3,170 matches
-
Zăpada scîrțîia sub opincile mele și sub botinii celor trei flăcăi. Opincile erau înghețate bocnă, mîinile mă usturau și o fleandură de fular peste nas nu servea la cine știe ce. Unde ai luat dracu' ăsta? îl întreabă pe unchiul meu un flăcău. Nu vezi că se ține coadă? Este finul gazdelor, le-am promis că-l duc și pe el. Mă simt important și țopăi des ca să mă țin de ceilalți. Era lună plină și senin, dar zăpada viscolită mai obtura vederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
loc și în lumina aceea misterioasă pe care Luna o arunca pe zăpadă, vedeam foarte bine cele trei jivine jucăușe. Cei mari aveau trei bîte în mîini, aveam și eu un băț gros, dar dacă... fiecare își apăra propria piele? Flăcăii aceia erau ei mari și voinici, dar erau proști ca noaptea. Mai proști nici nu știu să mai existe alții pe lume, poate prin Africa, pe acolo unde și maimuțele sînt mai deștepte. Cum stăteam și priveam lupii, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aceia erau ei mari și voinici, dar erau proști ca noaptea. Mai proști nici nu știu să mai existe alții pe lume, poate prin Africa, pe acolo unde și maimuțele sînt mai deștepte. Cum stăteam și priveam lupii, unul dintre flăcăi, un dobitoc, spune celorlalți: Dacă ne atacă, trebuie să-l sacrificăm pe unul dintre noi. Pînă îl mănîncă, noi trei sîntem departe. Cum adică "noi trei", mă îngrozesc eu. Cu bîtele lor evident că sînt mai greu de mîncat, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
animalul, ca și cum și-ar lua rămas bun. Eu îl țineam strîns de mînă, era cel în care îmi puneam toată speranța. Vîntul sufla tăios și se strecura pervers pe sub bulendre, dar eu transpiram. De frică. Unul dintre animalele alea de flăcăi vine cu o propunere înspăimîntătoare. Eu zic s-o luăm fiecare pe cont propriu. Ăsta mic nu se poate ține de noi, îl lăsăm să se întoarcă în sat. În sat, unde se auzea, surd, zarva urătorilor. Simt că-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori și începători. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație minunată, cu o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru întregul sat. Îți mai aduci aminte de acele obiceiuri ? - Foarte mult, fiind și eu participant direct în majoritatea formațiilor în decursul anilor 1946-1950, an când am plecat din Pungești. - Pe primul plan se situau haiducii. Acest obicei era apanajul flăcăilor ajunși la maturitate, cu armata făcută. Făceau repetiții intense - pregătind o adevărată piesă de teatru cu Iancu Jianu. În ajunul Anului Nou se îmbrăcau în costume naționale, cu căciuli brumării pe cap, cu plete și puști de lemn în spate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
obliga într-un fel să primească țurca de Anul Nou. Bacșișul în cauză era după buzunar. Dacă organizatorii ieșeau în câștig, mai dădeau câte un bal la Bobotează sau la Sfântul Ion. Dacă nu, aleluia. Capra era lăsată în grija flăcăilor de 16-17 ani. Era un fel de debut în ale maturității pe linie de școală a vieții. Copiii mai măricei umblau, în pereche, cu buhaiul, iar cărăcuda, cum li se spunea țâncilor, umblau în cete de câte 4-5, formate de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu muntea treaza..” Se plângea de colectivă numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu dansurile populare colectivistul Nicu Sorea recita: “În satul nostru dintre vai, În strai de sărbătoare, Azi joacă fete și flăcăi Cuprinși în horă mare... S-avanta-n jocul strămoșesc, Se-nvart și chiuie cu foc, În vechiul grâi ce-l moștenesc”. De multă vreme-n acest loc... și se învârteau jucători deja pregătiți Pentru tabloul sportiv se arajna ceva pe fundal scenei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete lungi și ochi gri-verzui, s-a îndrăgostit de un voinic, un flăcău secuiesc. Nunta celor doi nu s-a făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu un vifor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Dunăre ca peste un fir de pai, două cete de uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
socotire niciodată isprăvind... Dar averea cea mai mare,fala și nădejdea sa, Cea cu care craiul încă cel mai tare se mândrea, Îi erau, fără-ndoială, chiar cei zece fii ai săi, Zâne, cele șapte fete, feți frumoși, cei trei flăcăi... Și-n această dulce tihnă, viața lui curgea ușor, Ca o undă cristalină dintr-un limpede izvor Însă, dup-al tinereții falnic și înaltul său zenit, Înserarea bătrâneții peste el a coborât... Împăratul CARP copiii lângă sine și i-a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
s-o las! Astfel a grăit bătrânul, apoi țara le-a-mpărțit, Dintr-o margine în alta, din Apus în Răsărit Și din Miazănoaptea aspră, până-n calda Miazăzi, Cu iubire și dreptate, fiecare-a stăpâni: Cel dintâi, ARDEAL, fiindcă era primul său flăcău, Cuvenitu-i-s-a dreptul de urmaș la tronul său. Prima fată, BUCOVINA, copilița cu chip drag, A primit drept moștenire Țara codrilor de fag. Și-a urmat apoi MOLDOVA, cu surâsul ei candid, Ce-a-nceput să stăpânească peste Țara de molid
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
întocmirea unei noi familii, la cheful de petrecere și la atmosfera de voie bună a tuturor nuntașilor. Nașii pregăteau un steag, deasemenea foarte frumos, în culori vii, optimiste, care în structura alaiului însoțea căruța acestora, și era purtat de un flăcău chipeș, rudă apropiată a nănașului, un frate mai mic sau un nepot. Acesta trebuia să ducă steagul cu mândrie și demnitate și să-i poarte mare grijă, pentru că ceilalți tineri nuntași sunt cu ochii pe el, ca să i-l subtilizeze
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vadă cu ochii minții, imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ridicat straiele ciobănești de la magazie și a plecat modest precum venise spre Ciulnița, unde și-a reluat ocupațiile obișnuite...Curând, prin valea Pojorții cobora la OpreaCârțișoara. În pragul tinzii l-a primit tușa Rașila cu lacrimi în ochi. Plecase un flăcău de optsprezece ani și se întorcea om în plină putere. A aflat atunci cu mare durere că mama sa nu mai era în viață». Poparad Damaschin uneori scris și Popa Radu Damaschin, a fost cel de-al doilea locuitor al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a pierdut pentru veșnicie fiica, a împietrit la malul gârlei și, din ochi, au început să-i curgă fără contenire lacrimi de durere și jale amară. Într-o zi, auzindu-i trilul fermecător și văzând-o atât de frumoasă, [...] un flăcău pe nume Ipatie a îndrăgit-o pe loc. Legenda spune că cei doi tineri s-au căsătorit, iar urmașii lor, Ipăteștii, au dat numele satului de azi, Ipotești 3. Referitor la documente, Repertoriul arheologic al județului Botoșani consemnează următoarele: denumire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran, chelar al velnițelor din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma de 300 de galbeni și se înțelese cu frumosul flăcău ca să fugă împreună. Cum dânsa cunoștea bine călăria, într-o zi foarte de dimineață a poruncit să-i pună șeaua pe cal un armăsar arab negru la păr și prefăcându-se că pleacă în cavalcadă, s-a dus la Verești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Este cântecul lui Iosif din Biblie, când frații lui din invidie că-l iubesc părinții mai mult pe el, au dorit să-l omoare. Numai că a fost salvat de călători. Acest cântec, parcă și azi aud cum îl cântau flăcăii în noaptea de revelion pe la ferestrele noastre, atât de frumos. Și cu sorcova, de răsuna satul. Toate acestea se petreceau prin anii 1924-28, iar acum nu știu dacă mai e atât de frumos. Dar eu nu pot uita frumusețile copilăriei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
defrișaseră locul. Nu știu nici cum nu le era frică de jivine și oamenii răi - că erau și dintre aceștia - dar își duceau viața. Bătrânii din sat nu rămâneau singuri. Era o ordine, dacă erau mai mulți copiii în casă, flăcăii cei mari își făceau căsuța și se însurau, fetele se duceau la casa bărbatului, iar părinții rămâneau cu cel mai mic, care-i și îngrijea, lui rămânându-i casa cu tot ce aveau înaintașii. Așa am cunoscut eu viața de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Am trăit în altă lume, mai bună, de omenie. De copilărie m-am bucurat mult. Ne duceam de copilași cu vitele la păscut, și în ziua de Paști. În comună erau lanțuri și scrânciob cu bărci, pe care le aduceau flăcăii satului cu două-trei săptămâni înainte și le montau meseriașii. Noi de pe deal, în zilele Paștelui, când auzeam că încep lăutarii să cânte cu trâmbița la lanțuri, cum le spuneam noi, fugeam acasă cu vitele, apoi cu ouăle roșii căpătate de la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]