9,442 matches
-
la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar putea elibera. -13- Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al treilea, utilizat ca un mijloc de a pune în valoare, o ocazie, un pretext. Lucrețiu vrea o femeie iubită pentru ceea ce este, și nu pentru ce reprezintă. Ceea ce este... adică? Nici locul pe care-l ocupă în societate, nici ficțiunea după care se modelează pentru a corespunde cu ceea ce așteaptă bărbații de la ea, ci întreaga ei înfățișare, comportamentul, caracterul ei - termen esențial -, grija pe care o poartă propriei persoane. Departe de violențele brutale ale iubirii-pasiune, iubirea se naște în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe care o poartă propriei persoane. Departe de violențele brutale ale iubirii-pasiune, iubirea se naște în acest caz dintr-un timp trăit împreună, dintr-o construcție. Lecția lui Lucrețiu: iubirea nu este un dat, ea se construiește. Și departe de ficțiunile sociale sau de amăgelile comunitare. în tandrețea unei complicități elaborate în doi, unul prin celălalt, unul pentru celălalt, Lucrețiu propune cuplul ataraxic ca pe o operă de artă filosofică. Lucrețiu misogin, falocrat, pesimist, disperat, sinucigaș, nebun? Haida-de!... XIV DIOGENE DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de presă a regizorului Silviu Purcărete pe site-ul „Suplimentului de cultură“ - www.supliment.polirom.ro -, în secțiunea „Exclusiv online“.) Rose Tremain a câștigat premiul Orange Broadband Scriitoarea britanică Rose Tremain a câștigat, miercuri, 5 iunie, premiul Orange Broadband pentru ficțiune pe 2008, pentru cel de-al doilea roman al său, The Road Home, în care povestește aventurile unui văduv rus ce a emigrat în Marea Britanie pentru a-și găsi o slujbă, informează AFP. Câștigătoarea acestui premiu creat în 1996, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Londra. La același eveniment a mai fost acordat un premiu în valoare de 10.000 de lire sterline (12.000 de euro) pentru cea mai bună scriitoare debutantă, ce a revenit Joannei Kavenna, pentru romanul Inglorious. Premiul Orange Broadband pentru ficțiune este acordat scriitoarelor de limbă engleză ale căror opere au fost publicate în Marea Britanie în decursul ultimului an. Printre câștigătorii din anii anteriori se numără Zadie Smith pentru On Beauty (2006) - apărut anul acesta cu titlul Despre frumusețe, la Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
imprudență onirică“, personajul lui Alexandru Vlad alunecă într-o lume ireală, „târât“ parcă de ființe cunoscute, dincolo de peretele subțire care delimitează „lumea lucrurilor care nu există de cea a lucrurilor care există“. Două lumi, cea a realității și cea a ficțiunii, se întrepătrund: personajele reale trec în paginile cărții, pierzându-și din „concretețea lor diurnă“, „ca niște fotografii retușate“, în timp ce personajele imaginare „năvălesc în lumea reală“. Un roman alcătuit din numeroase momente poetice Fin observator, Alexandru Vlad realizează și un tablou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
tablouri - acele năstrușnicii moderne, abstracte, nu prea pe gustul meu - și un instrument de lemn primitiv, probabil din Africa, care dădea senzația că ar fi cumva mirositor dacă te-ai fi apropiat prea mult de el. Rafturile erau pline de ficțiune decentă, dar nu foarte inspirat aleasă, sugerând o puternică influență a listelor cu „Cartea anului“ publicate prin ziare. Se vedea că nu prea existau iubitori autentici de literatură în familie. Piesa de rezistență era o grămadă de epave familiale. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de fotbal din preajma fabricii de cherestea dovedindu-se neîncăpător și prea puțin cunoscut, Întreaga poveste a fost mutată pe Stadionul Municipal, fiindcă publicul avea nevoie de un spațiu cît mai amplu, În care să-și poată manifesta plenar setea de ficțiune, calitativ destul de convențională totuși, destul de monotonă și putînd fi cu ușurință sistematizată În trei sau patru categorii, dacă cineva ar fi găsit timp să se ocupe de asta. Erau mai Întîi cei care susțineau pur și simplu varianta guvernamentală, modestă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Lucrurile sunt mai complicate decît par la prima vedere. Psihologia narativă concepe lumea ca text În permanentă schimbare, care trebuie construit și interpretat activ În scopul de a fi Înțeles, iar poveștile sunt, la drept vorbind, niște simulări mentale, niște ficțiuni producătoare de sens... — Adică niște minciuni, aprobă Pablo. — Dimpotrivă, orice poveste e adevărată, dar asta nu Înseamnă că spune adevărul, ci doar arată calea spre el. — Ce spui dumneata seamănă cu un cîine care se tot Învîrte În jurul cozii. — În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
simplu divertisment, pe care de multe ori ele Îl luau În serios. Din nefericire sau, mai exact, spre nefericirea lor. Trebuie totuși să recunosc că iluziile pe care și le făceau aveau și partea lor bună. Fără un pic de ficțiune și fără puțină metafizică, dragostea n-ar avea nici un haz. Sentimentale și ușor de păcălit, mi se dăruiau cu mult devotament, voiau cu tot dinadinsul să mă facă fericit, mai ales după ce le vorbeam despre singurătatea mea și insuportabila neliniște
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
extratereștri, insule, securiști, miracole etc.). Așadar, pretinzînd că s-a Întors de pe o insulă din Pacific, nu mințea propriu-zis - tocmai din acest motiv era atît de convingător, iar relatarea lui avea o aparentă coerență -, ci reactualiza inconștient memoria falsă, deplia ficțiunile și halucinațiile produse de maladia lui psihică. Toate suspiciunile mele (pe care de altfel i le Împărtășisem) nu aveau Însă nici o importanță pentru Pablo. Din punctul lui de vedere, cine se Îngrijește să spună adevărul, nu trebuie să se mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cele mai frumoase minciuni/ și cel mai bine organizat furt de mărgele -/ spânzurându-mă apoi cu bună știință/ de-a lungul deceniilor de toate culorile,/ și de toate tranzițiile. Putreziciunea, iubire,/ cu miros dulce de măr,/ - pentru care (în extaz) ficțiuni suave am fost inventați” (Bruta). Referentul imediat este parțial camuflat în Aripa secretă (1986), unde virulența se îmblânzește printr-o retorică superficial pacifistă, iar sensul e deturnat către atrocitățile nazismului. Poeta glosează acum pe marginea jurnalului Annei Frank, fetița care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
sistemului. În schimb, negocierea contractului dintre putere și societate a fost apanajul negustorilor. La fel ca și călugării, ei au apărat diversitatea în cultură și nu în societate. Negustorii au asigurat legătura dintre dizidenți și servilismul scribilor. Cum numai în ficțiune se putea discuta despre morală ori justiție socială, scriitorul a fost aproape singurul care a avut apanajul de a chestiona societatea, în condițiile în care această șansă le-a fost refuzată istoricilor, sociologilor și jurnaliștilor, subordonați aproape integral rigorilor ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
abundente elemente de pamflet) în actualitate, în imediat. Literatura și presa par a fi legate de un tainic sistem de vase comunicante. Mai ales în perioade de regim totalitar, sub presiunea cenzurii și a supravegherii punitive, literatura preia la adăpostul ficțiunii dreptul de se implica (aluziv sau de-a dreptul) în cotidian. În perioade liberale, democratice, situația se inversează - ziarul deposedează pe scriitor de problemele și întâmplările de zi cu zi, furându-i cumva subiectele: știri de fapt divers, pline de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este cazul: în știre sau în relatare, de pildă. Cronologia strictă nu contează. Ordinea cronologică în narațiune nu corespunde obligatoriu cu ordinea desfășurării faptelor în timp real. Scăpați de teroarea obiectivității. Uneori, în portret sau descriere, apar secvențe în care ficțiunea (subiectivismul) se amestecă indistinct cu realitatea. Dintre toate, contează semnificația, puterea de evocare. Atenție la relațiile dintre personaje și la numărul acestora. Dacă în reportaj avem o poveste, trebuie să evităm un număr prea mare de personaje. Sunt greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tehnic etc.), cronică (în feature se cere mai multă documentare), editorial (scopul unui feature este de a informa, și nu de a convinge sau de a polemiza). Făcând parte din noul jurnalism, feature poate folosi tehnici și mijloace literare (inclusiv ficțiunea), scopul articolului fiind să sugereze, mai mult decât să spună. În acest tip de articol, subiectele sunt din cele mai diverse (fără un impact social prea mare). De pildă, o poveste de viață. Un bărbat din Illinois scria Comisiei Naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
temporali sunt frecvenți. Atunci când sunt inevitabile, legăturile cauzale sau consecutive iau forma unei constatări: dat fiind faptul că..., e de menționat faptul că... (3) „Considerate deja text literar, Istoriile-Anchetă ale lui Herodot au fost asociate multă vreme cu Muzele, cu ficțiunea și plăcerea. «Să ne ferim ca ceea ce au făcut oamenii să se șteargă și să nu mai fie povestit» ar fi proiectul central al lui Herodot. Ziariștii care au cutreierat în lung și în lat fosta Iugoslavie au avut în
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Figurile limbajului, Univers, București Frye, Northrop, 1972, Anatomia criticii, Univers, București Gaillard, Philippe, 1986, Precis de Journalisme, L’Institut International de la Presse, Strasbourg Gaillard, Philippe, 2000, Tehnica jurnalistului, Editura Științifică, București Genette, Gerard, 1970, Figuri, Univers, București Gentte, Gerard, 1994, Ficțiune și dicțiune, Univers, București Ghei, Nicolai, 1979, Semn și imagine, în „Poetică, estetică, sociologie”, Univers, București Geawitz, Madeleine, 1999, Lexique des sciences sociales, Dalloz, Paris Gross, Peter, 1999, Colosul cu picioare de lut, Polirom, Iași Grosu, Cristian, Avram, Liviu, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este coextensivă esenței sale. Pentru Anselm „a gândi ceva față de care altceva mai mare nu poate fi gândit” se impunea de la sine ca o regulă a gândirii, consacrând faptul că ideea pe care o avem despre Dumnezeu nu este o ficțiune născută din arbitrarul gândirii, ci un dat, o regulă a ei. Sfîntul Thoma Sfântul Thoma de Aquino (1225-1274) considera că filosoful argumentează căutând Întotdeauna În rațiune principiile argumentației sale. El considera necesar acordul dintre adevărurile conținute de lumea obiectuală și
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pe care le văd sunt false; mă conving de faptul că nimic din ceea ce ne Înfățișează memoria plină de minciuni n-a existat vreodată; că nu am defel simțuri; cred că trupul, forma, Întinderea, mișcarea și locul nu sunt decât ficțiuni ale minții mele. Ce va rămâne adevărat, atunci? Poate nimic altceva decât că nu e nimic sigur. Dar ce știu eu dacă nu există altceva, diferit de cele pe care tocmai le-am judecat ca fiind nesigure, cu privire la care să
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
are a da seama în fața tenebrelor inconștientului. Din multe puncte de vedere, afirmația ne apare îndoielnică. Un studiu recent consacră caracterul relativ al patosului lucidității, care rămâne valabil numai intre limitele operelor de factură teoretică. Acesta diseminează doar provizoriu în ficțiune, întrucât moralitatea de necontestat a personajelor narator îl susține, dar îl și estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator cvasi-credibil: Luciditatea, teoretizată de scriitor, e semnul distinctiv al personajelor, accentuându-le potențialul afectiv, voluptatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]