3,215 matches
-
moravuri, mai precis despre decăderea lor, drept urmare a „nebuniei înnoirilor“. Căci unde ne sunt nunțile cele frumoase, „ce odată era obștești“, și vechiul chip galant de a face curte, „care-ți insuflă niște suvenire mitologice“, când simplul fapt că „un flăcău apucă pre o fată de peștiman sau de salba care-i este împregiurul gâtului, este ca și când ar cere-o de soție?“. Iar în locul lor, iată „nunțile bogaților noștri de astăzi, unde căsătoria este o speculație, binecuvântarea părintească o comedie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
unde căsătoria este o speculație, binecuvântarea părintească o comedie de râs, fata o marfă, adeseori dată pe credit, și cununia o profanație“. Odinioară, voinicul alerga la cimpoieș, care se ducea să spună fetei, „în versuri întovărășite de cimpoi, că cutare flăcău moare și pere pentru dânsa“. Azi, la 1840 adică, avem „declarațiile civilizate de pin capitaliile românești, unde tânărul întreabă întâi câte mii de galbeni, câte moșii, câte suflete de țigani are fata“. În loc de a-i face curte fetei, scrie Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
moare și pere pentru dânsa“. Azi, la 1840 adică, avem „declarațiile civilizate de pin capitaliile românești, unde tânărul întreabă întâi câte mii de galbeni, câte moșii, câte suflete de țigani are fata“. În loc de a-i face curte fetei, scrie Kogălniceanu, flăcăul face azi curte „lăzei cu galbeni“, după care face o „declarație, ce pute a aur și a precupeț două ceasuri de departe!“. Unde sunt, așadar, vremurile de altădată, când cimpoieșul, după ce fata de la țeară îi încuviința cererea, mergea în casa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
dânsa în cămara amorului“. Dar toate aceste „alegorii“, „idilii practice“ au fost distruse de „coasa civilizației“. Chiar și în satele de la munte a apărut un nou chip de a face curte, și anume: „o fată căreia i-au plăcut un flăcău din vreun sat, îi dă voie să vie s-o vadă o dată pe săptămână“, iar când „părinții s-au culcat, fata, dacă este vară, iesă încet, încet, pe vărful degetelor, se duce de-și găsește ibovnicul, și puindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
vărful degetelor, se duce de-și găsește ibovnicul, și puindu-se pe iarbă verde, supt un păr bătrân ca veacurile, își vorbesc de dragoste“. Dacă este iarnă, scena se petrece „pe cuptior“Ă. Iar după această nevinovată noapte, „dar nevinovată!“, flăcăul vine și sâmbăta viitoare la amoreză „să-i facă curte pe cuptior sau pe supt păr“. Mă întreb cum ar fi sunat articolul lui Kogălniceanu azi, după nunți ca aceea dintre Monica și Irinel Columbeanu. Cine face curte cui și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
traistă cu cele trebuincioase vieții de zi cu zi și o cergă de Învelit. Vor veni jandarmii și-i vor Însoți la tren și În tren pînă la destinație. — Ați Înțeles tot? — Da. — Aveți Întrebări? — Nu. Atîta doar că socotelile flăcăilor se băteau cap În cap cu noul program. Au decis să refuze Înrolarea În brigăzile de muncă și, odată ieșiți În ceată din reședința de comună, s-au pornit să cînte Pe-al nostru steag e scris Unire și altele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fie mai În rîndul lumii, și-i freacă cu hîrtie creponată roșie. Îi cade cu tronc nu oricui, ci tocmai feciorului primarului Pomean din Pișcari, om Înstărit, cu nume În satele de pe toată valea. Foc mare, de nestins la inima flăcăului, drept care primarul hotărăște o vedere a celor doi, iar cum, dintre toți, el era omul cel mai adîncit În treburi, n-a putut alege pentru ospeție În casa fetei decît o zi de miercuri. Gazdele s-au trezit cu chipuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plecat pînă la urmă, la fel făceau și alții după ce prindeau ceva cheag. Bani aveau și ei acum atîția cît să-și cumpere o „farmă“ la Hegewisch, un town la sud-vest de Chicago. L-au luat cu ei și pe flăcăul din Cernăuți. — Nu că n-am răbdat a ședea la Hegewish, povestea mama Floare, că doară am produs farma și bani faini am scos după ea. Da’ o aveam pe Măriuca de trei ani cînd mi s-o născut un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că scrie cîte o carte pe an, dar se pare că nu primește nimic din ce i se trimite. S-a sfîrșit pînă la urmă și războiul, iar soldații americani au prins a se Întoarce unul cîte unul. Mulți dintre flăcăii români Înrolați la apelurile Floarei Nodului nu au mai trecut ocea nul Înapoi În America, ci s-au Îndreptat spre casă. Ea Însă a chibzuit că e bine să mai stea pe acolo pînă va fi aflat mai multe despre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
locul celei care suferise prea mult În acea zi. Șoapte se auzeau din om În om, pline de nume și urmate de tăceri. - Căzu Ion al lui Suru, din Buciumeni... - Căzură Nechifor și Simion Aparaschivei, amândoi frații, din Nicorești... - Căzură flăcăii din Bălteni, rupți de spahii lângă pod... Nu scăpă nici unul că veni urgia drept peste ei... - Doamne apără-ne și iartă-ne, că muriră ai noștri cu miile, de rămase Moldova pustie... Căzură vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu familia. Cât despre nuntă, vom vorbi când dă primul fir al ierbii. Dacă ai noroc ca Erina să spună „da”. - Cu o parte din familie, măria ta, căci Alexandru a pornit În misiune la Istanbul. - Știu, căpitane. E un flăcău de nădejde, pe care farmecele Veneției nu l-au moleșit. În vis Îmi apare ca un viitor logofăt, specialist În politică externă, conducător de solii la marile curți ale Europei. De altfel, talentul pare a fi În familie, căci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din ei, alături de călăreți despre care acum nu știm nimic, vor reveni alături de măria sa. E tot ce știu. - Ai grijă, tată... Ai grijă de tine și de Erina, și tu, Erina, ai grijă de tine și de tata. - Nici o grijă, flăcăule... zâmbi Erina. Tătarii aceia Încă nu m-au văzut cînd mă Înfurii. Iar tu să ai grijă de tine. Și trebuie să juri c-o să ai, căci altfel tătâne-tău are să mă boscorodească tot drumul că nu trebuia să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi făcând așa de căpos?“, „De ce nu se declară bolnav, că în ultima vreme oricum arată ca o bucată de brânză?“. Am început să-l lăsăm în pace. Gata cu bătaia la curul gol. Aceia mai recalcitranți dintre noi, câțiva flăcăi din Alsacia sau Lorena, care produceau o bălmăjeala de neînțeles, care în orele libere se țineau scai unii de alții și care, cu prima ocazie - după marșuri cu ranița în spate pe ploi interminabile - se dădeau bolnavi într-o germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în mijlocul scriitorilor care beau cafea și în același timp spuneau lucruri inteligente, cine eram, de unde veneam. Mai târziu, a spus că noul venit i se păruse, după înfățișare, suspect. Motiv pentru care fusese obligat să mă vadă ca pe un flăcău cu intenții necurate, de la care ar fi fost de așteptat ceva rău, provocator, poate chiar tulburarea întrunirii scriitoricești. Abia când am netezit telegrama cu invitația și i-am prezentat-o, a mai pierdut ceva din aerul sever. „Care va să zică, dumneavoastră sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păstrăvii pe mal... Și porni mai repede. Totuși o tristețe aparte pusese stăpînire pe el. Începu chiar să-i pară rău, dar rău, că nu are mai mult cu măcar 2-3 ani..., să zică și de el lumea că-i flăcău de însurat, așa cum zicea despre alții... să meargă și el la hore, la baluri... s-o invite pe Ilinca la dans... și să-i vorbească despre... eh, cîte nu i-ar spune el!... Dar așa... Ilinca e mai mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
moment deosebit! De cum intrară mai în adîncul pădurii, Bărzăunul fu invitat în mod oficial, de Nicanor, să treacă în frunte și să-i conducă pe unde-i mai bine. Bagă de seamă cum ne duci și pe unde ne duci, flăcăule! îi strigă doctorul amenințîndu-l cu degetul. Nu cumva să ne pomenim hrană broaștelor în mlaștină! Ticu știe cel mai bine drumul, strigă Ilinca trecînd în imediata lui apropiere. O să vedeți prin ce locuri frumoase o să ne ducă și cîte o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Gerurile năprasnice crăpau fagii și stejarii în pădure și oul corbului în cuibul din vârful bradului de pe creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii către școală, gospodarii spre fântână și standoală, iar elevii liceeni se avântau cu patinele pe firul înghețat al Siretelui de la Ropcea și până la Storojineț. Gospodarul Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi dintre cele mai periculoase și care, în câteva rânduri, au ajuns până la niște situații-limită. Dar de fiercare dată l-a salvat Murgul lui cel iute de picior care a trecut fără păs prin barajele de bâte și cuțite ale flăcăilor potrivnici. Asemenea fapte Paraschiva le-a catalogat drept adevărate probe de iubire, depășite fără crâcnire așișderea pețitorilor din poveste și, la prima ocazie, s-a hotărât să-l onoreze cu fetia ei, în urma unor discuții cu mamă-sa care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tot așa pe auzite. După câteva zile, Constantin Mâțu a asigurat-o pe nevastă-sa Saveta că, într-adevăr, toate vorbele megieșilor îs de netăgăduit... Ionela lor era numai bună de ciobăniță, dar și de măritiș, că ea știe cum flăcăii le dau foc, cu dibăcie, fetelor mari și apoi le lasă în mare suferință... Dar nici bubosului celuia al scripcarului nu i-o dăm! Lasă, bărbate, că încet-încet i-a trece fierbințeala și, ca mezină, o păstrăm în gospodăria bătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a retras în încăperea lor specială și aproape că era să adoarmă, între-o lungă meditație, cu nasul în țoiul cu rom. Măcar le-am zis-o așa, de la obraz! Ca să mă ție minte și să mă pomenească... Da' ce? Flăcăii noștri și fetele care se însoară și se mărită cu românce-români nu-s gospodari-gospodine de frunte? Nu muncesc cu iubire pentru familie?... Și cu credință!... Și-s fruntași în tot Mitocu! Și fac la copii cu droaia și nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai mei m-au întrebat de câteva ori: Cum Măriuță? Proba o faci la noi? Cum de n-a venit încă să te ceară la el? Că doar îi bărbat în toată firea! Om cu armata făcută! Și-i aproape flăcău tomnatic! Noi zicem că ar fi mai bine să-l sictirești înainte de a intra în tocătoarea babelor ca să te toace ele mărunțel și să ți se ducă vestea că n-ai fost vrednică să-i fii nevastă lui al Ilariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aduse pe o faianță gustări reci, cașcaval, debrețin, salam uscat, numai produse bune pentru sporirea apetitului. Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Obosită de atâtea frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii cărora le mijea mustața sau codanele mânzoace, toți făceau cerc în jurul lui Iorgu Stănescu, starostele șatrei, și-l implorau îndelung până acesta, în cele din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne paramisa 1 aceea începută acum două seri despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o fac eu cu toți cei din șatra noastră. Și mai este ceva: vorba noastră este dreaptă, între noi nu are loc minciuna, lăcomia, înșelăciunea. Ținem ca neamul nostru să rămână întreg; de aceea fetele noastre nu le dăm altor flăcăi veniți din aiurea, oricât de chipeși ar fi ei. Traiul nostru n-a fost niciodată ușor. Port de o viață în suflet câteva cuvinte dintr-un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]