3,734 matches
-
susține o prelecțiune pe această temă. Excelent povestitor, cu un umor debordant, Astaloș este, înainte de toate, un practician al argoului. Fiecare fibră din ființa sa respiră argotic, în așa fel încât ai adesea sentimentul că stai de vorbă cu un genial pușcăriaș și că lumea aceasta în care te găsești este ea însăși o uriașă pușcărie. Domnule Astaloș, ce mai e pe afară? Plouă! Plouă cu argou... Vă pun întrebarea aceasta gân-dindu-mă la prelecțiunea dumnea-voastră de la Casa Pogor, în care ați
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Mai ales, însă, ea cuprindea cîteva cuvinte tari la adresa lui Titu Maiorescu...". Supărat pe idolul său pentru că "putea fi uneori teribil de violent, în corespondență, ca și verbal", Șerban cel Rău îi împrumută vocabularul, numindu-l fire de oriental indolent și genial măscărici, descoperindu-i și alte tare: prin temperamentul său antipoetic, n-a înțeles nimic din spiritul nou al simbolismului, cu eclipse surprinzătoare în acele rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și o repetă în contexte care îi marchează și mai mult grosolănia: după ce în textul poeziei Excelsior ce îi este dedicată, se introduce deviza "Nihil sine Hasdeo", Cargiale se intreabă retoric și ipocrit "în ce parte să fie mai tare genialul autor: în istorie sau în limbă" pentru ca în Olga și spiriduș tema să fie dezvoltată chiar si pe înțelesul școlarilor lui Marius Chicoș Rostogan: după ce decade din postura de filosoful Blagomirea, "bătrînul și neobositul limbist" devine un hîtru unchiaș care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ar putea aprecia că în opera celor doi Caragiale, nomen devine cognomen, supranume aflat într-o indestructibilă relație cu purtătorul său, așa cum în mediul popular-folcloric se întîmplă cu porecla ce reușește să redea chintesența ființei așa cum o receptează colectivitatea. Pentru genialul dramaturg, "un tic, un nume potrivit sau un gest valorează mai mult decît o pagină întreagă de descrieri" (mărturisire către fiica sa, Ecaterina) iar în legătură cu propriul său dicționar de nume îl încredința pe Horia Petra Petrescu: "Vezi, de aici îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Ștefan a Petrei (sintagmă denomitativă cu valoare de biografie și încadrare în neam și spiță), Goe apare ca un nume suspendat, D-l în chestie neavînd un model patern, biet Hamlet în pantaloni scurți într-o lume a femeilor; genial este intuită și funcția numelui Mitică indicînd lipsa de individualitate și manifestînd parcă tendința de a deveni substantiv comun; soțul care profită senin de expedițiile erotice lucrative ale consoartei (Mici economii) este Iancu Verigopolu, substantivul verigaș fiind sinonim cu proxenet
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care își recita știrile în ritmul bătăilor de tobă... Smărăndița (Roman modern) parodie după o proză a lui Delavrancea, pune în enumerare numele a șapte vaci, fiecare născută în altă zi a săptămînii: Lunaia, Mărtica, Miorcana, Joiana, Vinerica, Sîmbotica, Dumana. Genial manevrează Caragiale numele proprii derivate de la cele comune prin cel mai fecund sufix românesc escu, inclusiv pentru a înfățișa un fenomen social specific epocii: pătrunderea în viața socială și politică a unor descendenți de diaconi și preoți, favorizați si de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
proprii ciudățenii scatologice precum Bravul Cufurenko și Măcufurescu. Se află în acest celebru repertoriu un inventar onomastic impresionant pe care autorul a avut intuiția să-l păstreze în rezervă și care ar putea demonstra că, chiar în cazul unui autor genial, o calitate exagerată peste măsură produce în chip necesar și rebuturi; iată cîteva: Bălăbănescu, Broscovski, Bojoc, Catrafusea, Cotonog, Drâmboteanu, Tarquinius Frișcă, Cicerone Mazăre, Horațiu Fleașcă, Vică Poponaciu, Tănase Teleleu Atanasiu, Găinață, Haihuiu, Lulete Măcufurescu, Miștoc, Paparudi, Tulumbache, Flecărescu, Palavrescu, Hapurian
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
alt Caragiale, grav și profetic" cel din articole, note și însemnări, ceea ce i-a grăbit pe unii comentatori să-l promoveze ca... futurolog. Vremea noastră, a celor care am fost strămutați într-un alt secol și mileniu a fost intuită genial în dimensiunea ei înfricoșătoare și paralizantă. Noi am început cu veselie și sfîrșim cu mîhnire" mărturisea Caragiale despre propria sa generație, profețind apoi cu adîncă amărăciune despre a noastră: Nebunie va fi odinioară starea normală a minții omenești. Planeta noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
caracterizat cele mai multe lucrări, ci o monotonă, morocănoasă mediocritate. Un stil școlăresc, cu stîngăcii de topică specifice unor oameni care n-au obișnuința scrisului. O scleroză intelectuală adîncă. Deși îl trec în "galeria marilor clasici" alături de "Luceafărul poeziei românești" și de "genialul povestitor din Humulești", profesorii ce doresc eternizarea pe post nu cunosc, de fapt, opera lui Caragiale. Și-atunci, ce le predau ei elevilor? E simplu: îi fac să treacă pe lîngă frumusețea literaturii, ca niște orbi ce călăuzesc alți orbi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
trăim mult și bine? în lumea lui Caragiale, la Mateiu limitîndu-ne doar a visa. Că slova mateină ar fi avut parte de cea mai neatentă lectură (O. Cotruș) mi se pare imposibil de dovedit din moment ce, chiar de la debutul poetic, un genial artist al cuvîntului și un mare critic (I. L. Caragiale și G. Ibrăileanu) au susținut publicarea sonetelor în care Panait Cerna, el însuși poet, intuia valori străbătătoare ale timpului: "Băiatul dumitale e un talent remarcabil [...]. Trecutul nostru tot înviat în cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
XX. Evident, această fermă este nucleul cărții; totul se învîrte în jurul ei, însă Karen Blixen a știut să contureze și un vast tablou al vieții africane: Nairobi, orașul din apropiere; tribul Massai, războinici neînfricați; harnicii și amuzanții Kikuyu; misiunea scoțiană; genialul bucătar Kamante; maiestuosul administrator Farah; Knudsen, bătrînul emigrant alb etc. Sub pana ei prind viață o mulțime de personaje, de peisaje și de povești. Ansamblul formează nici mai mult, nici mai puțin decît un roman: este o enormă cronică africană
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tablou" (relația sinecdotică cu întregul: Pd PART), ele însele tematizate prin intermediul unor noi proprietăți-calități (Pd PROPR). Să analizăm următoarele propoziții descriptive: (5) Nairobi, orașul din apropiere (6) tribul Massai, războinici neînfricați (7) harnicii și amuzanții Kikuyu (8) misiunea scoțiană (9) genialul bucătar Kamante (10) maiestuosul administrator Farah (11) Knudsen, bătrînul emigrant alb. O serie întreagă de elemente cu ajutorul cărora operațiunea de aspectualizare permite desfășurarea evenimentelor (părți și proprietăți ale temei-titlu selecționate prin tematizare). Această înșiruire de propoziții descriptive stă la baza
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
între ordinea cunoașterii științifice și domeniul credinței. Deplîngînd faptul că "afinitatea naturală" a religiei și științei va fi negată sau ignorată, Joseph Maistre și-a exprimat speranța că, într-o bună zi, ele vor fi reunite "în mintea unui om genial". Dar preocuparea se regăsește la toți cei pe care, în acest secol, îi obsedează ideea unei "sinteze" ce trebuie reconstituită, a unui echilibru intelectual și moral ce trebuie restabilit. Acest lucru este exprimat fără echivoc de admirația nostalgică pe care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Așa cum am văzut mai înainte, noțiunile matematicii nu sunt alese pentru simplitatea lor conceptuală chiar secvențele de perechi de numere sunt departe de a fi simple noțiuni -, ci pentru adaptabilitatea lor la manevrări mai inteligente și la argumente izbitoare și geniale. Să nu uităm că spațiul Hilbert din mecanica cuantică este un spațiu Hilbert complex, cu un produs scalar Hermitian. Desigur, pentru o minte limpede, numerele complexe sunt departe de a fi naturale sau simple și nu pot fi sugerate prin
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sau făcută în lumea clasică. În 1604, adică 1800 de ani mai târziu, matematicianul și fizicianul german Johannes Kepler a citit scrierile lui Apollonius și le-a aplicat în optică și în studiul oglinzilor parabolice. În 1606, a făcut observația genială (imposibilă fără funcția focală a vechii teorii) că orbitele planetelor ar trebui descrise ca elipse, și nu cu ajutorul cercurilor și epiciclurilor, așezând astfel principalul fundament la legea gravitației a lui Newton de mai târziu. Exemplul este oarecum extravagant, deoarece cele
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ar trebui să fie în același timp un bun jucător de șah, și viceversa; el ar trebui să fie în aceeași măsură bun și la calculul numeric. Desigur, uneori așa se întâmplă: astfel, Gauss era în același timp un geometru genial și un calculator foarte precoce și foarte sigur. Dar există excepții, însă, de fapt, aici mă înșel; nu le pot numi excepții, pentru că astfel excepțiile ar fi mai numeroase decât cazurile care sunt conforme cu regula. Gauss, da, el era
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Gene și stadiul funcționării sale cu care a lăsat-o la pensionarea sa în 1997 este cea mai mare realizare a activității domnului M. CRISTEA, realizare care merită pe deplin nu numai dedicarea acestui volum în semn de recunoaștere a genialei sale idei ci și a strădaniei de a transpune ideea în practică. Ba mai mult, eu consider că oricum vor evolua lucrurile în această țară, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, numele ctitorului va trebui înscris, prin hotărâre oficială
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
nici pașaport", va scrie cu o undă de tristețe în Confesiunea mea, testamentul autobiografic publicat postum 192. Cu prevederea nomazilor, membrii familiei Caraco au părăsit la timp și Germania, iar la începutul anilor '30 s-au stabilit la Paris. Aici, genialul vlăstar, care vorbea și scria fluent în franceză, germană, spaniolă și engleză, se plictisea destul de tare pe băncile modestului Lycée Janson-de-Sailly. Dorea să devină medic. Părinții l-au constrâns în schimb să obțină diploma inutilă la École des Hautes Etudes
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
surprins, măiestrit, limbajul spațialității marelui sculptor, ritmicitatea unei liniarități geometrizante, redate într-un complex de metafore revelatorii, cu aromă modernistă, într-o frazare cursivă, de o finețe cromatică și cantabilă emoționante. Ochiul său lăuntric, implicat și extaziat, surprinde „scânteia spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan și de fierăstrău care, în mâna lui Brâncuși (re)tâlcuiesc formele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
întruchipare de duh căOător a celui mai adânc dor”. Dar 2012 ne amintește și de anul 1937, când începea materializarea unui amplu proiect, ansamblul sculptural de pe „Calea Eroilor” din Tg. Jiu: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Iără sfârșit. „Pietrele genialului Brâncuși” - apreciază Nichita Stănescu - „stau neclintite ca niște menhiri într-un spațiu viu”. La 75 de ani de la meticuloasa amplasare și montare a celor 16 module romboidale, cunoscute drept Coloana Infinitului (Coloana recunoștinței fără de sfârșit), avem bucuria să facem cunoștință
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
eseu al său, Scriitorul și fantasmele lui. Nu știm dacă la Dan Plăeșu a primat „pasiunea politică” sau „pasiunea națională”, cert este că prozatorul a vrut să-și protejeze protagoniștii, fără durități, figuri maltratate, suferințe nemeritate sau înfrângeri de aripi geniale. Esențializând, merită a preciza că cele trei romane (Veghea, Lucrare de control la istorie, Vinovatele meandre) se încadrează - în ceea ce profesorul Nicolae Manolescu numește romane de tip doric, prin obiectivitate, sobrietate, verticalitate, raționalitate, reflectarea unei „lumi” care este „omogenă, coerentă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a lucrurilor... Dorin Popa: Mulțumesc foarte mult. Să știi că sufeream pentru Don Quijote! Nicolae Breban mi-a vorbit adesea despre dezadaptare ca victorie, orice reușită în creație fiind un semn al dezadaptării în ordinea normală. În fond, genul proxim tipului genial este nebunul, maniacul... Liviu Antonesei: Nu trebuie să-mi mulțumești! Eram obligat să-mi corectez lapsusul! Nici nu cred că Don Quijote era ne-bun, cred mai degrabă că era singurul sănătos, în sensul pro-fund al termenului, și se chinuia să
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sau că Schopenhauer, menționat adesea de Lovinescu, aprecia muzica drept expresia unei realități metafizice, de natura kantianului "lucru în sine"). Nu altfel gândea, de pildă, sus-pomenitul Ibrăileanu (vezi Creație și analiză), când, probabil tot sub influența impresiilor puternice stârnite de geniala invenție a fraților Lumière, încerca să explice mecanismul transformării limbajului abstract al psihologiei în formele vii ale artei, aducând în discuție procedeul non-discursiv, de esență teatral-dramatică, al reprezentării (desemnat când cu termenul de "creație", când cu acela de "comportism"). În
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melodramaticului), încălcând pactul mimetic, al literaturii "realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui Georges Bizet, elogiată de Nietzsche ca model absolut al artei cu ecouri adânci în sensibilitate (e vorba de melodramă și de tradiția bel canto-ului), împotriva lui Wagner, care intelectualizase excesiv "drama muzicală", subminând tradiția cu mare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
noștri acest articol cu care suntem datori penei măiestoase a unui bărbat pe care noi ne ținem din fericire a-l numi între amicii noștri, și pe care nația română de mult îl prețuiește ca pe unul dintre cei mai geniali poeți ai săi. Acest articol este comentariul unei culegeri de poezii populare, pe care D-lui binevoi a promite gazetei noastre, și din care numărul viitor al „Bucovinei” va aduce o probă înălțătoare. Deschizîndu-ne un așa însemnat tezaur de poezie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]