KorAP: Find »[drukola/base=farfurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...199 >

4,972 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914

scaune și nu exista decât o masă mică și un telefon de cabinet. În bucătărie se afla o măsuță fixată în perete, o sobă zidită și un frigider de asemenea zidit, mare. De pe rafturile, zidite, lipseau cam trei sferturi din farfuriile care trebuiau să fi existat cândva acolo. Erau două dormitoare, unul, cu un singur pat mare și unul cu două paturi alăturate; dar altă mobilă nu mai exista. Dulapuri zidite, pentru haine, se aflau în ambele camere de dormit așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
cineva era în stare să facă așa ceva, atunci aceștia erau indivizi care ar fi putut găsi o cale să respingă ceea ce altcineva, din altă rasă, ar încerca să facă pentru ei. Din nefericire, mai erau încă lucruri veritabile. Camera, masa, farfuriile și cei care mâncaseră - inclusiv el însuși - rămâneau la fel ca mai-nainte. Sursa ascunsă de lumină continua să împrăștie aceeași lumină difuză. Vorbitorul stătea încă în picioare; ceea ce arăta că va mai spune ceva. De fapt, tocmai când Gosseyn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu colegii săi străini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
Chelnerii Troog aduceau pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu colegii săi străini, nu privise spre Gosseyn. Dar situația lui îl impresionase pe acesta. Gosseyn privi după el și chiar înainte să dispară, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu colegii săi străini, nu privise spre Gosseyn. Dar situația lui îl impresionase pe acesta. Gosseyn privi după el și chiar înainte să dispară, îi făcu o fotografie dodecimală. Gândi: " Imediat ce clarific această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
situație, încât să nu mai am nici o problemă, o să-l trimit undeva pe Pământ." 25 Oarecum stupefiat, Gosseyn își turnă puțină frișcă, amestecă și luă prima înghițitură de ceea ce, după gust, părea cafea veritabilă. Luând ceașca, observă că pe marginea farfuriei se aflau vreo șase cubulețe de zahăr; dar corpurile Gosseyn nu foloseau zahăr la cafea; și cuburile rămaseră la locul lor. Era un alt exemplu că autonumilul Troog studiase necesitățile umane, ajungând până și la cafea. Era vorba de acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463

mînă în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la malul apei și cîntau cînd o echipă de aceeași culoare cîștiga. Feluri de carne rece și salate erau purtate de chelnerițe îmbujorate de efort. Ici și colo grămezi zăngănitoare de farfurii murdare. Se purtau discuții aprinse despre obstrucționarea adversarilor atunci cînd o barcă trecea dicolo de balize, despre schimbările din desfășurarea programului. Observatori studenți stăteau în fața mașinilor de scris și scriau liste de rezultate sau anunțuri de la directorii competiției, care se

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425

despre care aflat-am că se îngrijește să pună în comună de-o filială peremistă, zice următoarele sentențe memorabile: "na', ați văzut unde a adus țapu' țara românească, sărăcie că nu mai avem ce pune pe masă". Electoratul scufundat în farfuriile umplute cu supa galbenă, cu tăiței producție autohtonă, îi dă dreptate, clatină toți îngrijorați din cap. Las un timp să treacă, nu lung, și contraatac duios: "d-apăi", zic, "și domnu Iliescu dă țara la ruși, ați văzut cu firu' roșu

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
învățăm câte ceva, asta e urmarea chinuitoare a luptei de supraviețuire la căpșuni, pe schelele din șantierele de construcții din Germania, din Italia, le măsurăm vredniciile pe când le îngrijim copiii și bătrânii, pe când le cărăm la mese băuturi, pe când le spălăm farfuriile prin baruri, pe când le măsurăm, ca Dinicu Golescu, palatele, le privim felul de trai, mobilele, grădinile, parcurile, gările și aeroporturile. Privim, judecăm, învățăm pentru că acasă școala nu ne pregătește pentru toate astea. Cel mai tenace dușman al schimbării noastre europene

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

ar fi o reușită fantastică să descopere chiar aici, în inima și creierul Celui Mai Mare Imperiu, un mijloc de a-l înfrânge. Enro împinse înapoi scaunul. Era un semnal. Secoh încetă - numaidecât să mănânce, deși mai avea mâncare în farfurie. Gosseyn lăsă cuțitul și furculița și se gândea că dejunul se termina. Servitorii începură să strângă masa. Enro se ridică în picioare și zise cu vioiciune: - Nici o veste de pe Venus? Secoh și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
nonverbal. Întregul sistem non-A viza, metodic, coordonarea realităților non-verbale cu protecțiile lor verbale. Chiar și pe Venus non-A, prăpastia între interpretare și eveniment nu a fost nicio-dată umplută. Aștepta; erau luate paharele goale și în locul lor erau așezate farfurii cu carne brun-roșie, trei feluri de legume și un sos limpede cu nuanțe verzui. Făcu schimbul cu Yanar, gustă legumele și-și tăie o bucată de carne. Apoi zise: - Încearcă să-mi explici. Ea închise ochii. - Eu m-am reprezentat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
tensiune. Mișcarea se făcu continuă. Peste zece minute erau dincolo de atmosferă și luau viteză. După alte zece minute, ieșeau din conul de umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare, imaginea lumii Yalerta apăru aidoma unei farfurii de lumină garnisită cu o mare bulă de pâclă întunecată. Gosseyn întoarse spatele acestei scene și-l privi pe Oreldon. Ofițerul albi când Gosseyn îi împărtăși planul - să-l contacteze pe căpitan. - Să nu creadă că eu sunt răspunzător, ceru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
cabină de distorsor. Cu o navă, da - dar nu putea să-și procure o navă; nu avea decât să încerce. Scoase din buzunar bucățile raportului asupra lui Venus - încă mai era încântat de felul în care Crang îl luase din farfuria Patriciei, îl studiase rapid și-l pasase lui Ashargin cu un gest foarte natural - și, iute, le puse la loc. Coordonatele galactice ale poziției lui Sol în spațiu erau imprimate în partea de sus a paginii întâi. Citi: al optulea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

sînt prea bătrînă să cadă pe capul meu pruncii ăștia înțărcați. — Dar nu se va întoarce? — Ea? N-o să se întoarcă. Nimeni nu se mai întoarce; dispar cînd se stinge lumina. Ce vreți să spuneți? Stăteam lîngă chiuvetă și spălam farfuriile cînd s-a stins lumina. Mi-am dat seama că nu e o pană de curent, pentru că vedeam pe fereastră felinarele de stradă, și imediat mi-am zis: „Dispare cineva“, și apoi m-am gîndit: „Vai, ce-ar fi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Mîncarea era întotdeauna carne albă și moale ca de pește sau mai tare, ca pieptul de pui, sau galbenă ca un ou fiert. Nu avea nici un gust, însă, deși Lanark nu mînca mai mult de jumătate din porția mică din farfurie, mesele îi dădeau întotdeauna o stare de comfort și vioiciune. Camera avea pereți de culoarea laptelui și o podea din lemn lăcuit. Lîngă perete se aflau cinci paturi cu cuverturi albastre, iar Lanark, aflat în patul din mijloc, avea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui și din arcadele joase din pereți, cu modele maure, părînd să se deschidă spre niște încăperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mai consistentă. Ozenfant sorbi cu poftă dintr-un pahar în formă de lalea și-și coborî colțurile gurii. — Din păcate, nu-ți pot recomanda vinul. Chimia sintetică are multe de învățat în această privință. Chelnerița așeză în fața lui Lanark o farfurie cu un cub de gelatină cenușie pe ea. Tăie o felie subțire dintr-o suprafață și descoperi că are gust de gheață elastică. înghiți rapid și, adînc în nări, simți un miros de cauciuc ars, dar fu surprins că constate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spuse pe un ton visător: — Un oraș pe malurile unui fluviu aproape secat. Un oraș cu o piață din secolul al nouăsprezecelea plină de statui urîte. Corect? — Da. — Scuză-mă, dar e greu să reziști tentanției. Ozeanfant întinse mîna spre farfuria lui Lanark, o luă și o goli în farfuria lui și începu să mănînce încet, vorbind în tot acest timp. — Orașul se numește Unthank. Calendarul din Unthank este solar, dar numai administrația se folosește de el. Majoritatea oamenilor au uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
unui fluviu aproape secat. Un oraș cu o piață din secolul al nouăsprezecelea plină de statui urîte. Corect? — Da. — Scuză-mă, dar e greu să reziști tentanției. Ozeanfant întinse mîna spre farfuria lui Lanark, o luă și o goli în farfuria lui și începu să mănînce încet, vorbind în tot acest timp. — Orașul se numește Unthank. Calendarul din Unthank este solar, dar numai administrația se folosește de el. Majoritatea oamenilor au uitat de soare; mai mult, resping ceasul. Ei nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sau dau greș definitiv. Știi doar, spuse ea dezgustată, că nimeni nu se vindecă, tratamentul menține prospețimea corpului pînă cînd avem nevoie de combustibil, haine sau mîncare. Lanark se uită la ea. — Mîîîîîn? începu el și lingura îi căzu în farfurie. — Bineînțeles! Ce crezi că mănînci? Nu te-ai uitat niciodată în rezervor? Nu ți-a arătat nimeni conductele de drenare de sub saloanele-burete? Lanark își frecă orbitele cu pumnii strînși. Dorea să-i vină greață, dar chestia aia roz fusese foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
orice fel de hrană în prima zi, pretextînd că mîncase prea mult în ziua precedentă. A două zi dimineață, cînd asistenta aduse micul dejun, își tăie cîrnatul spălăcit în bucățele subțiri în timp ce Rima mînca, apoi încercă să le ascundă, punînd farfuria ei goală deasupra. — De ce faci asta? îl întrebă ea. Ești bolnav? — O să-mi fie bine într-o zi-două. — Cred c-ar fi mai bine să chemăm un doctor. N-am nevoie de doctor. O să mă simt bine după ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
are un motiv să-și încalce promisiunea făcută sieși, mai ales acum, cănd Rima nu jubila, ci se purta cu delicatețe și recunoștință. Cînd se întoarse la patul proaspăt aranjat, asistenta aduse micul dejun și-i puse pe genunchi o farfurie pe care se afla un mic dom rozaliu și transparent. El se uită fix la el, luă furculița și cuțitul, apoi o privi pe Rima, care aștepta, urmărindu-l fără să clipească. înfrigurat și singur, dădu farfuria înapoi spunînd: — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe genunchi o farfurie pe care se afla un mic dom rozaliu și transparent. El se uită fix la el, luă furculița și cuțitul, apoi o privi pe Rima, care aștepta, urmărindu-l fără să clipească. înfrigurat și singur, dădu farfuria înapoi spunînd: — Nu pot. Mi-am pus în gînd să mănînc, vreau, dar nu pot. Rima își înapoie și ea farfuria, apoi se depărtă de el și începu să plîngă. — Doi sugari, asta sînteți, spuse asistenta. Cum o să vă faceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
furculița și cuțitul, apoi o privi pe Rima, care aștepta, urmărindu-l fără să clipească. înfrigurat și singur, dădu farfuria înapoi spunînd: — Nu pot. Mi-am pus în gînd să mănînc, vreau, dar nu pot. Rima își înapoie și ea farfuria, apoi se depărtă de el și începu să plîngă. — Doi sugari, asta sînteți, spuse asistenta. Cum o să vă faceți bine dacă refuzați să mîncați? împinse căruciorul afară, iar radioul făcu plin-plong. Lanark îl deschise. Munro zise grăbit: — Ești acolo, Lanark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu smochine uscate tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes stătea și-i urmărea cu un zîmbet ușor melancolic. — Canibalismul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]