5,981 matches
-
, Domokos (2.VII.1938, Șomcuta Mare, j. Maramureș -27.X.1976, Cluj-Napoca), traducător. A absolvit liceul la Satu Mare (1955) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura maghiară, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj (1960). Ulterior lucrează, la București, în redacția cotidianului „Előre”. În 1970, după ce este pensionat medical, se stabilește la Cluj. Nu peste mult timp se va sinucide. Alături de lirica proprie, S.
SZILÁGYI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290030_a_291359]
-
, Valentin (15.V.1953, Târgu Frumos), poet. Este fiul Palaghiei (n. Feodorov) și al lui Ioan Talpalaru, funcționar. Urmează cursul elementar și pe cel liceal la Târgu Frumos, ulterior fiind student la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1972-1976). După absolvire predă limba și literatura română mai întâi la o școala generală din Botoșani (1976-1979), apoi la liceul din Târgu Frumos (1979-1981) și la școala generală din Costești (1981-1989
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
TĂNĂSESCU, Manuela (30.IX.1941, București), eseistă. Este fiica profesoarei Elena-Lucia Athanasescu (n. Tenea) și a avocatului Dinu Athanasescu. Elevă a Liceului „I. L. Caragiale” din București (1955-1959), urmează tot aici o școală de arhitectură (1960-1962) și Facultatea de Filologie, pe care o termină în 1969. Lucrează ca tehnician arhitect (1962-1964), apoi la biblioteca unui liceu, iar din 1971 ca muzeograf la Muzeul Literaturii Române și redactor, mai târziu redactor principal la revista „Manuscriptum”. Debutează cu articole, în 1967, la
TANASESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
, George (16.II.1940, Caransebeș - 30.V.1979, Caransebeș), poet. Urmează școala primară și liceul în orașul natal, apoi Facultatea de Filologie la Timișoara și Cluj, absolvită în 1963. Profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova, Petroșnița), metodist cultural la Reșița, din 1970 va fi profesor de liceu la Caransebeș. Conduce cenaclul literar „Mihail Halici” și este redactor responsabil al revistei
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
Nicolinei-Nicolița (n. Ionescu) și al lui Ștefan Sorescu. Învață în satul natal, la Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1947-1948), apoi în comuna Murgași și la Școala Militară „Dimitrie Cantemir” din Predeal (1950-1954). În 1960 își ia licența la Facultatea de Filologie, Istorie și Pedagogie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (mai întâi frecventase secția limba și literatura rusă, dar după anul al III-lea se transferă la cea de limba și literatura română), cu o lucrare despre Tudor Arghezi. Se
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Petroveanu, Traiectorii, 286-292; Simion, Scriitori, I (1974), 192-205, I (1978) 269-331; Firan, Macedonski-Arghezi, 408-416; Mincu, Poezie, 35-40; Piru, Poezia, II, 172-190; Ungheanu, Arhipelag, 248-250; Zalis, Tensiuni, 163-171; Raicu, Critica, 317-319; Sorina Bălănescu, Boris Pasternak în traducerea lui Marin Sorescu, AUI, filologie, t. XXII, 1977; Cocora, Privitor, II, 256-258, III, 108-113; Felea, Aspecte, I, 33-40; Ștefănescu, Preludiu, 89-96; Dimisianu, Opinii, 116-121; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Iași, 1978, 150-158; Iorgulescu, Scriitori, 142-147; Negrici, Figura, 136-164; Nițescu, Poeți, 181-196; Regman, Explorări, 106-120, 258-271
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
VIII.1939, Henig, j. Alba - 1995, București), prozator. Este fiul Floarei (n. Schitea) și al lui Ion Suciu, țărani. Urmează Școala Medie Tehnică de Cooperație din Hațeg și Liceul nr. 2 din Alba Iulia, absolvit în 1956, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963), făcând, de asemenea, o specializare în practica jurnalistică. Va lucra în redacțiile revistelor „Viața studențească”, „Luceafărul” și la publicațiile pentru străinătate. A debutat în 1958, cu versuri, la „Contemporanul”, iar prima scriere în proză îi
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
Este fiul Anicăi (n. Frangulea) și al lui Radu Tănăsache, manevrant de vagoane. Urmează școala generală în comuna natală (1938-1945), Școala Profesională CFR din Galați (1946-1950), apoi tot aici, la cursuri fără frecvență, Liceul „Vasile Alecsandri” (1958-1962) și Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic. Multă vreme lucrează ca reporter, ulterior ca șef de secție, redactor și redactor-șef adjunct la ziarul gălățean „Viața nouă” (1950-1968). Va mai fi secretar literar la Teatrul Dramatic din Galați (1968-1969), publicist-comentator la „Scânteia” (1969-1989), apoi
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
în învățământul superior, asistent de franceză la Institutul Agronomic, apoi, din 1956, lector la Universitate. În 1964, în urma recunoașterii doctoratului obținut în Franța, devine conferențiar. Din 1966 i se încredințează, în calitate de profesor, organizarea Catedrei de limbi romanice de la Facultatea de Filologie, recent înființată, a Universității din Timișoara, unde rămâne până la pensionare (1974). Va mai funcționa la universități particulare din același oraș în 1991-1992 și în 1996-1997. Ca romanist, colaborează la prestigioase publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
colaborează la prestigioase publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue de linguistique romane”, „Dacoromania”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revue internationale d’onomastique”, „Zeitschrift für französische Sprache und Literatur”, „Manuscriptum”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, „Revista de filologie romanică și germanică”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Membru al unor societăți științifice europene, dintre lucrările sale au fost apreciate Cours pratique de prononciation française (1964), La Prononciation du français contemporain (1972) și Le Français contemporain. Morphologie (I-III, 1973-1978
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
Rosenberg. Face primii ani de școală în Rusia (Tașkent și Harkov) și la Cernăuți, iar cursurile secundare le urmează la Liceul Teoretic de Fete nr. 1 (fosta Școală Centrală) din București (1948-1952), unde va fi și studentă la Facultatea de Filologie, secția de limba și literatura română (1955-1960). Lucrase în răstimp ca redactor la Editura Tineretului și la Editura pentru Literatură (1953-1955). După absolvirea facultății este angajată la Casa Regională de Artă Populară din Constanța (1961-1962), ulterior fiind învățătoare, apoi bibliotecară
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
profesoară suplinitoare la liceul bucureștean unde fusese elevă. Titularizată la o catedră de limba și literatura română a Liceului „Dimitrie Cantemir” în 1971, se mută trei ani mai târziu la Grupul Școlar „Electronica” din București. Obține titlul de doctor în filologie în 1974, cu teza Mituri romantice în poezia românească a secolului al XIX-lea. Din 1978 este secretar pentru România al Comitetului Internațional „Byron”. Pensionară a Uniunii Scriitorilor din 1982, emigrează în 1990 în Israel. După ce, în 1960, sub semnătura
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
unde părinții ei, Ecaterina (n. Brânzei) și Ioan Aciobăniței se refugiaseră în timpul persecuțiilor politice din 1946-1947. Începe școala în orașul natal, din 1964 continuând-o la Constanța, unde va absolvi în 1974 Liceul Teoretic nr. 4, apoi urmează Facultatea de Filologie, secția franceză-spaniolă, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, luându-și licența în 1979. Revine la Constanța, ca profesoară în învățământul gimnazial și liceal. În 1991 își începe cariera universitară, inițial ca asistent asociat la Universitatea „Ovidius”, devine lector în
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
București), critic și istoric literar, eseistă și editoare. Este fiica Eugeniei Tănăsescu-Zahia (n. Bălășoiu), funcționară în Ministerul de Finanțe, și a lui Aurel Tănăsescu-Zahia, avocat, apoi consilier juridic. La București va absolvi Liceul „Gh. Șincai” în 1957 și Facultatea de Filologie în 1962. Obține titlul de doctor în filologie în 1976, cu teza Conceptul de specific național. Va lucra în învățământul universitar, din 1991 fiind conferențiar la Catedra de teoria literaturii a Facultății de Litere bucureștene, unde în 1997-1998 și din
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
Este fiica Eugeniei Tănăsescu-Zahia (n. Bălășoiu), funcționară în Ministerul de Finanțe, și a lui Aurel Tănăsescu-Zahia, avocat, apoi consilier juridic. La București va absolvi Liceul „Gh. Șincai” în 1957 și Facultatea de Filologie în 1962. Obține titlul de doctor în filologie în 1976, cu teza Conceptul de specific național. Va lucra în învățământul universitar, din 1991 fiind conferențiar la Catedra de teoria literaturii a Facultății de Litere bucureștene, unde în 1997-1998 și din 2001 funcționează și ca prodecan. În iulie 1998
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
TALOȘ, Ion (22.VI.1934, Prodănești, j. Sălaj), folclorist și etnolog. Este fiul Ilcăi și al lui Gavril Taloș, agricultori. Face școala elementară în comuna natală și Școala Normală la Cluj, unde urmează și Facultatea de Filologie (1952-1957). Devine cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară al Academiei Române, Filiala Cluj, în cadrul colectivului de folclor condus de Ion Mușlea. Bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, se specializează în studiul comparat al baladei populare europene la Deutsches Volksliedarchiv
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
era altceva decât cea din învățământul primar. Chiar și titulatura dascălilor se schimba. Grammatistes (grammatisthvs = „institutorul” din școala primară) era înlocuit cu grammatikos (grammatikós = „literatul”), așadar cu un profesor de literatură, superior gramaticului; el preda elevilor pe Homer și făcea filologie înaltă prin exegeze și analize literare rafinate ale operelor clasice: poezia lui Hesiod și Pindar, tragediile lui Sophocle și Euripide, textele mitografilor și istoricilor. Retorica era predată de rhetor (r(hvtwr), iar dialectica - de sophist (sofisthvs). Acești „profesori de specialitate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
importanța învățării limbilor. Las la o parte corectitudinea fundamentului psihologic pe care își sprijină demersul. Triada obiect - idee (reprezentare) - cuvânt, ca substrat mathetic, este astăzi în afara oricăror îndoieli. Uimește, însă, intuirea perfectă a principiilor pe care se sprijină semiotica și filologia din zilele noastre. (Semioticienii, lingviștii, psiholingviștii și l-ar putea revendica drept pater al disciplinelor lor și chiar ar mai putea învăța multe lucruri „noi” din tricentenara Panglottia.) Panorthosia, cea de-a șasea lucrare, este singura care a fost publicată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
2) simbolistica informațiilor. Cele două arii comunică prin dezvoltarea unor sisteme de reprezentare simbolică. Artele presupun activități creative, iar simbolistica informației presupune sistemele simbolisticii formale, incluzând lingvistica, matematica și teoria informației. Tot aici pot fi incluse critica de artă și filologia, care servesc ca discipline de legătură. Zona II cuprinde patru arii: (3) hylenergetica; (4) științele biologice; (5) științele psihologice; (6) științele sociale. Hylenergetica (de la gr. hylé - „materie” - și energheia - „energie”) acoperă studiile dedicate materiei și energiei: chimia, fizica, astronomia, geologia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
VLAD, Vasile (4.VI.1941, Constanța), poet. Este fiul Ioanei (n. Udrescu) și al lui Constantin Vlad, lăcătuș mecanic. Urmează la București școala primară și Liceul „Mihail Sadoveanu” (1956-1960). Se înscrie la Facultatea de Filologie, dar este exmatriculat chiar din primul an în urma unei dispute cu filosoful Radu Florian. Se angajează ca zilier la Institutul de Energetică al Academiei Române (1961) și ca supraveghetor de noapte la Școala Specială nr. 1 pentru surdo-muți (1963-1967). După un
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
primul an în urma unei dispute cu filosoful Radu Florian. Se angajează ca zilier la Institutul de Energetică al Academiei Române (1961) și ca supraveghetor de noapte la Școala Specială nr. 1 pentru surdo-muți (1963-1967). După un nou examen de admitere la Filologie, în 1965 își reia studiile universitare, pe care le va finaliza în 1974. Lucrează ca profesor la școli generale și la Liceul de Metrologie din București (1977-1978). În 1982 devine secretar la Uniunea Scriitorilor. Își face debutul editorial în 1969
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
, Daniel (9.X.1956, Radna, azi în Lipova), prozator și eseist. Este fiul Zenei Vighi (n. Bar), funcționară, și al lui Gheorghe Vighi, marinar. Urmează primele opt clase la Radna (1962-1970), liceul la Lipova (1970-1974) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1975-1980). După absolvire rămâne la Timișoara, unde devine profesor la o școală generală (1980-1989); din 1990 este redactor la revista „Orizont” și din 1991 cadru didactic la Universitatea de Vest. Își ia doctoratul în 1997 cu
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
VLAD, Tudor (25.IV.1959, Cluj), prozator. Este fiul lui Carmen Vlad (n. Cotuțiu), semioticiană, și al lui Ion Vlad, teoretician și critic literar. Absolvent al Liceului Teoretic nr. 15 (1978) și al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1983) din orașul natal, obține titlul de doctor în filologie cu teza Fascinația filmului la scriitorii români (1997). Este corector (1982-1983), redactor (1983) și redactor-șef adjunct (1990-1999) al revistei „Tribuna”, redactor-șef la „Transylvanian review” (1991-1999
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
fiul lui Carmen Vlad (n. Cotuțiu), semioticiană, și al lui Ion Vlad, teoretician și critic literar. Absolvent al Liceului Teoretic nr. 15 (1978) și al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1983) din orașul natal, obține titlul de doctor în filologie cu teza Fascinația filmului la scriitorii români (1997). Este corector (1982-1983), redactor (1983) și redactor-șef adjunct (1990-1999) al revistei „Tribuna”, redactor-șef la „Transylvanian review” (1991-1999). Lector (1993), conferențiar (din 1997) și șef (1994-1999) al Catedrei de jurnalistică a
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
prozator, eseist și traducător. Este fiul Jeanei Sarca (n. Vlad), funcționară, și al lui Vasile Sarca, dulgher. Urmează școala generală în Mihăiești, județul Cluj (1957-1965), Liceul „Ady-Șincai” (1965-1969) și Institutul Pedagogic (1970-1974) la Cluj, continuându-și studiile la Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din același oraș (1978-1982). Este profesor în satul Feiurdeni, județul Cluj (1970-1973), anticar (1975-1978), galerist la Uniunea Artiștilor Plastici (1978-1979) și dactilograf (1979-1990) la Cluj-Napoca, între timp trecând și printr-un lanț de slujbe mărunte
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]