7,943 matches
-
păguboșii istoriei.” Plecarea la Paris însemna ieșirea din închisoare: „Mă simt ca într-o închisoare cu zăbrelele strângându-se tot mai tare în jurul meu.” Ajunge la Paris fără bani... Pentru joi, 1 ianuarie 1948, notează în jurnal: „Regele a abdicat (forțat). România este acum o Republică Populară, o provincie aparent independentă în Imperiul sovietic.” (Câtă luciditate în aprecierea situației țării noastre.) Regimul comunist din România se oferă să-i aducă gratuit în țară pe cei plecați, dar foarte mulți aleg să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a societății noastre românești din trecut. Păcat, mare păcat că în vremurile bezmeticului veac XX ne-a venit din Soare Răsare marea pacoste a comunismului, cu tot cortegiul de nedreptăți, nelegiuiri și crime nefirești pentru poporul român - cu iadul colectivizării forțate și mai ales cu strămutarea satului la oraș pentru industrie, distrugând în mod criminal însăși baza existențială a satului tradițional, productiv, oricând sprijin țării în vreme de cumpănă - cum au fost momentele din 1877 și cele două războaie mondiale. Așadar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cei care s-ar afla în situații dificile. Printre unele pagini rătăcite am dat și de o altă încercare de la sfârșitul lui decembrie cu titlul „O declarație repetată în susținerea adevărului”, ce se referă la întâmplări din 1940-1941. După cedarea forțată a Basarabiei, Bucovinei și a ținutului Herța din 28 iunie 1940, umiliți ca cetățeni și mai ales ca ostași, resturile regimentului nostru s-au repliat, la Focșani, în cazarma Regimentului 10 Putna. Cu plutonul meu am continuat instruirea prin preajma satului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
afară fie și câteva cioburi arse și vor dispărea imediat. Tâlharii, blestemul arheologilor din lumea întreagă. Ahmed își găsi biroul: modest, de metal, de parcă ar fi aparținut șefului unui șantier de construcții. Se gândi că nu era chiar atât de forțată comparația. Amândoi lucrau în domeniul locuințelor: ei construiau unele noi, el dezgropa altele vechi. Actele de care avea nevoie la întâlnirea cu șeful Departamentului de Antichități și Moștenire Culturală al Guvernului Palestinei se aflau chiar acolo, într-un teanc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stau departe de asta multă vreme. Încruntă din sprâncene. Nu ți-am spus, nu-i așa? E prima mea detașare după mai bine de un an. Am fost adusă înapoi după ce am ieșit la pensie. Maggie își goli paharul. Pensionare forțată. Ce s-a întâmplat? — Am fost din nou în Africa. Moderam niște negocieri în Congo: războiul despre care nu vorbea nimeni, niciodată. Nu-i păsa nimănui, chiar dacă au murit milioane de oameni acolo. În orice caz, a durat optsprezece luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea să-l dorească vreodată. Mustafa nu avea să uite niciodată expresia răutăcioasă de pe chipul lui Zeliha când Îl făcuse un „falus prețios“. Stânjeneala acelui moment Îl făcea și acum să roșească. Știa că Zeliha putea citi dincolo de masculinitatea lui forțată adevărata poveste a educației sale. Ea Înțelegea că el fusese răsfățat și hrănit cu lingura de o mamă asuprită, intimidată și bătută de un tată asupritor. — În cele din urmă ai devenit deopotrivă narcisist și nesigur pe tine, spusese ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o clipă, gândindu-se la ceea ce spusese. Uneori mai Întâi vorbea și abia apoi gândea. — Însă ce vreau să spun e că ea nu-și dă seama de asta, pe când noi ne dăm seama! a spus Asya cu un entuziasm forțat. Alzheimerul nu e atât de groaznic pe cât pare. Trecutul nu e decât un lanț de care trebuie să scăpăm. O povară atât de chinuitoare. Dacă nu aș avea trecut - știi, dacă aș putea fi un Nimeni, dacă aș putea Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
face. La ce bun să-i Îngrijoreze? La ce bun să le spună că nimeni nu mai putea face nimic pentru el? Avea impresia că era supraviețuitor În urma unei catastrofe aeriene, după ce Își văzuse avionul dispărînd În valuri. Orice amerizare forțată este o experiență exaltantă, cu condiția să-i supraviețuiești. Supraviețuirea În apă rece este o chestiune delicată: o temperatură de două pînă la trei grade provoacă moartea după un sfert de ceas. Dacă zărești cumva un rechin, nu aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai bine. Lasă chestiile astea În seama tatălui dumitale. Cu cît te vei ocupa mai puțin de el, cu atît te vei simți mai bine. „Numele tatălui dumitale strălucește pe firmamentul literelor...“. La vremea respectivă, fraza mi s-a părut forțată. Totuși, aș fi vrut să fie adevărată. Am selecționat-o imediat pentru a o rîndui printre frazele de care Îmi voi aminti, vrînd-nevrînd, toată viața. Am selecționat-o așa cum sînt selecționate semințele care au putere germinativă. Amintirile seamănă cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu claritate, iar vocea interpretului umplea întreg magazinul. Cămătarul, un individ slab ca scheletul care evident credea că era de prost gust să apară prea prosper sau bine hrănit în fața clienților, aștepta cu capul plecat sfârșitul recitalului, cu un zâmbet forțat înghețat pe trăsăturile sale. Mâinile sale, în mănuși fără degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nevoie de papuci noi. Porfiri îl urmări cu privirea. ă Sunt perfect de acord. ă șapte. Numărul casei. Mi-am amintit. Are un șapte în el. Este ori șapte ori șaptesprezece ori șaptezeci. Ori șaptesute șaptezeci și șapte. Virginski râse forțat. Nu. Sunt sigur că e vorba de numai un șapte. În orice caz este un semn. ă Îți mulțumesc. ă Îi veți scrie tatălui meu să îi spuneți că mi-am făcut datoria ca un bun cetățean? ă Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era așezat. Fiindcă vitalitatea portarului se concentrase în ochi, cu care părea în stare să comunice doar din clipiri, în ajutorul lui Porfiri sări colegul acestuia, un soldat bătrân și pricăjit, pe a cărui față se putea citit povara inacțiunii forțate, și se oferi să îl conducă la birourile editurii Atena. ă Nu le veți găsi singur, excelența voastră, strigă el bucuros, ca și cum avea ceva de sărbătorit. Nici într-o mie de ani. După ce aceștia urcară nenumărate scări, parcurseră coridoare întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ultima dată când am mai fost pe aici. S-au întors din drum, iar Porfiri o luă înainte. Ușa de la camera 72 era deschisă. Înainte de a junge în dreptul ei, Porfiri auzi două voci bărbătești înăuntru, una ușoară și relaxată, cealaltă forțată, de bariton. Dezbaterea era pasinonantă, dar civilizată, încât Porfiri simți pe loc prietenia și admirația mutuală dintre cei doi bărbați. ă ... dar eu susțin că gândirea unui filozof este conținută în limbajul său. ă Ceea ce spui, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și reci ai lui Vadim Vasilievici se uitiară în jos la individul amărât care tocmai se înfățișase la birourile editurii Atena. Gura sa mică se strânse a dezgust. ă și cine ești dumneata? Întrebarea fu ștrangulată de vocea de bariton forțat a bărbatului. ă Mă cunoașteți. M-ați văzut în casa Annei Alexandrovna. Sunt Pavel Pavelovici Virginski. ă și ce te aduce la noi? ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. ă Este un om foarte ocupat. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pare, spuse ea sarcastic, faptul că, dacă senatorii sunt cei mai buni și cei mai deștepți, cum se face că În privința acestui război sunt ultimii care au Înțeles cum stau lucrurile. Roger se apropie nerăbdător de ei, schițând un zâmbet forțat. — Salut, Îl abordă tipul de la Google, tu ești În relații mai apropiate cu senatorii. Când vă mai vedeți, spune-le că au dat-o În bară. Noi de ce să-i mai votăm, dacă ei nu votează pentru noi? — Pentru că republicanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
echipă, zise el pe când coborau din nou din mașină, aici e tabăra noastră. Mâine-dimineață ne organizăm așa cum am discutat. — Dar de ce au așezat rulotele În spatele parcării și nu În fața intrării? Întrebă Pedro, Încercând să-și ascundă nemulțumirea În spatele unui zâmbet forțat. Pentru că taxa pentru permisul de parcare În față era mult mai mare, răspunse Charlie. Aproape dublă. — Bine, dar cine va veni tocmai până aici să ne vadă pe noi? insistă Pedro. Nimeni! Doar nu m-am chinuit să-mi car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
putea lovi din nou. — Hmm, ai tras deja lozul cel mare săptămâna asta? Păi și unde e prințul? În definitiv, e sâmbătă seara. E prea ocupat, n-are timp de tine? — Ai și tu dreptate, zise ea cu un zâmbet forțat, care-i dădea de Înțeles că pusese punctul pe i. — Da’ ce, ești Penelopa? Aștepți să ți se Întoarcă bărbatul? — Îmi place să cred că sunt mai degrabă varianta feminină a lui Ulise. — Ulise? repetă el. — Tot Încerc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca să ne ghidăm pentru modelaj. Erau doi generali pașnici studiind harta operațiunilor, elaborând strategia și tactica, calculând costurile, evaluând sacrificiile. Dușmanii care trebuie supuși sunt aceste șase păpuși, pe jumătate serioase, pe jumătate grotești, făcute din hârtie colorată, vor trebui forțate să se predea folosind armele lutului și apei, lemnului și ghipsului, vopselelor și focului, și prin mângâierea neobosită a mâinilor, care nu sunt necesare numai pentru a iubi. Atunci Cipriano Algor spuse, Trebuie să fim atenți să facem mulajul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apoi Cipriano Algor întrebă, Vrei să stau cu tine, Nu, mulțumesc, întoarce-te acasă, Marta trebuie să fie supărată, gândindu-se la ce e mai rău, Pe curând, atunci, Pe curând, tată, făcu o pauză și imediat, cu un zâmbet forțat, ca a unui adolescent care în aceeași clipă când se dăruiește, se și retrage, adăugă, Mulțumesc că ai venit. Cipriano Algor se uită la ceas când ajunse la etajul zero-cinci. Era patru și jumătate. Liftul îl duse la etajul treizeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
auzit împușcăturile, s-au întors la fel de tăcuți să bea ce mai rămăsese pe fundul ceștilor de cafea. M-am trântit lângă Dinu pe iarbă. Simțeam nevoia să mă descarc într-un fel de surescitare și am izbucnit cu o veselie forțată: — În fond, dragă Dinule, o vânătoare ca asta e o imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Moașa mă opri pe coridor. — Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătându-le femei goale. Sper că mă înțelegi. La vârsta lor... Și iartă-mă că îndrăznesc, își îndulci ea forțat glasul, dar nu e bine pentru un om de ținuta dumitale să aibă o legătură sub nasul bătrânilor. Nu pronunțase numele Laurei și, chipurile, îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la o parte și s-a așezat lângă mine, pe pat. — E mai comod aici, îmi explică ea. Și reluă, veselă, întrebarea: Vroiai să pleci undeva? — Da, să mă plimb, am mințit. Însă nu e nici o grabă. Veselia ei, puțin forțată, m-a făcut să bănuiesc că venise în legătură cu Laura. Și, într-adevăr, întrebarea veni: — Ce relații ai cu Laura, domnule sculptor? Mă privea în ochi. Parcă n-o interesa răspunsul, convinsă că voi minți, și urmărea să surprindă singură adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zisese Diotallevi. „Nu mă simt bine. Mă doare aici“ și Își ducea mâna la stomac, „cred că e gastrită“. „Ca să vezi“, Îi zisese Belbo“, nu am gastrită eu, care... Ce anume ți-a provocat gastrită, apa minerală?“ „Poate“, surâsese Diotallevi, forțat. „Ieri-seară am depășit măsura. Sunt obișnuit cu apă Fiuggi și am băut San Pellegrino.“ „Atunci trebuie să fii atent, excesele astea ar putea să te omoare. Dar să continuăm, pentru că sunt două zile de când mor de nerăbdare să vă povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
infinit, construit fiind de părintele arhitecturii, Dedal, la porunca regelui. Pentru Dedal, sensul Închisorii era În construcție; lui nu-i păsa de săracul Minotaur prins acolo ca În capcană, În Întuneric, fără nimic altceva decît propriile-i gînduri de răzbunare, forțat să supraviețuiască numai cu carnea asasinilor pe care regele Îi trimitea cu regularitate să-l ucidă. Nebunul de alături construiește un labirint, Își dă seama Wakefield, iar creatura captivă În miezul lui sînt eu. Zace toată noaptea treaz, gîndindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus în toată activitatea d-tale un fanatism necesar avangardelor. N’am făcut parte din aceeași grupare. Acolo unde d-ta și prietenii d-tale ați ajuns în marș forțat, am ajuns și eu fără grabă, dar cu aceeași sinceritate”. Pentru G.M. Cantacuzino, de la New York pînă la Moscova, „preocupările de simplificare, de suprimare a atribuțiilor inutile, de căutare a luminii și de exaltare a igienii au fost ratificate de spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]