12,672 matches
-
acest „noi“ se referă la soția lui și la el, adică la părinții mei), nu ca să ne distrăm ne-a iubit Dumnezeu și ne-a cerut această jertfă. Suferința era trupul nostru care ne era cuprins, Încet și sigur, de febra aceea inexplicabilă - prea explicabilă, căci ea reprezenta voința lui Dumnezeu În acțiune. Nu e ușor să ne Închipuim un Dumnezeu iubitor care-și sfărîmă copiii În Îmbrățișarea suferinței. („Copiii Săi“, nici măcar nu e vorba de mine, e vorba de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
viața Într-o rulotă fără căldură, fără o toaletă pentru nevoile firești și fără apă pentru duș sau pentru spălat pe dinți. Zări o față aprinsă Într-o oglindă din perete. Era a ei. Părea schimbată, ca și când ar fi avut febră, avea cearcăne mari și părul Îi atârna În dezordine. Fără apă, lipsită de un minim confort, avea să se transforme curând Într-o cotoroanță urât mirositoare. Se Întrebă cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu perne și cuverturi orientale. Din când În când fixa tavanul de culoarea cireșei coapte sau mângâia cele două pisici persane, care stăteau Întinse lângă ea. — Rudy și Moody, singurii mei prieteni adevărați... oftă ea. I se Învârtea capul, avea febră și crampe la stomac, știa că n-ar fi trebuit să mănânce Înghețată dacă o durea stomacul, Într-o cameră friguroasă, dar mânca oricum. Era singurul lucru din frigider care nu se stricase. Îi fusese rău de când se Întorsese de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
friguroasă, dar mânca oricum. Era singurul lucru din frigider care nu se stricase. Îi fusese rău de când se Întorsese de pe Coasta de Vest, nu fusese În stare nici să-și facă curat În apartament. Și din cauza frigului din cameră, a febrei și a Înghețatei, Îi era din ce În ce mai rău. Din când În când sistemul vechi de Încălzire Își aduna ultimele forțe și Încerca să dea căldură, dar fără succes. Doar scârțâia din Încheieturi, ca o navă veche ce Încearcă să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
când eu eram tocmai pe Coasta de Vest, se bâlbâi, tremurând din toate Încheieturile trupului ei mic. Avea mare nevoie de avocata ei. — Trebuie să veniți cu noi la secție. Desert Rose se Înfioră, nu știa dacă din cauza fricii, a febrei sau a amândurora. Își sună avocata, o prietenă care o ajutase și În trecut, În schimbul unor lucrări de artă. Intră robotul, care-o informă că avocata avea câteva zile de concediu. — E disponibilă? Întrebă detectivul Fitzgerald. — Din păcate nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar da atâția. Cum poate s-a remarcat, amândoi au lipite de prenume niște patronime insolite cărora le ignoră originea, sensul și motivația. Ar fi probabil nemulțumiți dacă ar afla vreodată că algor înseamnă răceala intensă a trupului, care vestește febra, și că gacho nu e altceva decât grumazul boului pe care șade jugul. Cel mai tânăr are uniformă, dar nu e înarmat. Cel mai vârstnic poartă haine civile și pantaloni mai mult sau mai puțin pe măsură, o cămașă închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de laur, mi-am cioplit singur un însemn al puterii în formă de falus și chiar am fost pe punctul să institui o nouă religie și să deschid un templu, cu statuia mea înlăuntru. De la un timp făceam din nimic febră, care urca până la 38 de grade și chiar mai mult. Febră centrală, ziceau doctorii, provocată de sistemul nervos. Dar nu mă deranja. Din contră, ea mă ajuta să visez și cu ochii deschiși. Îmi trăiam atât de intens reveriile încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
formă de falus și chiar am fost pe punctul să institui o nouă religie și să deschid un templu, cu statuia mea înlăuntru. De la un timp făceam din nimic febră, care urca până la 38 de grade și chiar mai mult. Febră centrală, ziceau doctorii, provocată de sistemul nervos. Dar nu mă deranja. Din contră, ea mă ajuta să visez și cu ochii deschiși. Îmi trăiam atât de intens reveriile încât uitam unde mă aflam; jocul devenea serios și chiar puțin stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eram novice. Ar fi însemnat să accept un handicap față de Dinu care, rezervat, timid și fragil cum era, ținea totuși două puști de vânătoare în cătun. Răspunsul meu i s-a părut normal pentru că a zis: „Bănuiam”. Eram, datorită ipohondriilor, febrelor mele ciudate și stărilor proaste pe care le aveam uneori, cărora li se adăuga ulcerul, prea dependent de medici ca să-i pot iubi. Când apelam la ei, o făceam cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să știu cum mai arăt. Nu m-am ras dinaintea incendiului, firele de păr din barbă încă miros a ars, iar faptul că am dormit atât de puțin a lăsat, probabil, urme. Bănuiesc că am ochii injectați. Mai e și febra care îmi dă amețeli. Și apoi nu m-aș putea privi într-o singură oglindă, după ce m-am văzut în mii de imagini, într-o sală căptușită peste tot cu oglinzi. Dealtfel, mi-e de ajuns să privesc în dezordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
A intrat în casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerându-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la ei amuzat. Era un tip de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Sunt sculptor (și am accentuat cuvântul „sculptor”). Și încă nu sunt sigur ca voi rămâne aici. Aristide nu păru însă deloc impresionat de vorbele mele. A ridicat din umeri. Mă rog, dar eu trebuie să-mi fac meseria. Ați avut febră de când ați venit aici? — Nu. — Dar amețeli? — Nu. — Dar greață? — Nu. Adică, uneori. Acum, de pildă, m-am corectat ca să-l iau peste picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. „De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?” l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
teamă. Mulțimea care te împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încântă și, totuși, te sperie. Încerci să te convingi că în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi, că mulțimea e aparentă, o febră a oglinzilor, un delir vizual, ajunge! zici, te-ai săturat de acest joc care nu mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
calm: „Domnilor, îmi pare rău că vă produc necazuri. Nu vă puteți odihni din pricina mea”. Nu, stratagema nu ți-a reușit. Ceilalți își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întâmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii de capete care gândește cu creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga „Suntem salvați! Suntem salvați!”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și dacă vroiam să mă ridic în capul oaselor îmi spuneau: „Stai liniștit”. Vocea părea aceeași mereu. Mă întreba: „Cum te simți? Răspundeam încurcat: „Cum să mă simt, domnule doctor? Bine”. La care, vocea mormăia nemulțumită: „Mă rog. Ai avut febră azi?” Mă grăbeam să zic „nu”, dar vocea părea și mai nemulțumită: „Mă rog. Va trebui să-ți facem o injecție cu...” Am țipat: „Nu vreau, de ce să-mi faceți injecție?” „Taci”, îmi porunci vocea. „Nu vreau, înțelegeți? Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înainte. Nici nu vroia să audă că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de febră, dar privea cu răutate spre colivie. Că nu se putea ridica din pat? Dar ce importanță avea? Tuberculosul putea ucide și cu ochii. „Un om rău poate orice, domnule scluptor. Orice”. „Lăsați-l în pace, nu-i dați atenție”, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
uitându-se în altă parte. „Și tu Siminel? ricană Mopsul. Ce faci, dormi?” Siminel răspunse sec: „Eu cred că e nevinovat” și se apropie de mine: „Domnule sculptor, nu mă așteptam la asta”. După plecarea bătrânilor noaptea deveni zăpușitoare. Aveam febră, amețeli și dureri de cap. Parcă nu mai puteam nici să mă mișc și așteptam, pândind zgomotul pașilor de pe coridor. Nu se auzea nimic, eram foarte nedumerit din această cauză. Într-un târziu ușa se mai deschise o dată și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am enervat și am luat o țigară fără să mă mai sinchisesc că, fumând pe stomacul gol, îmi zgândăream ulcerul. Numai gustul rău al țigării m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta m-a făcut să uit de migrenă. M-a cuprins pe loc o euforie nervoasă. Mă gândeam: „Așadar, alții, sărmanii, mor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Au ajuns! Oh, orașul de vis al Eternului Cip! Wakefield a trecut printr-o mulțime de mari hoteluri de-a lungul anilor, dar nu a văzut nimic asemănător acestei mari doamne frumos renovate, cămin al unei noi generații cuprinse de febra aurului. Poate simți, la propriu, mirosul banilor În aer. Nu există În lume suficient de multe lucruri pe care să se poată cheltui atît bănet. A doua zi de dimineață, cînd se trezește din norul Îngeresc al unui paradisiac pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noi trecem peste el. Am mai spus și-n alte rânduri: E făcută doar din scânduri, Lată e de două șchioape Și te trece peste ape. Nimenea nu o împușcă, De cartuș ea nu se teme, N-o cuprinde nici o febră; Calci pe ea pe orice vreme, Nici nu-mpunge, nici nu mușcă. Lumea zice ca e zebră. Cine-i cea mai sfântă, oare, Mai frumoasă și mai bună? Cel ce poate să o spună Va primi o notă mare. Te
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după „boierimea ce se duce” (la D. Anghel sau Mateiu Caragiale). „O anume febră insurgentă a sufletelor crescute în micile tîrguri moldave și exasperate de atmosfera lor somnolentă avea să intre și ea aici”, notează Ovid S. Crohmălniceanu, cu privire la mulți dintre tinerii scriitori evrei adepți ai modernismului (F. Aderca, B. Fundoianu, Tzara ș.cl.), în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proză simili-avangardistă de Neagu Rădulescu, recenzii pozitive despre Interior de C. Fântâneru (Petru Comarnescu), Solilocvii de Mircea Eliade (V.S.), Itinerar sentimental de Perpessicius (Em. Ungher), Amantul doamnei Chatterly de D.H. Lawrence (Horia Groza), În preajma revoluției de C. Stere (O. Șuluțiu), Febre de Virgil Gheorghiu (Eu - Em. Ungher), comentarii de Marcel Bresliska despre Tudor Vianu și Jean Cocteau, poezie de autori congeneri (Simion Stolnicu, E. Jebeleanu, H. Stamatu, Al. Robot, Emil Botta, Dan Botta, Barbu Brezianu, fostul „unist” Virgil Gheorghiu, Corneliu Temensky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îmi amintesc că pe vremea când corespondam cu el, acum opt ani, îl interesa foarte mult Japonia. Unchiul lui a stat o vreme în Kōbe și se pare că, la întoarcerea în Franța, l-a contaminat și pe nepot cu febra Japoniei. — Vine ca turist sau pentru afaceri? — Nu scrie. Nu știu de de vine. Takamori se uită la Tomoe și, cu seriozitate prefăcută, spuse: — Poate vine să-și caute nevastă. Nu s-a mai întâmplat așa ceva? Parcă acum câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]