2,832 matches
-
icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
derulate pe ecranul televizorului, pe mine m-au transpus înapoi în timp, în anii copilăriei, când îl așteptam cu nerăbdare pe bunul Moș Crăciun, când beteala strălucitoare și globulețele colorate din pomul de iarnă mă țineau cu orele prin preajmă, fermecat și fericit. Fără să conștientizez, mă lăsasem acaparat de visele și magia copilăriei din perioada sărbătorilor de iarnă. Am înțeles fenomenul astăzi când, într-o banală discuție cu o cunoștință, aceasta mi se plângea că nu mai simte absolut deloc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române și Olecsa Romaneț. Numărul 3-4, 1994 cuprinde poezie, proză, traduceri din literatura italiană, evocări și amintiri din istoria Bucovinei. Au lucrări și scriitorii suceveni Iuri Lucan și Ilie Cojocaru. Iuri Lucan semnează „Noapte fermecată”, fragment din romanul „Duelul neterminat”, iar Ilie Cojocaru eseul „Poezia sentimentală și cititorul contemporan” prezentat ca omagiu adus scriitorului clasic ucrainian Silvestru Aricevski. Periodicul, bogat ilustrat, cuprinde de pagini. * Bucovina literară, supliment al săptămânalului Bucovina, ziar de afirmare românească, la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
său corect și plictisitor. În cele din urmă, întregul grup înnoptează la un hotel. La miezul nopții, tânărul străin vine și ia tânăra logodnică, o duce la o barcă ancorată lângă ponton, apoi, de-a lungul luciului lunii, până în insula fermecată. Deși nu se spune, știm deja ce reprezintă tânărul străin, fata și insula din lumina lunii - este vorba de Dionysos care și-o aduce pe a sa Ariadna la Naxos. Bucureștiul burghez dispare la orizont și nu se mai întoarce
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și că e tot mai dezamăgit, îl bloca. Îl sugruma de-a dreptul. Iar vestitul oraș în care venise cu atâta speranță îl înghițea acum bucățică cu bucățică, în loc să-i împlinească visurile, așa cum sunau poveștile despre capitală, atunci când le asculta fermecat de pe Bulevardul Carol din Brăila, de la vizitatorii eleganți ce purtau pe tălpi praful unei lumi noi, moderne, pline de artă și de eleganță. Un praf de stele, și nu de mizerie. Dar nimeni nu i-a spus că, pentru a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spontan, știind când să înceapă, cu ce să înceapă și mai ales cum, amestecând o glumiță inteligentă între pauze, jucându-se cu audiența, invitând-o la dans sau la băutură, făcând oame- nii să se simtă timp de câteva ore fermecați de-a dreptul și rupți de cotidian. Întotdeauna venea cu ceva nou, uneori chiar lua chitara sau vioara și se acompania singur, recitând o poezie sau interpretând o doină de jale care aproape provoca leșinuri printre damele delicate și elegante
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apoi și-au scos la stradă trăsurile și le- au înșirat la o linie trasă bine în pământ de Știrbu cu piciorul. — Bun, să vă reamintesc, prințișorilor, că aici fiecare face cum vrea, atâta timp cât nu-mi vatămă caii sau caleștile fermecate, ne-am înțeles ? În rest, nu mă interesează, râde el și mai tușește puțin, nelăsând o secundă scobitoarea. Nu aveți voie să încălcați traseul, da ? Îl știți ? — Îl știm, îl știm. Doi dintre băieții mei au să vă urmărească pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care cu nici cinci secunde mai devreme au crezut că își vor lua un automobil, iar acum prin binoclu văd cum favoritul lor cedează ; cu mult alcool și petreceri fără sfârșit, de unde nu lipsesc nici opiul, hașișul sau cocaina, ciupercile fermecate sau ghizelete tot mai cochete și frumoase, pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele, cu care te puteai dezvirgina pe datorie sau puteai scăpa de o depresie amarnică cu un abonament lunar, la care aveai reducere și câteva pahare de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru că în viața mea nu mai deschisesem gura în public. Și m-am suit acolo, într-o crâșmă, ceea ce nici prin cap nu-mi trecuse că aș putea face vreodată, ca să vă cânt. Să vă arăt de fapt cât de fermecat eram de dumneavoastră. Și am cântat, iată, cu atâta dragoste încât v-ați adus aminte și ce melodie ! Și cu atâta dragoste, încât de-atunci viața mea s-a schimbat din rădăcini și dintr-un student fără speranțe am devenit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
invitat la noi. A venit și, În fața mea și a Cristinei, instalat Într-un fotoliu, de seara până spre dimineață, am purtat o conversație În care el - de data aceasta! - a vorbit mai abundent, iar noi doi l-am ascultat fermecați. Spre deosebire de Marin Sorescu, care a făcut eforturi dizgrațioase pentru a reintra În bunul plac al partidului - ambii fuseseră interziși de semnătură! -, Andrei declara și noi Îl credeam că nu face prea mare caz de acel grotesc incident al meditației transcendentale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
optsprezece ani? În plus, un ins dezechilibrat În gândurile sale, dar și În nu puține gesturi sau reacții de o inflamată imaginație și o sensibilitate debordantă, dureroasă și adeseori inamică sieși?! Nu-nu, copilăria mea a fost departe de a fi „fermecată” - și, recunosc, din „vina” mea În primul rând, din vina, Încă o dată, a acelor formidabile calități, sensibilitatea și imaginația, care, dezvoltate precoce, m-au făcut incapabil de a găsi o măsură justă, o distanță „justă” față de ceea ce se Întîmpla „În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în întunecime, iar întunericul era amețitor. Sunetul vântului păru să se amplifice, când l-am văzut pe Victor stând din nou în picioare, privind fermecat spre pădure, vântul călduț vălurindu-i blana aurie. Am privit și eu spre pădure, atras de întuneric, ca întotdeauna. Iar pala de vând se abătu asupra mea, un vând care părea... feroce. Nu există alt cuvânt. Era un vânt feroce. - Salut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici muzee de obiecte prețioase: sculpturi, crucifixe, veselă de argint, aur și porțelan, icoane, sipete, straie cusute cu fir etc. Un adevărat labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sfârșitul - deoarece, se pare, în existență, ca să poți trece „de la o boală la alta”, trebuie „să te vindeci” de una ca să treci, cu inima ușoară și cu insigna speranței prinsă de rever, într-alta. Nu eram singur, în acel ceas „fermecat” al lui: „în sfârșit!”, ci înconjurat de fidelii Nichita, Matei, Cezar și Adrian. Romanul, la librăria „M. Sadoveanu”, mi-a fost prezentat călduros de Nina Cassian și bănuiesc că Ali, „protectorul” meu social, nu se afla departe. Probabil că nici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid; ș-a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai argintiu la coloare, și care se chiamă aici saran. Toată ziua au plutit pe luciu doi cufundari, păreche grațioasă, care umblau într-una alături parcă erau înhămați cu niște fire de mătasă parcă erau doi copii de crai amanți fermecați, deasupra unei bălți pustii (subiect de poveste). 3 August. A vinit un om să eie svidetenli, ca să facă răsporojenie la miravoi suda. (să ia certificat medical ca să facă cerere de dare în judecată la judele de pace -) 4 August. Istoriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ori.) Desfarmecul Șarpe, să fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă sculai, Mâna pe cofă pusei, La fântână plecai, Cu Maica Precistă mă-ntâlnii. De mâna dreaptă mă luă La fântână mă duse. Acolo văzui șarpe trist și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este benefic și biruiește întotdeauna: „Eu m-am dus ș-am disturnat/ Cu apî margatoari/ Di la râu șî di la Sfântu Soari,/ Soarili, luna șî stelili/ S-o liniștit,/ Bubili s-o mântuit” (Botoș - Suceava). În basmul Porcul cel fermecat din colecția Petre Ispirescu, Sfântul Soare devine personaj indicator pe drumul inițiatic: „ - Nu poate să știe draga mea, îi răspunse muma sântei Lune, dar du-te încolo, spre răsărit, până vei ajunge la sântul Soare; poate știe el ceva”. Prezența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în care ființa haosului doarme. În basmul Porcul cel fermecat, rătăcirea prin pădure în căutarea soțului se încheie la o casă mitică, în care se pătrunde printr-o mutilare similară celor din triburile de aborigeni: tăierea degetului mic. Moartea implicită este imediat urmată de ascensiunea în planul superior, fecioara intrând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
decurge complexitatea și varietatea modalităților prin care eroii tradiționali ajung Dincolo și rescriu lumea sub auspiciile pozitive ale începutului mitic. Tot o moarte a formei primare și o consacrare prin apă parcurge eroina tip Alba ca Zăpada din basmul Oglinda fermecată (AT 709). Frumusețea ei excepțională constituie pretextul pentru mutilarea inițiatică (marcarea definitivă a ființei). Cu ochii scoși, fata este aruncată de mama ei de pe un povârniș într-un torent și reușește să se salveze prinzându-se de o salcie. „Contactul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și să-l încarce magic: „Toată noaptea că lucra;/ Lui Dumitru că-i făcea,/ Mândre palaturi i-ardica./ Când soarele răsărea,/ Ele-n soare strălucea” (AlexandrovățSerbia). Domeniul ei specific, apele cu palate în adâncuri, după cum dezvăluie basmul Broasca țestoasă cea fermecată, din colecția Ispirescu, aduce puterile germinative ale genezei, prin infuzarea lumii cu energiile originare. Capra, ca ipostază punitivă a fetei, șade, pe de altă parte, într-un spațiu mineral, întreaga ei împărăție este transformată în piatră, ceea ce amintește de recluziunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
refac modelul sacru, revelat în mit. Funcțiile rituale respectă, așadar, un arhetip și integrează omul în planul amplu, al ființei cosmice. Fauna este o sursă nelimitată a cunoașterii, de aceea „în ritul inițierii era inclusă înzestrarea tânărului cu o putere fermecată sau magică asupra animalelor”. În același mod, dobândirea obiectelor magice este sinonimă cu o acceptare în plan sacru, asupra căruia eroul câștigă astfel drepturi depline. Calul reprezintă nu numai un inițiator, ci și cel mai important ajutor pe care îl
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păcăliți. Toate aceste simbolizări ale forței constituie, după Petru Caraman, un motiv-cheie, fiindcă provoacă „o întorsătură radicală desfășurării epice și un deznodământ fericit acțiunii basmului”. Savantul ieșean integrează bota, cu reprezentările ei multiple, temei magicomitice a toiagului și a nuielușei fermecate, ele făcând parte din amplul spectru simbolic al caduceului. Autoritatea dată de prima armă aflată în mâna omului, după cum consideră Petru Caraman, stă la baza tuturor formelor de putere simbolizate de toiag (sceptru, pateriță, cârjă, topuz, baston) iar basmele de pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
recăpătăm țara și ne înscriem în ordinea cosmică Iubirea de moșie este un zid întru apărarea ființei naționale. Ci trebuie, de la mic la mare, să înțelegem că scrisul la care am râvnit cu toții, atât de mult, nu este un plug fermecat ce poate ara, ca în poveste, singur. El poate face minuni numai stropit cu roua ostenelii noastre zilnice. Bateți, clopote, sub cerul Căprianei: ne-am regăsit neamurile, binecuvântați-le. Interesantă și plină de tâlc mi s-a părut și tableta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un mănunchiu mai bogat de scântei, namila de fer se oprește”. Ajuns pe vârful Dobrinei, „învăluită în întunericul pădurei dese, călătorul este impresionat de minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se îmbracă în haina-i de vară”; el, călătorul, nu rămâne insensibil la cântecul privighetorilor ori la luna plină, care „își revarsă farmecul luminei argintii peste pământ”, acompaniată de „candelele aproape stinse ale stelelor”. Într-un asemenea decor, jos
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]