19,543 matches
-
carieră. Mai glumeț, George Clooney recunoaște că greul a revenit Sandrei, rolul său reducându-se, zice el, la câteva exerciții de yoga și îngurgitarea câtorva pahare. Adevărul este altul, actoul a muncit chiar și la rescrierea dialogurilor, după ce la montaj, frazele nu i s au părut adecvate. Dacă i-a convenit sau nu i-a convenit regizorului Alfonso Cuaron, nu știm, dar cum să se fi opus când tot filmul, cu uriașele lui cheltuieli, a găsit producători datorită numelui lui Clooney
Veneția 2013: George Clooney la el acasă by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74088_a_75413]
-
desemnată Femeia Anului. Acolo m-a prezentat Mircea Cărtărescu, pentru că el colaborează constant la revista femeilor, la Elle. Am primit un cristal superb în această cutie roșie. Așadar pun acolo textele, așa-zisele poezii, care nu sunt altceva decât niște fraze care mi-au plăcut mult. După un timp, nu mă mai mișcă, dar nu le rup niciodată, ca să pot vedea cât de neatentă sunt, cum nu reușesc să mă mențin mereu la nivelul trăirii. Adică vi se întâmplă să traduceți
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
de întoarcere la rațiune din monologul unui nebun. Interesante doar ca atingere cu lumea din care a plecat. Încolo, nu sînt de căutat fire și noduri în efortul de-a sfărma orice posibilitate de anticipare a felului cum continuă o frază. Spun gramaticile că urechea noastră, obișnuită cu o topică anume, și avînd, inevitabil, prejudecata cuvintelor potrivite, își creează așteptări, croite pe cadența unui lanț sonor. Nenumărate decepții o așteaptă în Apunake, aproape mai frapante decît cele de care are parte
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
să călătorească și astăzi. Iar, în acest moment, nu eu să fiu lîngă dumneavoastră, ci o altă proiecție a mea, sedentară. Eu - una cu Sey Mondy, uneori - să mă aflu, de fapt, pe cine știe unde!... Z.T.: Rîsul dumneavoastră, după ultima frază, mi s-a părut puțin mefistofelic!... A.E.: Poate, doar nițel faustic... Z.T.: Același rîs acum, nu îl mai definesc... Am zis că "Saludos" este un roman al locurilor sacre, al spațiilor nesfîrșite. Al spațiului interior-exterior, în vreme ce "Sigma" este
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
De regulă, scot, rareori adaug. Z.T.: Cînd vă simțiți mulțumit de randamentul unei zile de scris? După două, trei pagini? Cinci? A.E.: Uneori sînt mulțumit dacă mi-a ieșit o frază-cheie. Pentru că în ziua următore pot, pe această frază, să clădesc un capitol. Sau chiar mai multe. Nu am o măsură zilnică în pagini sau semne. Dar lucrez zilnic. Și recititul tot lucru este. Chiar și uitatul, uneori ceasuri în șir, de-a lungul pereților, în vreme ce, în minte, caut
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
a fost arestat tatăl meu, adică 14 septembrie 1949. Zi de sărbătoare, Ziua Crucii! Tata fusese ridicat în timpul nopții! Eu eram la mine în cameră. Aveam 15 ani!" Am avut un șoc. Ziua Crucii... Am citit începutul de cîteva ori. Frază cu frază. Un ritual care mă ajuta să mă desprind de mine, de zgomotul prezentului. Așa m-am prins de această carte pe care nu am lăsat-o din mînă pînă cînd nu am terminat-o. Toate poveștile, faptele, oamenii
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
arestat tatăl meu, adică 14 septembrie 1949. Zi de sărbătoare, Ziua Crucii! Tata fusese ridicat în timpul nopții! Eu eram la mine în cameră. Aveam 15 ani!" Am avut un șoc. Ziua Crucii... Am citit începutul de cîteva ori. Frază cu frază. Un ritual care mă ajuta să mă desprind de mine, de zgomotul prezentului. Așa m-am prins de această carte pe care nu am lăsat-o din mînă pînă cînd nu am terminat-o. Toate poveștile, faptele, oamenii de teatru
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
cît ar fi el de slăbit, se simte printre rînduri. În povestea lui Boldur adie unda unui interes (el a tipărit pomenitul izvod), cu risipă de onoruri, cuvenite și altora ce sînt "moldovani drepți", din ce în ce mai sufocați de vinitură. Iată și fraza care l-a supărat pe Iorga, pînă la a refuza să-i scrie lui Șeicaru prefața la antologia pamfletului românesc, dacă-l pomenește pe Sion, cu "mincinoasa lui Arhondologie": "Bulgar, venit de mult în Moldova cu neguțitorie, s'au însurat
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
sensibilitate atât de proprie mie, încât mă împiedică să mă simt cât de cât în largul meu în timpul veghilor amăgitoare și resemnate. Îmi pierd propriul teatru, și (deși pot lua parte la întruniri de conversație și simulare, cu lamentări și fraze perforate) nu sunt în stare să-mi găsesc un rol în teatrul celorlalți - care poate că se simt ca și mine, dar improvizează mai bine, cu apeluri speciale la rezervele de stoicism. Dacă de moartea mea ar fi vorba (moștenitor
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
psihologică a comportamentului personajelor. Poezia reprezintă, firește, triumful subiectivității. Probabil că românul ar fi avut de câștigat dacă ar fi început direct cu capitolul al doilea. Ar fi fost suficientă o scurtă punere în temă, reducând spumoasele dialoguri la câteva fraze descriptive. Structura cărții ne îndreptățește să credem că proiectul românului s-a modificat pe parcursul scrierii. Istorisirea începe că o răfuiala a scriitorului cu lumea războiului, a dezastrelor fizice și psihice cauzate de Marele Măcel. În plan secund, textul se îmbogățește
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
tonului demolator se răstoarnă. Chiar dacă nu guști muzica lui Wagner, începi treptat să-l privești cu simpatie și, de la un moment dat încolo, nu-l mai poți lua în serios pe Nietzsche. Mai mult, atenția cititorului se mută de pe sensul frazelor pe virtuozitatea cu care au fost scrise. Căci, deși obnubilat de ceața vedeniilor vindicative, Nietzsche scrie formidabil. Și astfel ajungi să admiri balerinul din el, ignorîn-du-i cu totul semnificația mișcărilor. Nu te mai preocupă veridicitatea reflexiilor, ci forma lor de
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
cetățean Mitchievici, ficțiunea reprezintă cam ceea ce însemna pentru opulentul cetățean Kane magia cuvântului ultim, Rosebud. Din toate bucățile care compun Cinema-ul, nu cred că vreuna e susceptibilă de realism. Nici chiar ultima, Niște gândaci, în care, sesizează îndreptățit Cernat, fraza devine mai alertă. Și, o dată cu ea, narațiunea ca atare. Să începem, dacă tot am făcut referire la ea, cu aceasta. (Titlul, deși în fond atât de neutru, ne face sarcastic cu ochiul în direcția unuia din romanele imposibile ale lui
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
și Yoda, potrivit Oamenii de știință care au efectuat cercetarea - din programul pentru Evoluția Limbii Umane de la Santa Fe - au ajuns la această concluzie după ce au studiat punctele de proveniență ale tuturor limbilor de pe Pământ. Această ordine a cuvintelor în fraze avea un sens pentru primii oameni, care învățau să vorbească așa cum fac și copii. Ordinea subiect-atribut-predicat vine cel mai natural oamenilor, au explicat specialiștii.
Strămoşii noştri vorbeau la fel ca Yoda din Star Wars - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68653_a_69978]
-
ternă, de parcă o forță ascunsă le-ar împinge în atenția cititorului. Acea forță se simte de la primul paragraf, iar cine începe bine o recenzie o continuă la fel, în vreme ce o cronică ce dă să se stingă de slăbiciune de la primele fraze va muri mai mult ca sigur la următorul alineat. Articole remarcabile sunt semnate de Oana Pughineanu (Creierul femeii împotriva feminismului), George Petrescu (Iuliu Hațieganu: 1885-1959), Nicolae Turcan (Tradiția Bisericii. Fidelitate și înțelegere) și Mircea Opriță (Mari semne pe cer). Dintre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
cuvânt care vrea să se scrie singur, nu mai lipsește decât să vrea să se și vorbească, de parcă ar fi stăpânul lumii. Bietul de el a replicat că, de fapt, ele toate, cuvintele, sunt stăpânele lumii, văzuse și auzise deja fraze afirmând exact asta, așa încât cum să nu se accepte această realitate?, cuvântul era începutul și sfârșitul, era totul, știa de existența cuvintelor în alte limbi, erau surorile sale străine, într-o zi a fost informat că apărea și în dicționare
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
în poezie adjectivele precumpănesc asupra substantivelor, acestea îi dădeau înainte, depinde de poem, substantivul stă la baza poeziilor și romanelor, până ce enormul contingent al verbelor a intrat în dezbatere, zgomotos, afirmând că acțiunea este totul și că doar verbul agită frazele. El însă nu lua parte la discuții pentru că erau ambele, substantiv și adjectiv, lucru demonstrabil cu orice dicționar (...)". Acum cuvântul pe care l-ai îndrăgit nu-ți mai este de folos, Antonio Olinto, acolo unde ai plecat să te reîntâlnești
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
Aceasta e cărămida din care e alcătuit edificiul prelegerilor lui Vasile Lucaciu: gîndire abstractă hrănită de o credință care circulă pe dedesubt, ca o premisă subînțeleasă a oricărei discriminări categoriale. Dar, dincolo de conținutul cursurilor, atracția lor descinde din stofa limbii. Fraza lui Lucaciu e didactică în intenție și sobră în umoare, avînd curgerea lentă a blocurilor de gheață ce alunecă pe un rîu cu matcă largă. O eleganță masivă și ceremonioasă îi mișcă cuvintele, pagina avînd transparența compactă a chihlimbarelor rotunde
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
vii dacă mai trăiesc. Cu adaosul că și cei care-i citesc pot fi penalizați grav, chiar cu condamnarea la închisoare, pentru deținerea sau răspîndirea de "cărți interzise". Vînătoarea de vrăjitoare căpăta o anvergură fără precedent. Să nu uităm că frazele lui Leonte Răutu nu erau simple opinii, ci forme de legiferare a materiei literare și a legăturii sale cu societatea, prevederi a căror încălcare era prohibită, sub amenințarea celor mai grele sancțiuni. Enormităților nu li se putea da nici cea
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
pe care ne vom situa în prezentarea de față: pe de o parte, vom analiza aspectul muzical, artistic, iar dintr-un alt unghi concepția regizorală. Spectacolul a beneficiat de bagheta lui Daniele Gatti, un muzician înțelept, atent la nuanțe, la frazele muzicale a căror accente să conducă spre intențiile profunde ale compozitorului. Fără îndoială că el reprezintă o direcție tânără de dirijat, întreaga producție purtând amprenta sa de interpretare. Avem, însă, nostalgiile noastre față de intepretările unor mari baghete, precum Toscanini, De
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
era convins că toate ordinele sale, indiferent cât de absurde, nedrepte și necoordonate între ele, erau și pline de sens, și drepte, și perfect coordonate între ele doar prin simplul motiv că sînt date de el însuși." Cui aparțin aceste fraze și la cine se referă? La Stalin? La Hitler? La Ceaușescu... Li se potrivesc pe deplin tuturor, în măsură egală și sub toate aspectele: al adulației permanente, al ruperii de realitate, al sentimentului infailibilității, alcătuind laolaltă un complex unitar și
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
glasul cu al celorlalți? Ipoteză exclusă: nimeni n-ar fi cutezat una ca asta, de teamă să nu-l trădeze vecinii; „totuși, conform regulilor democrației de partid", Ceaușescu se coboară la vulgara procedură a votului. Intre conjuncția „deși" de la începutul frazei și adverbul „totuși" de la mijlocul ei se cască prăpastia dintre aparență și esență proprie oricărui regim totalitar. Secundo:Ceaușescu uită că, înainte de a supune la vot propunerea formulată de Manea Mănescu, ar fi trebuit să întrebe dacă nu mai există
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
este de neadmis ca doi oameni care lucrau sub același acoperiș să fi fost prieteni apropiați și chiar să se viziteze. Chiar dacă nu există nicio consemnare a presupusei prietenii dintre poet și și bunicul lui Alexandru Paleologu. De altfel, în fraza imediat următoare, eseistul pune un bemol relației dintre cei doi: „Nu atât de buni (prieteni - n.n.) încât să se fi înregistrat mențiuni literare"vii. Ce se știe cu certitudine este faptul că Mihail (Mișu) Paleologu a fost directorul ziarului „Timpul
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
Întamplare extrem de amuzantă la o nuntă din Statele Unite. Preotul n-a apucat să termine fraza clasica: Dacă există cineva prezent știe de ce acest cuplu n-ar trebui să se căsătorească, să vorbească acum sau să tacă pe veci", că a și primit un răspuns. Autor: Gabriela Florentina Boghian O sirenă care anuntă o tornadă F-5
"Dacă cineva nu vrea ca acest cuplu să se casătorească...". Vezi cine a spus NU () [Corola-journal/Journalistic/67634_a_68959]
-
cochetăriei stilistice ce nu are legătură cu intuițiile gînditorului. Așa cum sînt oameni care, atunci cînd spun un banc, nu au nici un haz, tot așa există filosofi care, atunci cînd scriu, nu au sare și piper, aruncîndu-și cu lopata șiragurile de fraze moarte. Și unii și alți suferă de o lipsă de sevă histrionică, dar în nici un caz de profunzime. A spune că poanta unui banc are același rang ca revelația unui filosof înseamnă să amesteci planurile, confundînd arta punerii în scenă
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
se caracteriza în România printr-un grad neobișnuit de artificialitate, datorită inexistenței produselor ideologice și discursive autohtone de caracter comunist. Limbajul oficial al primilor ani de comunism folosește deseori nu doar neologisme calchiate după cuvinte rusești, ci și turnuri de frază importate și chiar o prozodie și intonații specifice „de ședință”, fără raport cu inflexiunile uzuale ale limbii române. Aceste importuri masive devin cu atît mai stridente cu cît un mare număr dintre emitenții de discursuri oficiale au o educație precară
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]