ce deschide porțile sau seifurile, calea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
trebuie făcută în funcție de tipul de comerț. Putem totuși preciza că, în comparație cu alte tipuri de negoț, piața are o semnificație de deschidere: mijloacele și posibilitățile sunt deci imense. Autoservirea și distribuitorul automat simbolizează capacitatea de a se descurca singur, dorința, chiar fantasma, de a-și fi suficient sie însuși (vezi Bani). Diferitele tipuri de comerț sunt tratate la cuvintele corespunzătoare (vezi la Indexul). Comuniune Visul ce imaginează comuniunea trebuie interpretat fie ca dorința spirituală de a-și uni sufletul cu Dumnezeu (mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
analiza psihologică, gura este zona care ține de oralitate. Ea este implicată în registrul afectiv, în pulsiunile canibale, în mecanismele de introiecție. Dată fiind funcția fundamentală a gurii, în basme se regăsesc frecvent căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar și prin alcool, tutun; - sexual: constituind o zonă erogenă predilectă, sursă fundamentală de plăcere (supt voluptuos, sărut, felație); - afectiv: descriind modul de comunicare fuzional
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Obscuritatea pe care o generează îl înrudește cu forțele nocturne și oculte (opunem, de altfel, magia albă, pozitivă, magiei neagre, negative). Reprezintă munca latentă a visului, oprirea activităților pe timpul nopții, odihna trupului și trezirea spiritului. Gestionează domeniul imaginarului și al fantasmelor. Nu este conștiință, ci inconștient. Din acest motiv, în numeroase culturi, sufletul are această culoare la ieșirea din corp. Negrul este tot ceea ce nu este cunoscut, dar există totuși, iar dacă sperie, aceasta se întâmplă din cauză că dezvăluie și potențializează o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut prestigiul, mitul cel mai vechi, cel mai imuabil și cel mai sacru. Pariziana reprezintă, pentru colectivitate, incarnarea dorințelor, viselor, fantasmelor mai mult sau mai putin conștiente 22. Geneză mitului Parizienei confirmă "caracterul activ al miturilor, adică puterea lor de a mobiliza și orienta dorința" și faptul că "mitul este valoarea cuprinsă de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu valoarea" [Vianu, 1998
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
are nostalgia secretă a unui monarh, pe care îl găsește în persoana Parizienei, femeia care este o mitologie 38. Ea se construiește că mit deoarece este recunoscută ca atare de către un public care proiectează în femeia pariziana visele, fanteziile și fantasmele tabuizate. Depășind diferite manifestări individuale care atestă acest mit, mitul Parizienei se ridică la o semnificație colectivă: "C'est que la Parisienne, en ce temps-là, éveille leș désirs du monde entier. On l'invente dans leș steppes du Grand-Nord autant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor din propriile lor țări. Domeniul cel mai important al bărbatului francez sunt femeile; ele constituie, cum menționează R.Barthes în Mythologies [p.26-32], terenul de vânătoare al bărbaților. Femeile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lui Maupassant. Orașului îi este propriu, în mai mare măsură decât oricărui alt spațiu, spiritul aventurii, în care se suprapun anonimatul și hazardul. Parisul a impresionat întotdeauna prin fascinația de erotism și elegantă, legată de numele curtezanelor, mondenelor și Parizienelor fantasme literare mai seducătoare decât femeile reale. 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium Îmbinarea prozopografiei, etopeei și sociumul-ui conferă formă și coerentă personajului 100 și dinamica românului. În monografia Portretul literar, Silviu Angelescu menționează: "Identitatea falsă aparține unui plan
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
portrete de mondene, asemănător cu cel pe care îl vom găsi mai târziu la Marcel Proust. Prestigiului poziției sale sociologice, Pariziana îi adaugă promisiunea unui erotism tulburător. Frédéric este sedus de capacitatea doamnei Dambreuse de a lăsa loc visului și fantasmelor: "Îl n'éprouvait pas à șes côtés ce ravissement de tout son être qui l'emportait vers Mme Arnoux, ni le désordre gai où l'avait mis d'abord Rosanette. Mais îl la convoitait comme une chose anormale et difficile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trimit datorită pertinentei semnelor și perseverentei sale. Limbajul corporal îl dublează pe cel verbal, susținându-l sau intrând cu el în conflict. Limbajul corpului este cel mai adaptat în exprimarea stărilor existențiale fundamentale: viața, moarte, dragoste, ura etc. El traduce fantasmele și dorințele. Influențat de ideile lui Appia, Meyerhold, scriind despre corpul actorului, sesizează tridimensionalitatea să ca element fundamental 374. Alături de cercetările de biomecanica privind corpul actorului în spațiul scenei, Meyerhold operează cu conceptul de stilizare, dominant în gândirea sa375. Tratată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în text, fiecare dintre trăsăturile sale trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge frontierele între real și ireal, fizic și fantasma, spirit și corp, exterior și interior, eroina și victima (a bărbatului, a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
imaginea catodică a cuplului tiranic - formă postmodernă a „servituții voluntare” -, explozia presei scrise a emancipat cuvântul tipărit, aruncându-l din strânsoarea „logocrației populare” în frenezia fără perdea a „democrației originale”. În noua ordine discursivă, diferențele dintre adevăr, minciună, speculație, ficțiune, fantasmă și calomnie erau (și uneori par să fi rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul românesc postcomunist, născut la „locul de muncă” - Casa Presei Libere, fostă Casă a Scânteii, este locul simbolic al acestei generații spontanee - și rezistent vreme de cel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Tocqueville Franței de la sfârșitul secolului al XVIII-lea era încă evocator două secole mai târziu, în Europa de Est. Astfel, numai puțini autori au învățat (prin studii formale sau ca autodidacți) drumul de la imprecație și ditiramb la analiză, de la metaforă și fantasmă la informație, de la narcisism la deschidere către tribulațiile celorlalți. Unii dintre scriitorii care au făcut după 1989 și carieră universitară, de regulă în facultăți de filologie, au adus totuși în discursul public un stil cu adevărat nou, folosind o limbă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puterea" În Das Glasperlenspiel, un roman splendid publicat pentru prima oară în 1943 în Elveția și care i-a adus în cele din urmă autorului său Premiul Nobel pentru literatură în 1946, scriitorul german Hermann Hesse (1877-1962), inspirându-se din fantasma goetheană a unei „provincii pedagogice” așa cum este ea înfățișată în cea de-a doua parte din Wilhelm Meisters Wanderjahre, a descris Castalia, o federație de școli de elită, rupte de „zgomotul și furia” istoriei și specializate în promovarea unei culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este serios moderată de pragmatism, antropologie politică (sau metafizică) negativă, experiență istorică, de convingerea că omenirea trebuie să se mulțumească întotdeauna cu răul cel mai mic, pentru a se apăra de tradiționalii inamici ai binelui, mai binele și binele absolut. Fantasma consensului rațional universal este însă foarte rezistentă, cu toate că istoria ne-ar putea învăța că societățile fără conflict nu există decât în discurs: însuși Karl Popper, poate cel mai radical critic al „ingineriei sociale utopice” - pe care o găsea peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
motive) în criză, ci se îndreaptă către o condiție fericită în care originea etno-culturală și rasială, simbolizată sau chiar indicată de culoarea pielii, nu mai este determinantă pentru biografiile individuale și de grup. Nici nu mai există grupuri monolitice (vechea fantasmă a tuturor rasiștilor), pe care să le „citești” imediat, pe baza stereotipurilor, ci există o multitudine de comunități „policrome” la suprafață, dar „monocrome” în adânc, acolo unde găsim viața reală, de la educație la avere, de la valori la vise. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]