3,294 matches
-
ochi de holeric congestionat și fix, în fundul capului, pe care, odată ce l-ai văzut, nu-l mai poți uita și care este suficient pentru un diagnostic aproape sigur. Soarele este dogorâtor, orizontul întunecat; muștele îi acoperă pe nenorociții aceștia, care gem... Este o lipsă de mijloace absolut sălbatică. Sunt acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se pregătește mormântul. Au culoarea vânătă, pe care n-am văzut
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
m-a tras de buză până m-a făcut să cad în genunchi, nebun de durere, cu gura însângerată, apoi mi-a întors spatele și s-a dus lângă ceilalți. Înșiruiți de-a lungul zidurilor, se uitau la mine cum gem, în arșița cumplită a amiezii de foc care intra pe ușa larg deschisă, și în lumina aceea a țâșnit vrăjitorul, cu părul de rafie, cu pieptul strâns într-o platoșă de perle, cu pulpele goale sub fusta de paie, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o grămăjoară de grăunțe și au arătat către idol, iar eu am înțeles că nu trebuie să-mi desprind ochii de la el. Atunci vrăjitorul a început să le cheme pe rând lângă foc, pe câteva le-a bătut, și ele gemeau, apoi s-au dus și s-au închinat în fața idolului, stăpânul meu, în timp ce vrăjitorul dansa, și le-a izgonit pe toate din încăpere, până ce n-a mai rămas decât una, foarte tânără, ce nu fusese încă bătută și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în câteva cuvinte ce aveau de început sau de terminat. Nu-i răspundea nimeni. În curând se auzi primul ciocan, izbind în pana de lemn căptușită cu fier cu ajutorul căreia erau strânse cercurile pe partea umflată a butoiului, o rindea gemu poticnindu-se într-un nod de lemn și unul dintre ferăstraie, pus în mișcare de Esposito, se porni cu un zgomot asurzitor. Said, chemat când de unul, când de altul, le aducea doage sau le aprindea focurile de așchii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Poate că va izgoni norii și soarele va lumina iarăși. În timpul nopții vântul se înteți. Găinile dădură semne de neliniște, apoi se potoliră. Arabul se răsuci pe o parte, întorcându-se cu spatele la Daru, căruia i se păru că-l aude gemând. Stătu la pândă, urmărindu-i respirația, mai puternică și mai regulată decât până atunci. Asculta răsuflarea aceea atât de apropiată și se lăsa în voia gândurilor, fără să poată adormi. În camera în care de un an se deprinsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
șiroind fără zgomot peste un pâlc înalt de aloes. O femeie trecea ținând întinsă cu amândouă mâinile deasupra capului o basma. D'Arrast se culcă iar, dar în clipa următoare se ridică și coborî din pat, care se îndoi și gemu sub greutatea lui. Socrate intră chiar atunci. - Primar așteaptă afară, domnu' d'Arrast. Dar, în fața expresiei lui d'Arrast: - Nu te grăbi, el niciodată grăbit. După ce se rase, cu apă minerală, d'Arrast se îndreptă spre ieșirea pavilionului. Primarul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede vopseaua verde a dulapurilor, mustața colegului din stânga, halatele peste paltoane. Colegul din stânga împarte apartamentul comun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sosit în fața unei prăpăstii. Apoi, prin pânza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se întoarse și văzu un soldat cu o urmă de rană în obraz, cu fața scăldată în lacrimi, gemând de milă. Vru să-i facă semn să înceteze, dar atunci zări licăriri de lacrimi și în ochii altor oameni din apropiere. Se zăpăci și simți că i s-a uscat cerul gurii. " De ce geme soldatul?" se gândi dânsul ca să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu fața scăldată în lacrimi, gemând de milă. Vru să-i facă semn să înceteze, dar atunci zări licăriri de lacrimi și în ochii altor oameni din apropiere. Se zăpăci și simți că i s-a uscat cerul gurii. " De ce geme soldatul?" se gândi dânsul ca să-și domolească inima; dar în clipa când îi răsări întrebarea aceasta în creier, privirea lui întîlni iarăși ochii spânzuratului, în care acuma strălucirea de adineaori, mândră și încrezătoare, se zbuciuma gâtuită de întuneric. Trecură astfel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trădător!" Apoi se așeză mânios pe laviță, trase lampa mai aproape, rupse plicul și citi pe nerăsuflate: " Dragul mamei mult dorit. Tare-mi tremură inima de grija ta, că de o săptămână n-am primit nici o știre și pe aici geme pământul de oaste și cătane, de trăim mereu cu frica în sân. Totuși sunt puțin mai liniștită de când am auzit că, pe unde ești tu, s-au potolit bătăliile. O, dare-ar Dumnezeu să se sfârșească odată, că de atâta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
strânse mai tare brațul preotului, dar nu întoarse capul, nici nu ridică ochii. Ieșiră în șosea... Făcliile nu mai fâlfâiau așa de sfârâitor, parcă li s-ar fi risipit lumina și le-ar fi rămas numai fumul. În spate însă gemea mereu plânsul, tot mai stins și mai depărtat. Apostol văzu că au apucat-o în dreapta, se minună și șopti preotului limpede și cu părere de rău: ― Unde mergem, părinte? În suflet îi încolți, lângă părerea de rău, un firicel de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nori a ei rază de nea, E-amantul căzut dintre stele, ce rece 20În mare murea. {EminescuOpIV 20} CÎND PRIVEȘTI OGLINDA MĂREI Când privești oglinda mărei, Vezi în ea țărmuri verzi și cerul sărei, Nor și stea. 5Unda-n plesnetul ei geme Și Eol Sună-n papura ce freme Barcarol. Un minut dacă te-ai pierde, 10Tu, măcar Sub noianul mărei verde Și amar, Colo-n umeda-i pustie, Ca-n sicriu, 15Te-ai simți pe vecinicie Mort de viu. Vezi pe buza
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De grile de fier Al meu cavaler S-avîntă cătând pe fereastă Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Sboară danțîndele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zephyrii de prin grădine, În coruri nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 28
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De grile de fier Al meu cavaler S-avîntă cătând pe fereastă Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Sboară danțîndele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zephyrii de prin grădine, În coruri nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stelele Că-i tactul lor. {EminescuOpIV 30} {EminescuOpIV 31} Cum sboară îngerii din stele-n stele, Barzii sbor, flutură printr-a lor bele; Din lungul horelor amestecate Barzii ridic-a lor glasuri bărbate. Arpele-n cântece par-că se sfarmă Când gem cu sufletul, când zic de-alarmă Musica sferelor: Seraphi adoară Inima lumilor ce-o încongioară, Dictând în cântece de fericire Stelelor tactul lor să le inspire. Și cum colorile ce se îmbină Naște a soarelui albă lumină, Astfel prin vocile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
strâmbe semne Să nu poat-a le-nțelege lungul secolilor curs. Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate Și pe ziduri uriașe mari grădini suite-n nori; Când poporul gemea-n piețe l-a grădinei lungă poală Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. {EminescuOpIV 112} Acel rege - o lume-n mîna-i -, schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață, la un secol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lungă, vană? Poate-urmează-a arfe-antice suspinare-aeriană, Poate că în văi de chaos ne-am pierdut de mult... de mult. {EminescuOpIV 122} Pe sub arcuri triumfale trece mîndru-nvingătorul Și-amețit abia aude cum vuiește surd poporul, Cum a mărei glasuri multe se repetă, gem și fug; Iar la carul lui de aur, cu coroane pe-a lor frunte Și înfrînți de umilire, cu priviri stinse și crunte, Regii țărilor învinse gem cu greu trăgând în jug. Roma arde și furtuna chiuind în ea se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
abia aude cum vuiește surd poporul, Cum a mărei glasuri multe se repetă, gem și fug; Iar la carul lui de aur, cu coroane pe-a lor frunte Și înfrînți de umilire, cu priviri stinse și crunte, Regii țărilor învinse gem cu greu trăgând în jug. Roma arde și furtuna chiuind în ea se scaldă Și frămîntă-n valuri roșii marea turbure și caldă Și aruncă-n loc de spume nori de fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-arcade negre nalte, ce molatec se-nmormăntă În a Dunării lungi valuri ce vuiesc și se frământă, Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc; Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite Și isbind cu repejune arcurile neclintite Gem, picioarele le scaldă la stâncosul lor monarc. {EminescuOpIV 134} Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea mărire. Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire, Scuturi ard, carăle treer și vuiesc asurzitor; Iar Saturn cu fruntea ninsă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zambilă, Dar sângele tău dulce-acum ca mierea cea de struguri În vine-ți fierbe nebunit, și mintea o exilă. {EminescuOpIV 187} Atunci căzuși pe pieptul meu o sarcină în friguri, Un fruct răscopt de-amorului căldură fără milă, Ai mai gemut odată clar ca omul care moare, Apoi te lăsași patimei ce te ardea, Sibyllă, Și-n lupta noastră te-am adus sub greul vieții mele, Pecetea-am rupt, ce pîn-acum junețea ți-o sigilă - Un corp am fost îngemănat trăind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. {EminescuOpIV 253} ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT În liră-mi geme și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec; Spre casa cea din patru scânduri plec, Gemând, plângând eu fruntea pun pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. {EminescuOpIV 253} ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT În liră-mi geme și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec; Spre casa cea din patru scânduri plec, Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni, Se rumpe suflet, nu se rupe sân
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 253} ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT În liră-mi geme și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec; Spre casa cea din patru scânduri plec, Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni, Se rumpe suflet, nu se rupe sân, Scăpare caut în zădar de chin... Să stângi un dor ce-n sînu-mi arde - vin! Când te doresc eu cânt încet-încet; 10Plec capul la pământ încet-încet Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stâncile sdrobite Și vântul care geme prin iernile cernite Tac toate... și descîntul al meze-nopții rece Senin prin iarnă sboară, sublim prin aer trece Și luciul marei turburi s-aplană, se-nsenină. În fundul ei sălbatec e cântec și lumină - Ard stele-n facle de-aur - palate de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jale Spune la cei ce nu văd în cântec bătrânesc Icoanele ce-n sufletu-i, ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blestem. Pe când Fanariotul, pe tronu-mi de mărire Rînjia cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnia ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]