3,915 matches
-
reprezentanții săi. Conferențiarul, un tânăr stângaci, tobă de carte, emoționat și prea puțin "comunicativ", în sensul pedagogic al cuvântului. Publicul din sală: teologi, studenți și foarte vizibili, mai mulți gay și lesbiene veniți din oraș. Par a fi extrem de discreți, fini, intelectuali. Eu mă așez instinctiv lângă Père Jean, preotul paroh al ortodocșilor francofoni din Geneva, protestant convertit. În ciuda temei tari, cu iz de scandal, conferința nu-și atinge scopul: inducerea ideii că Părinții Deșertului nu erau atât de "sfinți" pe cât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de Sus - Pârâul Șanțului de Jos - Piscul Purcariului - Pârăul Bârnelor - Pășunele Curmătura. La o așa bogată toponimie a unei așezări rurale nu ne rămâne decât să ne minunăm de arta, fantezia și dragostea cu care moșii noștri își botezau pruncii, finii, ulițele, animalele din curte și tot ceea ce-i înconjura, pentru ca viața să le fie cât mai frumoasă. Încă un motiv pentru a primi prinosul recunoașterii noastre, generațiilor de azi și viitoare. Găsim cu cale că nu putem încheia capitolul privitor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ales ulterior pentru volumul care avea să ne reunească sub aceleași coperte. Sentimentul că aparținem unei aceleiași familii i-a făcut pe unii dintre noi chiar să se înrudească de-a dreptul, pecetluindu-și relația prin raportul dintre nași și fini - singura înrudire care mai era posibilă.) Tot în acea perioadă, expresia publică a entuziasmului nostru literar a fost un cenaclu mai deosebit - un fel de creative writing -, pentru care, la un moment dat, am vrut să obținem chiar și per
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu au fost luate de puhoaie au rămas nestrânse pe câmp din cauza precipitațiilor frecvente și abundente. În atmosfera tulbure a verii anului 2010, într o duminică din a doua jumătate a lunii iulie, am dat curs invitațiilor repetate ale unor fini de-ai mei de a-i vizita la reședința lor rurală dintr-o localitate din apropierea Iașilor. Nu am mai ajuns în satul respectiv de aproape patru decenii, când le-am botezat primul copil. Profitând de o bucată de zi cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ulița acoperită cu un consistent așternut de macadam, unde mi-am parcat mașina, casa pe care o căutam abia se zărea prin păienjenișul de pomi, vița-de-vie ridicată pe șpalieri, flori agățătoare și vegetație spontană înaltă. Mi-a ieșit în întâmpinare finul Florin, profesor pensionar în vârstă de 67 de ani, îmbrăcat lejer cu maiou și șort pestriț, desculț, adresându-mi-se bucuros cu urarea de „Bine ai venit, nașule!”. Eram, după spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Halei Centrale. Ceea ce m-a cucerit și încântat la noua reședință a prietenilor mei este înconjurul de verdeață care este atotstăpânitor. Înclin să cred că verdele este culoarea purificatoare pentru lumină, încântătoare pentru priviri, odihnitoare pentru suflet, binefăcătoare pentru viață. Finii mei dețin în proprietate mai mult de 6.000 metri pătrați, suprafață de teren ce incumbă un volum de muncă ce nu poate fi acoperit numai de brațele, nededicate muncilor agricole, ale celor doi intelectuali. - Angajați pe cineva care să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
una pe alta, s-au jucat în fel și chip fără să ne piardă din priviri. Cea mai în vârstă dintre ele posedă îndemânarea umană de a deschide ușile, sărind pe mânere după o tehnică bine însușită. Timpul petrecut cu finii mei în acel cadru natural odihnitor și relaxant mi-a favorizat câteva reflecții. După coborârea pe pământ viața lor se scurge cu suprasolicitarea energiei trupești pentru acoperirea treburilor care nu se termină niciodată, cu așezarea gândurilor pentru copii și nepoți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și care se profilau așa de armonios pe cerul albastru. * Preocupat de ținută, și cu drept cuvânt, căci primul său gând, odată reîntors din prodigioasa-i călătorie, e de a-și îndrepta pașii spre balconul Roxanei, Cyrano scutură de pe el finul praf cosmic pe care l-a adunat în spațiile siderale, prinde între degete, și le dă drumul în aerul liniștit, cele câteva fire de păr blond din coafura Berenicei rămase pe haină, smulge de pe pinteni delicata fâșie din trena Cometei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
păcat, iuxta illud Gregorii: „Bonarum mentium est ibi culpam cognoscere, ubi culpa nulla est”2. 349. A patra notă. Dușmanul cercetează atent dacă un suflet este necioplit sau fin; și dacă este fin, caută să îl facă peste măsură de fin, pentru ca să-l tulbure și să-l distrugă mai mult; de exemplu, dacă vede că un suflet nu consimte în sine nici păcatul de moarte, nici pe cel lesne-iertător, nici măcar vreo umbră de păcat cu voință, dușmanul, atunci când nu-l poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
salveze, dar se părea că nu avea pe cine. Luate separat, trăsăturile lui nu erau frumoase. Buzele îi erau prea subțiri, bărbia prea voluntară, ochii albaștri erau prea tulburi, iar sprâncenele blonde abia i se zăreau. Numai obrazul îi era fin. Hainele le purta cu neglijență. Virilitatea lui era de-a dreptul o dezamăgire și o primejdie din fața căreia orice femeie ar fi fugit. Fapta soției sale era justificată. După masă, cei doi au mai discutat despre proiectele lor imediate cât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
este, fără îndoială, scenariul. E pericoloso sporgersi vine cu o modestă propunere, care ascunde, de fapt, un mare orgoliu : acela de a-i reda Poveștii ceea ce i se cuvine. Și o face cu umor și inteligență. Asta deoarece, ca un fin connaisseur ce se află, regizorul știe foarte bine că nu există genuri minore, ci numai autori minori care, cel mai adesea, sunt cei dintâi interesați să facă ”filme mari” ! Din rațiuni care țin probabil și de economie, N.C. (inițiale care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în viața mea. Tata era plecat de dimineață de acasă, dar nu la biserică, așa cum se ducea în fiecare an. N-am aflat niciodată unde s-a dus ; poate că nici n-a fost la cineva, vreun cumătru ori vreun fin, ci mai degrabă cred că a umblat aiurea pe drum, ros de chinul așteptării. Fusesem trecuți la chiaburi, dările se măriseră, iar surorile mele fuseseră date afară din internatul școlii din Tîrgu Frumos; acum stăteau în gazdă la o babă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ultima gură de apă, îl lăsam pe nașul Ion să ude florile, iar eu mă așezam între flori, cu spatele rezemat de gardul verde și adormeam. Dormeam puțin, poate jumătate de oră, pînă venea nașul Ion și mă trezea: "Hai, finule, să strîngem furtunul, că-i gata". Minutele dormite între flori au rămas în mintea mea ca amintirea unei mari iubiri, redeșteptată mereu cînd simt parfum de regina nopții, ori văd un strat cu flori. Ce faci, barbarule?! strig lui Tomiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
masă la Stana. E liniște, parcă și în casă ninge demn și liniștit ca pentru vecinicie, cum ninge afară. Acum încep să mă îmbrac să plec la mama lui Mircea [Eliade]. Cum voi ajunge până acolo? Îți pot spune: La fin à ce soir. Îți întind cu ochii umezi botul meu de câine bătrân și bătut. Mângăie-mă cu mânuța ta cu degete lungi și delicate. Mama II 2 ianuarie [1948], sâmbătă, ora 8 dimineața [...] Înțelegi, Mica, dacă lucrurile s-ar fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
New York NY 10014 6 mai 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Vă mulțumesc pentru mesajul dumneavoastră din data de 30 aprilie și vă confirm că la cea de-a doua clauză am adăugat la secțiunea „(f) Încredințez și las moștenire superbului meu fin Ernest, suma de 1000 USD.“ Aș dori de asemenea să vă atrag atenția asupra faptului că acesta este cel de-al șaptelea amendament pe care l-ați făcut la testamentul întocmit acum o lună. Cu cele mai bune urări, Jane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
față. O să... le înfrunt. Nu știu cum, dar o s-o fac. Scâncetul lui Ernie se transformă treptat într-un urlet în toată regula, și abia reușesc să mă aud pe mine. Cred că e momentul să-i punem punct, zic. Transmite-i finului meu toată dragostea mea. Spune-i că nașei lui îi pare rău că l-a dezamăgit în halul ăsta. O să încerce să se descurce. Și el îți zice că te iubește, zice Suze. Șovăie. Și zice să nu uiți că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
treceau indiferenți, „fără ca nimeni să Întoarcă măcar capul” <endnote id="(219, p. 205)"/>. Bineînțeles, toate aceste elemente apar În „romanul evreiesc” al lui Mihail Sebastian, roman care a generat polemica pur teologică rezumată mai sus. În fine, trecând de la un fin eseist (profesorul Nae Ionescu) la un militar de carieră (mareșalul Ion Antonescu), subtilitatea demonizării evreului dispare fără urmă. Concluzia Însă este aceeași : „Satana este evreul”, deci acesta trebuie alungat sau nimicit. La 3 septembrie 1941, aflându-se pe frontul din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
abați pînă la Iași. Aștept o veste și în acest sens. Noi sîntem sănătoși cu toți și, după concediu, intrăm tot mai mult în ritmul muncii obișnuite. Ne bucurăm că Ani a găsit post în învățămînt și așteptăm vești despre finul nostru și Roxana (Fotografiile?) Mihai Drăgan P.S. O să-ți comunice Cîrneci ceva pentru mine (de la Iacob, E.P.L.)6. Să-mi trimiți imediat vestea. </citation> (46) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”24 oct[ombrie] 1969”> Dragă Costel, Răspund cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Dragă Costel, Răspund cu o mică întîrziere la epistola ta. Veștile despre voi toți ne-au bucurat iar pozele ne-au emoționat de-a dreptul. îți închipui care a fost reacția mea cînd m-am văzut fixat pentru eternitate cu finul în brațe! Acestea sînt pentru sufletele noastre cîteva din mîngîierile și satisfacțiile cele puține. în ce mă privește, trec iarăși printr-o perioadă grea, nu în sensul că sînt slab, ci că împrejurările (nerezolvarea într-un fel a situației didactice
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de aici) care trăiește mai mult din amintiri. (Vei fi auzit de cuvîntul lui Ion Omescu , la ședința Asociației!). Scrisoarea mea ia proporții. Prin aceasta nu vreau să te oblig să-mi scrii lung... Răspunsul îl aștept repede. Ce face finul? Ce spune el acum! Dar Roxana? Sîntem prea mă guliți că ne pomenește mereu, nașii de la Iași... Ne este dor de ei. Din partea noastră, multă sănătate și noroc. Doamnei Any, liniște în apropiata vacanță. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan Campaniile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru revista noastră Ateneu (ultimul număr a stat în chioșcurile din centru aproape... două zile). La Iași, spectacol dat de demagogii de la „R.L.” ... P.S. în sfîrșit, am făcut rost de ceea ce am promis; pentru Alexandru și Roxana. Cum se manifestă finul nostru la doi ani și zece zile? P.S. îți trimit nota aceea a lui D. Jacotă. Poate intră în 5. Ai fi dispus să publici o splendidă scrisoare a lui G. Galaction (tînăr) către Hasdeu, cu referințe la Julia Hasdeu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lucrezi acum? Ce este pe la revistă? Noutăți!? Ce faceți? Copiii cum se simt? (Mulțumiri pentru felicitarea ce mi-ați trimis de 8 noiembrie.) Răspunde-mi repede la acestă scrisoare. și spune mi multe noutăți. În numele alor mei, sănătate și noroc finilor. Mihai Drăgan Vreau să-mi confirmi imediat primirea acestei scrisori. P.S. Dă un telefon dlui Lazan și comunică-i că-l rog, la reanchetarea lui B. P. Hasdeu, să mențină comanda anterioară (dacă poate, Ibrăileanu îl îndreptățește, s-o mărească
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
verifice el acest lucru. Cînd sosești poate că îmi aduci și alte vești în legătură cu cartea. Acasă, bucurie de excursia făcută la Viișoara, dar și regrete că n-am fost cu toții. Fotografiile primite cu mare încîntare. Nașa, firește, se laudă cu finul. Vă dorim multă sănătate la toți. Mihai Drăgan </citation> (62) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 aprilie 1972”> Dragă Costică, Peste puțină vreme (voi verifica), cred că se împlinește un an de cînd nu mi-ai mai scris
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Dragii noștri, De aseară la Iași ninge frumos... Bucuria copiilor este și bucuria celor mari. Dar în această seară bucuria noastră a fost foarte mare: scrisoarea voastră, vestea (în care eu cred de trei luni de zile) și fotografiile copiilor. Finul nostru este un adevărat voinic și ne închipuim ce isprăvi trebuie să fi făcut în jurul pomului de Crăciun. Poza pare a-l trăda puțin în acest sens. În ce mă privește, mai am un motiv de bucurie: ne a scris
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
anonimă!). Noi suntem mai bine de cum ne-ai lăsat. Sperăm că și voi la fel (cum mergi cu pilulele?). Veștile despre copii ne-au bucurat mult. Cu observarea steagului, la grădiniță, Ducu a fost în formă. Ne este dor de finul nostru și alăturat sunt cîteva rînduri pentru el și pentru Roxana. Vă dorim, la toți, multă sănătate și noroc. Mihai Drăgan P.S. Bibliografia M. Isanos încă nu e gata. Privitor la Eminesciana, să vedem apărute primele volume... Aștept răspuns. Adresa
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]