3,956 matches
-
de acțiune, augmentând efectul comic al fragmentului: Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, ești... idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici că nu acasă. Feciorul: Ba-i acasă, domnule. Domnul: Apoi, nu ziseși c-a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-aplecat.37 Ceea ce predispune la formularea unor numeroase supoziții infirmate mereu de replicile următoare este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, ești... idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici că nu acasă. Feciorul: Ba-i acasă, domnule. Domnul: Apoi, nu ziseși c-a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-aplecat.37 Ceea ce predispune la formularea unor numeroase supoziții infirmate mereu de replicile următoare este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă ? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui ? De unde știi ce să-i
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă ? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui ? De unde știi ce să-i spui dacă nu ți-am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă ? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui ? De unde știi ce să-i spui dacă nu ți-am spus ce să-i spui?38 Se poate observa cum personajele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă ? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui ? De unde știi ce să-i spui dacă nu ți-am spus ce să-i spui?38 Se poate observa cum personajele sunt incapabile să realizeze importanța informației complete pentru interlocutorul care e
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o configurație dedalică, constituindu-se ca o încercare de înlănțuire eficientă a interogațiilor și a răspunsurilor, soldată invariabil cu un eșec. De exemplu, atunci când domnul afirmă: "Stai, întâi să-ți spui!", presupunerea că urmează o destăinuire satisfăcătoare întrebării anterioare a feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în acest enunț este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satisfăcătoare întrebării anterioare a feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în acest enunț este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în acest enunț este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei. Cenzurarea răspunsului, redus la câteva cuvinte care opresc tentativa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mecanică repetitivă, supusă absurdului. Deosebirea dintre cei doi autori iese mai ușor la iveală la nivelul limbajului, mai precis, absurdul caracterizează discursul auctorial urmuzian și pe cel al unor personaje caragialiene țăranii din Flăcău, Cum se înțeleg țăranii, Domnul și Feciorul din Căldură mare, Leonida, gazetarii, polițaii care întocmesc Procese-verbale niciodată, însă, pe cel al lui Caragiale însuși, ale cărui intervenții regizorale și contribuții narative sunt întotdeauna logice, clare, coerente, "potrivite" subiectului și net detașabile de "limba eroilor" săi. În ceea ce privește personajele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pace... îi mai sărea în ajutor câte cineva, cu milă și inimă bună. Lăsați-l cu Dumnezău‟ lui, și nu vă faceți râs di el... că distul ș-o făcut Satan!..“ Câteodată, umbla supravegheat „discret“ de Anuca, fata pădurarului câțiva feciori boierești, cărora le era încredințat, dar de la distanță, că nu-i putea suferi în preajmă. De cele mai multe ori, cu șiretenie, scăpa de „urmăritori“, și îmbrăcat cu blană de lup, sprijinit în toiag, colinda ulițele satelor, ori se afunda în pădure
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că, simpla ei prezența, le-a schimbat complet viața și traiul. Bătrânul Toma nu mai știa cum să-i aducă mulțămită lui Dumnezeu, pentru norocul care a dat peste casa lor. Și, doar în urmă cu puțină vreme îi spusese feciorului său, holtei convins... „ - Măi Antoane... așa, nu mai merge, măi! La casa asta, trebuie o mână de femeie, mai, al‟feli murim de nemâncare și necurăție...!“ ... Acum, Anton a înțeles totul, sau aproape totul și se cutremură din nou. Dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gânduri, nu-l prindea somnul. Razele lunii se strecurau prin ochiul de geam, jucând pe pereți cu crengile copacului din față... Ochii îi ardeau la adăpostul întunericului, ca jăraticul. Pe cealaltă laiță, bătrânul Toma nu îndrăznea să-i tulbure gândurile feciorului... îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat glasul ori mâna niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște îi forfeca inima, ca un clește, o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vale de decuseară, se ridică odată cu revărsatul zorilor acoperind cerul ca o pânză subțire de nori, în straturi de puf alb. Zarzării înmugurise și dădură în floare. Bătrânul Toma stătea la marginea patului, cu inima încrâncenată, urmărindu-i toate mișcările feciorului său, de parcă i le număra. De afară, pătrunse un dondănit de oameni, molcom, din care se desprinse o chemare: „Antoane..., măi Antoane..!“ El a sărit ca fript de pe laiță, parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși, cu piciorul gol. Erau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înșirate colo și colo, pe dealurile Fălciului, acoperite cu păduri nesfârșite de fag și gorun... „...Aproape de Brăițeni, povestește ea, se aflau altădată, demult, Tăcuța, Siliștenii sat trecut în uitare, obârșia lui Constantin-Vodă<footnote Constantin Vodă Cantemir, vezi 12. footnote>. Și feciorii lui, Antioh<footnote Cantemir, Antioh (1708-l744), fiul lui Dimitrie Cantemir. În anii 1732-1744 a deținut funcția de ambasador al Rusiei în Anglia și Franța. footnote> și Dimitrie<footnote Cantemir, Dimitrie (16731723, fiul lui Constantin Cantemir, Domn al Moldovei (1693 și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aceea tușește... Avea un temperament care întrecea marginile... ...De când Domnica nu mai dovedea în două gospodării, în casa pădurarului a început să se simtă că lipsește ceva... - Trebuie mână de fimei, în casă, măi Antoani ...i-a spus bătrânul Toma feciorului său, într-una din zile. ...Al‟fel, murim di foami șî di neîngrijire, dragu‟ tatii! Anton a înțeles unde bătea bătrânul, își amintea aceleași vorbe din urmă cu 14 ani... și-a luat pușca pe umăr, și dând doar din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu dânsul.. simțea că are nevoie de ea, dar îi era rușine, i se făcea un fel fel de frică... omul care n-a cunoscut frica de nimeni și de nimic... dar, acum îi era rușine s-o spuie în fața feciorului său. Și, pe loc se pomeni cu ochii scăldați în lacrimi, amintindu-și de Axinia, nora lui, mama Anucai. „-Ci fatî grozavă o fost !“... își zise el ștergându-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
blana de pe spinare i se zburli ca la lup... dar, și o voce se auzi autoritar... din mulțime. - Lasă fata în pace, Lisandre! ..și, un tânăr înalt, tot ca Lisandru, chipeș, își făcu loc prin mulțime, spre ei. Era Tudor, feciorul Privighetorului de Fălciu, abia venit de la Paris cu studiile isprăvite. Avea părul negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele, trădau dincolo de o hotărâre fermă, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea îi era armonioasă, gura frumos creionată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di om! ..mârâi el cu ochii însângerați ca la câine turbat. În crâșmă se lăsă o tăcere ca de mormânt; toți schimbară priviri înspăimântate... în aer pluteau întrebări fără răspunsuri. Feciorul Zenoviei, a ridicat capul încet către bătrân, dar nu s-a încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile și chiotele flăcăilor. Dar, o întrebare îi stăruia în minte... De ce Tudor, feciorul Privighetorului din Ținutul Fălciului, îi luase apărarea împotriva obrăzniciei lui Lisandru. Tudor era un tânăr respectat în tot ținutul, cu educație în școlile din occident, stipendiat de Titu Maiorescu, ministru al Educației... Anuca se mai gândea și la reacția tinerilor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]