2,700 matches
-
datează încă din secolul XIX. Începând cu secolul al XX-lea se remarcă W. Teissyre în 1907 cu lucrarea „Stratigrafia regiunilor petrolifere din Subcarpați”. În 1927 D. M. Preda publică date privind geologia văii Teleajenului în zona subcarpatică. Studii în ceea ce privește geologia pentru regiunea cuprinsă între valea Teleajenului și Valea Prahovei, se datoresc și profesorului M. Filipescu care începând cu 1926 și până în 1932 a publicat mai multe lucrări privind stratigrafia și tectonica regiunii. Lucrările cu caracter strict geografic și care să
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
de inspirație divină și că adevărul se obține pe baza rațiunii, nu a dogmelor religioase. Tot acest curent era împotriva fundamentalismului religios și favorabil ateismului. După întoarcerea sa, în octombrie 1836, Darwin se gândește tot mai intens nu numai asupra geologiei și al transmutației speciilor, dar și asupra religiilor în general, punându-și întrebarea dacă au toate religiile aceleași drepturi, în virtutea faptului că fiecare din ele își susține supremația. Aproximativ din 1849, Darwin nu mai frecventa biserica locală. Duminicile, când familia
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
antireligioase. Aceasta avea să producă agitație și în cadrul Universității din Cambridge, unde Darwin era student în anul al doilea. Darwin plănuia ca, înainte de a se stabili ca preot, să întreprindă o călătorie în zona ecuatorială. La sfatul lui Henslow, studiază geologia sub îndrumarea lui Adam Sedgwick (1785 - 1873), de unde află despre vechimea Pământului, apoi merge cu acesta în Scoția unde, timp de două săptămâni, efectuează cartografierea straturilor geologice. La întoarcere, Darwin primește o scrisoare prin care este invitat să participe la
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
La întoarcere, Darwin primește o scrisoare prin care este invitat să participe la expediția navală la bordul navei "Beagle", condusă de căpitanul Robert FitzRoy. Înainte de a părăsi Anglia, acesta îi daruiește lui Darwin o copie a primului volum din "Principiile geologiei" a lui Charles Lyell. În timpul călătoriei, Darwin va studia acestă carte cu o deosebită atenție. În încercarea de a da o explicație celor observate în cursul expediției, la începutul lui 1837, Darwin începe să facă speculații privind "transmutația speciilor" pe
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
(n. 12 aprilie 1924) s-a născut în comuna Dognecea, județul Caraș-Severin, fiind descendent a mai multor generații de mineri. A fost pasionat de mic de geologie, minerale și roci. Adunând cu pasiune toată viața exponate minerale, a întemeiat în 1945 Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului în localitatea Ocna de Fier (vechi centru minier din Munții Dognecei). În prezent, este membru al Societății Geografice Române și
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
aflat exploatarea zonelor subacvatice din Marea Neagră. Secția s-a organizat în 3 săli ale muzeului și a scos în evidență noile ramuri ale științei apărute ca urmare a cercetării adâncurilor prin observarea directă sub apă: geografia reliefului submarin, biologie submarină, geologie submarină, arheologie subacvatică, navigație submarină și topografie submarină. Având scopuri de cercetare științifică în mediul submarin, acest sector s-a adresat marelui public, dar se situează și ca punct de documentare științifică a studenților de la Institutul de marină și a
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
(sau căldare glaciară) este un termen din geologie și definește o depresiune circulară aflată în regiunile înalte ale munților, care a fost formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. În cadrul unei văi glaciare, căldarea glaciară reprezintă nucleul ei de formare și treapta ei cea mai înaltă, fiind
Circ glaciar () [Corola-website/Science/313687_a_315016]
-
care-l concepuse pentru lunca și delta Dunării, prin cuvântul geonomie. Era prima oară când acest termen a fost folosit în sensul acesta ; mai înainte, el exista deja în limba română, dar cu un înțeles mai naturalist : "Geonomia : ramură a geologiei, care se ocupă cu legile fizice, care prezidă schimbările operate în forma superficială a Pamântului". În 1947 Maurice-François Rouge de la Institutul de Urbanism din Paris, în lucrarea sa "Geonomia sau organizarea teritoriului", definește astfel geonomia: „"o nouă știință pentru acțiune
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
pot amenința viitorul nostru. Încă din 1953, în cadrul cursului său de la „École Pratique des Hautes Etudes” (Școala Înaltelor Studii Practice), Maurice-François Rouge spunea despre această disciplină : „"Este un ansemblu de cunoștințe până astăzi risipite prin geografia fizică și umană, prin geologie, pedologie, agronomie, climatologie, ecologie, demografie, sociologie, economie, urbanistică, inginerie... care astăzi sunt adunate într-un corpus coerent pentru a descrie realitatea spațiilor, precum și legile și condițiile în care se pot modifica; combinând aceste cunoștințe, inclusiv tehnice (matematice, cartografice, statistice), «geonomul
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
sunt aceeași istorie. Pământul, apele, clima, viața, omenirea formează un continuum interactiv : decriptarea trecutului permite o înțelegere mai deplină a prezentului și o anticipare mai eficientă a viitorului. Astfel, decoperind (mulțumită combinării arheologiei, antropologiei, paleontologiei, sedimentologiei, palinologiei, glaciologiei si paleo-climatologiei, "geologiei scoarței terestre, a științelor și tehnicilor care permit cunoașterea directă și indirectă a substanțelor minerale din scoarța terestră și structura în profunzime a Pământului" ) că o bună parte din năvălirile, războaiele și evoluțiile istorice ale omenirii au cauze în accesul
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
selenar. Pentru a face mai ușoară transportarea materiilor extrase către port, a fost construită o linie de cale ferată îngustă. În zona solurilor calcaroase, învelișul pedologic practic lipsește, deoarece apa de ploaie se infiltrează imediat între pietre. Geografii, geomorfologii și geologii au studiat amănunțit relieful, solul și structura geologică a insulei și, bazându-se pe rezultatele obținute, au dedus istoria geologică a Naurului. Atolul Nauru este foarte „bătrân” în comparație cu altele de tipul lui. Reciful de corali ce înconjoară insula până în ziua
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
ebraice moderne. S-a remarcat la el, în modul cel mai evident în scrierea lui timpurie, influența scriitorului Uri Nissan Gnessin. De asemenea e proverbială greutatea ocupată în opera scriitorului de vastele sale informații din domeniul „științelor Țării Israelului” - al geologiei și geomorfologiei ei, al climatologiei și mai ales al cunoașterii aprofundate a florei acesteia. Relația dintre om și loc, dintre omul israelian și Țara Israelului, dintre artist și peisajul inconjurător stă în miezul operei lui S. Izhar. Scrisul său se
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
cu prima versiune a romanului "Mașina timpului", ce a fost publicat sub numele "Cronica Argonauților". Anul școlar 1886-1887 a fost ultimul an al studiilor sale. Deși a trecut cu brio examenele de biologie și fizică, lipsa lui de interes în geologie a dus la eșecul absolvirii și pierderea bursei. Doar în 1890, Wells a obținut o diplomă în Zoologie de la Universitatea din Londra Programul Extern. După părăsirea Școlii Normale de Știință, Wells nu avea nici o sursă de venit. Mătușa sa, Mary
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Dissenters' Theological Magazine and Review", în care pastorul familiei, părintele James Wheaton, publicase două eseuri, unul în care insista că Dumnezeu a creat lumea în șase zile, și altul în care îi îndemna pe credincioșii disidenți să studieze noua știință, geologia. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Lyme Regis devenise o stațiune populară de pe litoral, mai ales după 1792 când izbucnirea Războaielor Revoluției Franceze au făcut din călătoria pe continentul european o activitate periculoasă pentru nobilimea engleză, și din ce în ce mai mulți turiști
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
mistice. Colecționarea de fosile era la modă la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, la început ca hobby, dar transformându-se treptat într-o știință, pe măsură ce a început să fie înțeleasă importanța fosilelor pentru geologie și biologie. Sursa a mare parte din aceste fosile era litoralul stâncos de lângă Lyme Regis, parte a unei formațiuni geologice denumită . Ea constă din straturi alternante de calcare și , depuse ca sediment pe o albie marină puțin adâncă la începutul
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
să devină membre, și nici măcar să participe la ședințe ca observatori. Singurele ocupații deschise în general femeilor din clasa muncitoare erau munca agricolă, munca casnică și munca în fabricile ce se deschideau. Deși Anning știa mai multe despre fosile și geologie decât mulți dintre fosiliștii înstăriți care îi erau clienți, întotdeauna gentlemanii geologi erau cei care publicau descrierile științifice ale specimenelor găsite de ea, adesea neglijând să-i menționeze numele. Ea a început să se simtă ofensată din această cauză. Anna
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
a mutat la Lyme, și el, Mary, și uneori Joseph, fratele lui Mary, căutau împreună fosile. De la Beche și Anning au păstrat legătura și după ce el a devenit unul dintre cei mai de seamă geologi britanici. , care ținea prelegeri de geologie la Universitatea din Oxford, adesea vizita Lyme-ul în vacanța de Crăciun și era adesea văzut în căutare de fosile cu Anning. Lui i-a făcut Anning ceea ce avea să se dovedească o importantă sugestie, aceea că ciudatele obiecte conice denumite
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
vizitat-o și el la prăvălia ei. Între corespondenții lui Anning se numărau și , care i-a scris pentru a-i cere părerea despre cum afectează marea stâncile de pe coasta din jurul Lyme-ului, precum și —unul dintre primii ei clienți—care preda geologia la Universitatea Cambridge și care l-a avut printre studenți pe Charles Darwin. Până în 1830, din cauza stării dificile a economiei britanice și din cauza reducerii cererii de fosile, cuplată cu distanțele mari între descoperirile majore, Anning a început din nou să
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Anning fără vreun mijloc de a-și recupera investiția. Îngrijorat de situația ei financiară, vechiul ei prieten William Buckland a convins și guvernul britanic să-i acorde o , denumită „civil list pension”, ca răsplată pentru numeroasele ei contribuții la știința geologiei. Pensia anuală de 25 de lire i-a conferit o oarecare siguranță financiară. Anning a murit de cancer la sân la 47 de ani, în 9 martie 1847. Munca ei a scăzut în randament spre sfârșitul vieții din cauza bolii, iar
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
vitraliu este sfințit în aminterea lui Mary Anning din această parohie, care a murit la 9 martie AD 1847 și a fost ridicată de vicar și de membri ai Societății Geologice din Londra în amintirea contribuției ei la înaintarea științei geologiei și în amintirea bunătății ei sufletești și integrității din viață”. După moartea ei, Henry De la Beche, președintele Societății Geologice, a scris un panegiric pe care l-a citit la o ședință a societății și pe care l-a publicat în
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
credeau într-o interpretare literală a Genezei, cum că Pământul ar avea doar câteva mii de ani și că speciile nu evoluau și nu dispăreau, descoperirea a ridicat întrebări în cercurile științifice și religioase despre ce dezvăluie noua știință a geologiei despre viața veche și despre istoria Pământului. Notorietatea sa a crescut când a scris o serie de șase articole, începând cu 1814, în care l-a descris pentru Royal Society. Articolele nu menționau cine a găsit fosila, și în primul
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
care ea însăși este specia-tip a genului. În 1823, ea a descoperit un al doilea schelet de plesiozaur, și mai complet (primului îi lipsea craniul). Când Conybeare și-a prezentat analiza anatomiei plesiozaurului la o ședință a Societății de Geologie în 1824, din nou nu a menționat numele lui Anning, deși ea colectase ambele schelete și făcuse o schiță a celui de al doilea schelet, pe care a folosit-o Conybeare la prezentare. Prezentarea a avut loc la aceeași ședință
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
-lea, și dacă controversa nu s-ar fi rezolvat cu promptitudine, acuzațiile ar fi putut să dăuneze grav capacității lui Anning de a vinde fosile altor geologi. Acuzațiile lui Cuvier au dus la convocarea unei ședințe speciale a Societății de Geologie la începutul lui 1824, care, după mai multe dezbateri, a concluzionat că scheletul este legitim. Cuvier a recunoscut ulterior că se grăbise și că se înșelase. Anning a mai descoperit un schelet important și aproape complet de plesiozaur în 1830
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Mantell intitulat „Epoca Reptilelor” și care sumariza dovezile că a existat o eră geologică extinsă în care reptilele uriașe stăpâneau uscatul, aerul și marea. Aceste descoperiri au jucat un rol-cheie și în dezvoltarea unei noi discipline de analiză geoistorică în cadrul geologiei din anii 1820, care căuta să înțeleagă istoria Pământului folosindu-se de dovezile fosile și să reconstruiască organisme dispărute și mediul în care au trăit ele. Această disciplină avea să fie denumită paleontologie. Ilustrarea scenelor din „vechi ere geologice” (astăzi
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
preincașe din Peru și Bolivia. Vârsta acestor construcții nu se știe, dar prin datarea cu metoda C14 a rădăcinilor de mangrove (amestec vegetal tropical care crește pe țărmurile marine mlăștinoase) fosilizate printre pietre au rezultat cca. 12000 de ani. Conform geologiei submarine în zona Bahama Banks nivelul apei era cu 6 m mai mic în anii 6000 î.Hr., dar cum piramidele și terasele au minim 12 000 de ani (metoda C14), nivelul mării era cu 14-14 m mai scăzut în anii
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]