2,684 matches
-
-lea - al X-lea). La Boldești- Grădiștea a fost identificată o necropolă birituală specifică secolului al IV-lea d. Chr., având un inventar bogat format din obiecte de podoabă și ceramică. Cetatea medievală de la Tabla Buții se înscrie în rândul fortificațiilor de plan poligonal construite în secolul al XIV-lea, aceasta funcționând ca punct vamal până în secolul al XVIII-lea. Târgul medieval de la Gherghița este atestat documentar începând cu secolul al XV-lea și a funcționat până în secolul al XVIII-lea
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri oerațiile"”. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
un termen militar din Evul Mediu mijlociu care, până la apariția artileriei, era menit apărării zonei în care începea un pod. După introducerea la scară largă a pieselor de artilerie în dotarea armatelor europene, termenul a fost transformat pentru a desemna fortificațiile aflate la o oarecare distanță de capetele podului, amplasate în așa fel încât să protejeze atât cele două capete de pod, cât și trupele care traversau cursul de apă pe malul cel mai îndepărtat. „” a început să fie utilizat pentru
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
oarecare distanță de capetele podului, amplasate în așa fel încât să protejeze atât cele două capete de pod, cât și trupele care traversau cursul de apă pe malul cel mai îndepărtat. „” a început să fie utilizat pentru desemnarea atât a fortificațiilor cât și a zonei de pe mal care era în imediata vecinătate cu liniile inamicului. Cum procesul de traversarea de către trupe a podurilor era unul desfășurat cu viteza mică, era nevoie de asigurarea securității lui pe termen mai lung împotriva atacurilor
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
a zonei de pe mal care era în imediata vecinătate cu liniile inamicului. Cum procesul de traversarea de către trupe a podurilor era unul desfășurat cu viteza mică, era nevoie de asigurarea securității lui pe termen mai lung împotriva atacurilor inamicului, iar fortificațiile capului de pod menite asigurării acestui scop trebuiau realizate la o distanță suficient de mare pentru ca să mențină podul în afara razei de acțiune a artileriei inamice. Cum de-a lungul timpului raza de acțiune a artileriei a crescut, în mod corespunzător
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
timpului și cu creșterea eficienței artileriei, lucrările de apărare a podurilor a cunoscut o foarte mare extindere. Odată cu creșterea efectivelor formațiunilor militare, a crescut și dimensiunile regiunilor de concentrare necesare pentru organizarea atacurilor împotriva inamicului, ca și complexitatea și dimensiunile fortificațiilor care apărau capul podului. Creșterea razei de acțiune a artileriei și a armelor de foc portabile până la mai multe mii de metri a modificat capul de pod, transformându-l dintr-o zonă fortificată, într-o zonă controlată de focul artileriei
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
nr. 1, au părăsit țara pe 3 noiembrie al anului cu destinația Torino. În continuare ofițerul a luptat între 1860 și 1861 în Italia pe partea revoluționarilor sub generalul Manfredo Fanti (1806-1865) ca artilerist și la asediul Gaetei: Între puternicele fortificații ale Gaetei își găsise adăpost ultimul rege al Regatului celor două Sicilii, Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, care voia să se opună cu câteva mii de ostași asediului italian sub Giuseppe Garibaldi, fiind nevoit să capituleze la
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
de zidurile sale groase. Prima sa atestare datează din secolul al XIII-lea, dar forma actuală a dobândit-o trei secole mai târziu în timpul voievodului Ferenc Kendy și apoi în al XIX-lea când deja era în posesia familiei Kémeny. Fortificația romană din Brâncovenești a fost construită pe o terasă înaltă deasupra râului Mureș, în apropierea castelului actual. Lângă acest castru ("castrum romanum") era o localitate romană unde trăia populația care a făcut parte din deservirea armatei. Potrivit cercetărilor recente fortificația
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
Fortificația romană din Brâncovenești a fost construită pe o terasă înaltă deasupra râului Mureș, în apropierea castelului actual. Lângă acest castru ("castrum romanum") era o localitate romană unde trăia populația care a făcut parte din deservirea armatei. Potrivit cercetărilor recente fortificația a fost de mărime mai restrânsă, însă a fost destul loc pentru o armată de câteva sute de soldați care au avut rolul de a opri invazia barbarilor și de a informa legiunile din interiorul țării despre situația de la limes
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
de soldați care au avut rolul de a opri invazia barbarilor și de a informa legiunile din interiorul țării despre situația de la limes. Din inițiativă regală a fost construit în secolul al XIII-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din inițiativa contelui János
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
au avut ca obiective inițiale blocarea forțelor germane din zonă pentru ca să le împiedice să sprijine liniile frontului de la nord în timpul bătăliei de la Aachen. La Aachen, aliații duceau lupte de tranșee în mijlocul unei rețele de orașe și sate întărite, interconectate cu fortificații de câmp, obstacole antitanc și câmpuri minate. Este posibil ca un al doilea obiectiv să fi fost executarea unei manevre de ocolire prin flanc a frontului german. Obiectivele tactice inițiale ale americanilor au fost cucerirea orașelor Schmidt și Monschau. Într-
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
el s-a implicat destul de puțin în coordonarea luptelor de la Arnhem, el s-a interesat zilnic asupra situației din Hürtgen, a ordonat încetinirea înaintării aliaților, provocarea unor pierderi cât mai mari atacatorilor prin folosirea la maxim a avantajelor oferite de fortificațiile numite de germani "Westwall", iar de aliați ca Linia Siegfried. Odată însă cu declanșarea Ofensivei din Ardeni, interesul feldmareșalului pentru Hürtgen a dispărut practic. Luptele din Pădurea Hürtgen au provocat Armatei I SUA pierderea a cel puțin 33.000 de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concentrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
un kilometru de sudul satului. În anul 1633, Tirolul a obținut dreptul pentru construcția unui baraj de apărare pe pasul Scharnitz împotriva avansului suedezilor pe timpul Războiului de Treizeci de Ani, numit în cinstea prințesei Claudia de Medici "Porta Claudia". Resturile fortificații pot fi văzute și astăzi. Prin tratatul de la 29 octombrie 1656, bucata de teritoriu din împrejurarea de Scharnitz inclusiv zonei Porții Claudia a fost schimbată cu una în jurul muntelui "Kienleithenkopf" și a moșii "Karolingerhof" precum dreptul de trecere în valea
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
ajunge în comună, venind din nord (München) peste Autostrada A 95 în direcția Garmisch-Partenkirchen și mai departe peste strada regională B 2 peste Mittenwald, din sud urmând străzii regionale B 177 via Seefeld. Blazonul comunei Scharnitz reprezintă "Porta Claudia" ca fortificație din timpul Războiului de Treizeci de Ani precum intrarea în Tirol. Drapelul este negru-galben dungat (1: 1) cu stema municipiului la mijloc.
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
El a numit acest oraș "Weh Antiok Khusrau" care înseamnă "Khosrau l-a construit mai bine decât Antiohia". Localnicii din zonă au numit orașul "Rumagan" ("Orașul Romanilor"), iar arabii i-au spus "Al-Rumiyya". Acest oraș a fost unul dintre multele fortificații construite de către Khosrau I pentru a proteja capitala. De asemenea, Khosrau I a construit o nouă reședință regală la Ctesiphon, Palatul Taq Kasra. În anul 590, un membru al "Casei de Mihran", Bahram Chobin s-a răsculat împotriva noului șah
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
Savoia fusese trimis să lupte în Italia. Cu toate acestea Marlborough a decis o ofensivă în Țările de Jos Spaniole. Francezii, sub comanda mareșalului Villeroi, erau concentrați într-o linie lungă de la Anvers la Namur, acoperind orice punct vulnerabil cu fortificații. Ludovic al XIV-lea, care la rândul său era hotărât să lupte și să răzbune înfrângerea de la Blenheim, a ordonat mareșalului Villeroi să-l caute pe "Monsieur Malbrouck" Deși Marlborough a a străpuns liniile Brabantului la Elixheim și voia să
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
atacul înainte de ora 18, cu două ore înainte de lăsarea întunericului. În timp ce aliații mărșăluiau, lucrul la apărarea Schellenbergului și a Donauwörth-ului era luat în mod serios. Cu ajutorul inginerilor francezi, Arco a început să consolideze și să repare 3.2 kilometri de fortificații vechi care conectau fortul regelui Gustav de Dunăre pe de o parte și zidurile orașului pe de altă parte. Un comandant francez aflat în serviciul bavarez și cronicar al perioadei, Jean Martin de la Colonie, mai târziu a scris: "Timpul rămas
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
va cucerii niciodată - apărarea va fi prea puternică, iar armata franco-bavareză principală care se grăbea de la Dillingen spre Donauwörth, ar sosi să apere poziția. O femeie dragon (deghizată în bărbat) Christian Welsh, și-a amintit: "avangarda noastră a sosit lângă fortificațiile inamicului doar după-amiază, cu toate acestea Ducele de Marlborough a ordonat generalului olandez Goor să atace cât mai curând posibil, pentru a nu le da timp bavarezilor să devină mai puternici". La ora 17, ca un preliminar al atacului, comandantul
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]