2,594 matches
-
un „paradis acvatic natural”. Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau „Axaina”, adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii „Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum”, iar ulterior, în vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar denumirile de „Μεγάλη Θάλασσα” ("Megali thalassa" preluată în românește ca „Marea cea mare” din
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai jos prezintă sunete care fac parte din standardul spaniol, dar pot să nu existe în unele dialecte din cauza proceselor fonetice precum "yeísmo". Tabelul mai jos afișează fonemele consonantice ale limbii spaniole. În secolul XVI, sistemul consonantic al spaniolei a trecut prin câteva schimbări importante care l-au diferențiat de limbile vecine, precum portugheza sau catalana: Sistemul consonantic al spaniolei medievale
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
pot apărea atât în silabe accentuate cât și în neaccentuate. De asemenea, sistemul vocalic al spaniolei conține șase diftongi descendenți și opt ascendenți. Adițional, în vorbirea rapidă, vocalele în hiat devin diftongi sau, când reprezintă același sunet, fuzionează împreună. Nazalizarea fonetică poate să aibă loc atunci când o vocală precede o silabă cu consoană nazală la sfârșit sau când apare între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
criteriu al specificității aromânei, recomandând variantele proprii acesteia și nu pe cele care se află și în celelalte idiomuri romanice de est. În privința adaptării împrumuturilor, este pentru folosirea lor cu terminații specifice aromânei, dar fără deformarea corpului lor conform legilor fonetice vechi ale limbii. În domeniul grafiei, Caragiu Marioțeanu a optat pentru alfabetul folosit în româna standard, în afară de o singură literă. În același timp, Cunia a propus un alt sistem de scriere la Simpozionul pentru standardizarea sistemului de scriere aromânesc de la
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
este unitară în esență, având variante regionale reciproc inteligibile, dar configurația lor este complexă și controversată, din cauza întrepătrunderii lor. O clasificare a lui Gustav Weigand, adoptată de lingviștii actuali Matilda Caragiu Marioțeanu și de Nicolae Saramandu, bazată numai pe particularități fonetice, distinge două grupuri de graiuri: Theodor Capidan și Tache Papahagi au propus o clasificare puțin diferită, bazată pe mai multe particularități fonetice, dar și pe particularități gramaticale și lexicale. Aceasta distinge un grup de nord, cu cele numite mai sus
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
lui Gustav Weigand, adoptată de lingviștii actuali Matilda Caragiu Marioțeanu și de Nicolae Saramandu, bazată numai pe particularități fonetice, distinge două grupuri de graiuri: Theodor Capidan și Tache Papahagi au propus o clasificare puțin diferită, bazată pe mai multe particularități fonetice, dar și pe particularități gramaticale și lexicale. Aceasta distinge un grup de nord, cu cele numite mai sus de nord-vest, plus graiul grămostean, și un grup de sud, cu celelalte două din cele numite mai sus de sud-est. Sistemul fonologic
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
înainte. Iar cu această silabă se poate nota și oricare alt cuvânt care începe cu aceleași sunete. Următoarele două glife pot adăuga, de pildă, silabele [su] și [te]. Iar cu toate trei se poate astfel scrie cuvântul ku-su-te, sau cel fonetic echivalent, grecesc, românesc, ori al oricărei alte limbi. După contextul dat, sensul aceluiași cuvânt rostit poate fi desigur foarte diferit. Singura condiție a biunivocității lecturii pentru cititor și pentru scrib este ca aceștia să se refere la aceeași limbă. Principiul
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
aceeași limbă. Principiul acrofonic, înrudit cu cel al rebusului, este universal, deoarece el poate astfel nota orice limbă. Totuși, spre deosebire de "rebusuri ", el trebuie pus la lucru numai într-una și aceeași limbă, astfel ca el să producă reprezentarea unei scrieri fonetice și nu a unei scrieri ideografice cum sunt cele vechi egiptene sau chinezești. Fără o piatră de la Rosetta proto-Ioniană, rămânând deocamdată hapax legomena, discul din Phaistos are doar coroborări externe pur conjuncturale. Acestea sunt însă remarcabile: Perioadele constante ale precesiei
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
Pe durata ultimelor aproximativ 15 secole, în urma contactului cultural cu China, un număr important de cuvinte au pătruns în limba japoneză, împreună cu scrierea ideografică. În afară de caracterele chinezești (numite în japoneză „kanji”), japoneza folosește în prezent și „hiragana”, „katakana” (două silabare fonetice paralele, de cîte aproximativ 50 de simboluri fiecare), și ocazional „rōmaji” (caractere latine). Este considerată o limbă aglutinantă (care formează cuvinte și expresii prin alăturarea de morfeme) și se distinge printr-un sistem complex de forme de exprimare onorifică, reflectînd
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
În scrierea japoneză au fost folosite inițial exclusiv ideogramele chinezești, numite în limba japoneză "kanji", dar datorită diferențelor majore la nivel gramatical între cele două limbi această metodă de scriere era greoaie și a trebuit îmbunătățită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze. Astfel au început să fie folosite, pe lîngă "kanji", și două "silabare" („alfabete” în care unui caracter îi corespunde o silabă) rezultate din simplificarea unor ideograme chinezești. Acestea sînt: hiragana, folosit
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
e foame”), dar o femeie probabil că va zice "O-naka ga sukimashita" (același înțeles, dar mult mai politicos). Ca și majoritatea altor limbi, și japoneza are un limbaj infantil (numit "akachan kotoba"). În japoneză vocabularul este caracterizat de următoarele forme fonetice: Alte cuvinte folosite de copii sunt: "o-toto" (în japoneza standard "sakana", „pește”), "bachii" (în japoneza standard "kitanai", „murdar”), "būbū" (în japoneza standard "kuruma", „automobil”). Ca și în cazul celorlalte limbi, și argoul limbii japoneze ( este un set de cuvinte și
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
care ea însăși avea probleme cu trecerea textelor bisericești scrise cu caractere chirilice la alfabetul latin. În 1877 a inițiat publicarea "Programelor", în primul număr apărând studiul său "Cestiunea ortografiei române", în care a susținut o poziție mixtă, între ortografia fonetică, pe care o considera superioară, și ortografia latinistă a lui Timotei Cipariu, admisă temporar din considerente de unitate a scrierii. Vasile Damian (n. 6 martie 1855, Zlatna - d. 10 iunie 1919, Brad) a fost protopop al Zarandului și director al
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
copii însemnați la naștere (purtători de căita, o membrana care le acoperă capul și trupul) și crescut în peștera lor de la marginea pământului. Numele de „solomonar” și-l capătă abia în evul mediu sub influența culturii iudeo-creștine datorită unei asemănări fonetice cu termenul local „salman”. Cele mai multe relatări se referă la oameni înalți, roșcovani, cu mantii albe, având la brâu unelte magice, fie cerșind prin sate fie călare pe balaurii grindinei singuri sau alături de moroi. Pentru a se feri de mânia solomonarilor
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
că inițiala M. trebuie să reprezinte comprimarea unui prenume francez sau românesc, probabil "Michel" sau "Mihai". În realitate, inițiala "M." din semnătura sa de autor nu comprimă nicidecum un prenume real și a fost adoptată de filozof exclusiv din rațiuni fonetice și de reprezentare. După cum avea să-i relateze în 1984 prietenei și traducătoarei sale Sanda Stolojan, în limba franceză prenumele "Emile" are o rezonanță calină, în totală opoziție cu caracterul scrierilor sale. "E. Cioran" ar fi sunat nepotrivit. Astfel - consemnează
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular "scriere pe răboj" (sau "încrustată
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
unei astfel de Macedonii Unite. În 1944, a proclamat Republica Populară Macedonia, ca parte a "Republicii Populare Federale Iugoslavia". ASNOM a acționat ca guvern al țării până la sfârșitul războiului. Alfabetul macedonean a fost codificat de către lingviștii ASNOM, pe baza alfabetului fonetic al lui Vuk Stefanović Karadžić și pe principiile lui . Noua republică a devenit una dintre cele șase republici componente ale federației iugoslave. După schimbarea numelui federației în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, în 1963, și Republica Populară Macedonia a luat numele
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
o derivație de la cuvântul tracic "berenza", care poate veni de la "ber" = „oaie”. După Densusianu, este vorba de rădăcina iraniană "renc-", "renz-", "rînz-": „a stoarce, a strivi”, adică „în stoarcere” = „bî renz-”. Rezultatul b-renza › brânza pare normal, din punct de vedere fonetic și semantic. Când românii au început să facă "brânză" tare pentru legionarii lor, sacul care era folosit pentru stoarcerea brânzei, astăzi sedilă sau zăgârnă, s-a numit probabil în trecut "brandeum" ori "brăndăș", ori "brandie" care însemna „pânză de in
Brânză () [Corola-website/Science/297449_a_298778]
-
Spania și în sudul Franței, „kaale” în Finlanda, „sinti” în Germania, „manouches” în Franța. Țiganii se autodenumesc "romi" în limba romani din Europa, "lom" în dialectul armean și "dom" în cel sirian și persan al limbii romani. Este o corespondență fonetică exactă cu termenii "domba" din sanscrită și "dom" sau "dum" din indiana modernă. Numele țiganilor în primele documente românești figura ațigani care se pare că ar fi derivat din verbul din limba greacă veche athinganein (a nu se atinge). Limba
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
oi/ au fost unite în /ai/, iar /au/ și /ou/ au fost unite în /au/. /ei/ din limbile PIE a devenit /ī/ lung. / ē/ lung din limbile PIE s-a transformat într-o vocală notată ca /ē/ (este admisă scrierea fonetică ), în timp ce o nouă, destul de neobișnuită vocală lungă / ē/ s-a dezvoltat în circumstanțe variate și necunoscute în totalitate. Proto-germanica nu a avut nicio vocală de frontală rotunjită, deși toate limbile germanice în afara goticii și-au adăugat-o ulterior prin procedeul
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
era de fapt consacrată goților. Istoricul got Iordanes în lucrarea sa din 551 "Getica" ("De Origine Actibusque Getarum") îi descrie în mod eronat pe goți ca fiind urmașii geților lui Burebista și Deceneu, lucru explicat de unii istorici prin apropierea fonetică a celor 2 cuvinte. Este știut că goții au pătruns în Muntenia împinși de huni, dar nu sunt dovezi că în acea perioadă au intrat în conflict cu romanii și nici nu există urme că deplasarea lor s-ar fi
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
în limba vorbită în Moldova. De obicei, cuvântul rus vine declinat după regulile gramaticale ale limbii române. Există totuși cazuri când o astfel de adaptare la forma de plural a substantivului este greoaie sau chiar imposibilă din punct de vedere fonetic. În acest caz, cuvântului îi este atașat un articol enclitic la forma sa rusă de plural. Elocvente pentru această situație, care apare la substantivele rusești terminate în „"-чка"”, „"-жка"” (și analog la cele cu terminația „"-ска"”, „"-шка"”, „"-вка"” printre altele
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale societății civile. Acest fapt a afectat și idiomul moldovenesc care trebuia să funcționeze ca o limbă independentă față de limba română, politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme fonetice și gramaticale, precum și neologismele introduse nu s-au bucurat de succes și au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea normei literare a limbii române cu alfabet latin. Acest "status quo" nu a durat decât până la apariția teroriei staliniste
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cum este redată cea a limbii române, de exemplu. Acest fapt are drept cauze îndelungata evoluție istorică a scrierii acestei limbi, în care s-au combinat contactele dintre culturi diferite, schimbările fonetice ale limbii, progresele tehnice, normele sociale și factori de putere politică. În secolul al XVI-lea, când au apărut primele încercări de regularizare a scrierii, au apărut și două tendințe: pe de o parte cea de a apropia grafia de
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
identic cu sunetul /ɤ̞/ din limba bulgară, notat cu "ъ", și cu sunetul notat în limba vietnameză cu "ơ". "Õ" se folosește și pentru a translitera litera chirilică "ы". Deși ortografia limbii estone este în general ghidată pe principii fonetice, cu fiecare grafem corespunzând unui singur fonem, există unele devieri isorice și morfologice de la această regulă, cum ar fi conservarea morfemului la declinarea unui cuvânt (scriind b, g, d acolo unde se pronunță p, k, t) și în folosirea lui
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
Sergiu Bejenaru]. Lista are melodii din discografii și reclame, care sunt cele mai notabile în istoria și popularitatea beatboxului. Standard Beatbox Notation (SBN), creat de Mark Splinter și Gavin Tyte de la Humanbeatbox.com în 2006 este o alternativă la alfabetul Fonetic Internațional (IPA).
Beatbox () [Corola-website/Science/317189_a_318518]