12,132 matches
-
piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu tu coif, nu tu scut împotriva sabiei. Ce pavăză, ce re guli? Toate astea întârzie moartea. Germanul încuviințează. Mai parcurg în tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă că în căperile laterale au fost transformate acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răspuns, cu ochii fixați însă asupra lui Pusio. — Vino-ncoace! îl cheamă. Se oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
S-o fi văzut cum îmi lingea mâinile după ce am plesnit-o cu biciul! Pusio întoarce capul, să nu i se citească dezgustul pe față. — Așa de târziu s-a făcut? murmură îngrijorat Rufus. Tot umblând de colo, colo cu germanul după el prin labirin tul ăsta subteran a pierdut noțiunea timpului. Acum trebuie să fi terminat și escadronul de cavaleri pre torieni care vânează lei în Africa, îl lămurește dresorul. L-am văzut pe unul cum și-a azvârlit armele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale și o să deseneze cu trompa pe nisip numele împăratului. Să nu-i ratezi! răsună glasul dresorului în urma lui. — Îl cheamă din nou să mai rupă un pic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ei aș! se strâmbă plictisit instructorul. În clipa următoare exclamă voios: — Cred că acolo e o bortă! Își aduce aminte de ce vorbeau: — Nu sunt sigur, dar parcă e angajat la grădina zoologică, dincolo de Porta Prenestina. — Ce-i acolo? face curios germanul. — Menajeria, deșteptule, ți-am zis doar, îl repede Rufus. Cu tot felul de animale aduse din cele patru zări ale lumii. Îl îndeamnă scurt: Ia uită-te tu, că nu găsesc pe ce să mă sui. Ascultător, Pusio se ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trage în jos de manta. — Hai, dă-te de acolo! Stai un pic! se roagă Pusio. Au mai apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus. Trucuri de doi bani. Curiozitatea îl îmboldește totuși: — N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chepengul la loc. Rufus îl mai îmboldește o dată. — Hai, du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma. Mârâie însă nearticulat în semn de protest. — Cum e cu putință, îl mustră în derâdere instructorul, să nu apreciezi loviturile frumoase și disprețul pentru moarte... Râde de-a binelea. — Eroismul din sufletul sclavilor? — Ba
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și li se oferă ceea ce nu cer. Murmură: — Nici nu știi cu cât de ușor poți deveni din spectator spec tacol, ajungând să-ți ispășești plăcerile nefericite prin cange și foc. Vezi că-i mai prudent să rămân aici? remarcă germanul. Scutură din cap. — Ți-am spus că nu mi place să mă duc în mulțime. Mai bine căutăm un loc să ne așezăm un pic și să discutăm... — Te-ai țicnit de-a binelea? se înfurie Rufus. — Parcă ziceai că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce naiba! Rufus se-ntunecă la chip. — Indiferent din partea cui vii și ce vrei să-mi spui, tună el amenințător, vreau să fie și Vittelius de față. Este singurul de la care primesc ordine. — O să vină și Vittelius, încearcă să-l calmeze germanul. Până atunci, lasă-mă te rog în pace, se burzuluiește instruc torul. Nu mă mai pisa întruna, că nu-mi văd capul de treburi. Pusio mai încearcă: — Gladiatorii tăi intră abia spre sfârșitul programului... Și nu trebuie să mă ocup
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un spectacol, continuă călărețul. Primul din viața mea. — Da...? face absent Rufus. Nu-l interesează. — Mi s-a făcut rău. De data asta evreul chicotește amuzat: — După cât ești de mătăhălos, nu te-aș fi socotit un fri chi frichi. Vocea germanului se înalță, vibrând de mânie: — Nu există neam mai curajos ca al nostru. Pe câmpul de bă taie e o rușine pentru căpetenie să-l întreacă soții în virtute, iar pentru aceștia este o infamie să fie mai prejos decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în tim purile străvechi, spectacolele astea aveau un scop religios... Încearcă să fie ironic: — S-ar putea ca și acum să mai existe unii care cred că sângele vărsat potolește setea zeilor subpământeni sau îi mulțumește pe cei de deasupra. Germanul nu gustă gluma. Lasă astea! șuieră nervos. După tonul vocii, Rufus bănuiește cât de încruntat trebuie să-i fie chipul. Și noi aducem jertfe umane zeilor, ca toate celelalte po poare... Noi nu, se cutremură evreul cu mâna pe inimă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa, se împotrivește instructorul. Uite, hipopotamii, de exemplu, nu-i mai găsești până în Numibia, lei mai sunt abia prin Mesopotamia, iar tigrii - cum zicea nerodul ăla mai adineauri - doar la hyrcanieni. Iar elefantul a dispărut cu totul din nordul Africii. Germanul cugetă câteva clipe în tăcere. Apoi întreabă: — Vrei să spui că prin aceste vânători din amfiteatru, impe riul a împins civilizația până la fruntariile lumii? — Păi, cum altfel? ricanează Rufus. Deși i-a trecut de câteva ori prin minte că băiatulul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trage încă o dată nasul cu putere. — Ne riscăm viața numai din plăcere. Nu pentru câștig sau plată. — Și noi facem la fel, comentează acru Rufus. — Nu te da mare, că nici tu nu ești de-al lor, mârâie în fundat germanul. Nu e pus la punct și agresivitatea din tonul lui sporește: — Prețul acestui joc atât de îndrăzneț este desfătarea pri virilor... — Stai așa, măi cocoș! îl întrerupe batjocoritor instructorul. Simte că-și iese din fire. Dacă nu-ți place, ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i dez văluie ce l-a îndemnat să-și părăsească meleagurile natale. Întreabă așadar cu nonșalanță: — Care? — Zarul. — La beție? — Ba cât se poate de treji, că e lucru serios. Pe naiba! Noi îl jucăm cu patimă oarbă, îl contrazice germanul. — Nu, zău? îl ironizează Pusio. Când nu mai ai nimic de arvunit... — Da!? face Rufus, de data asta curios. — ...cu ultima aruncătură, îți pui la bătaie libertatea și capul. — Asta e prostie curată! se cutremură celălalt scârbit. Nici el nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bătaie libertatea și capul. — Asta e prostie curată! se cutremură celălalt scârbit. Nici el nu știe la ce se aștepta, dar răspunsul este decepționant. Murmură disprețuitor: — Auzi colo! Să mergi de bunăvoie în sclavie. — Cel biruit o face, îl înfruntă germanul. Poate fi el cel mai tânăr și cel mai tare din neamul lui, și tot se lasă legat și vândut. — Nu înțeleg atâta încăpățânare într-o fărădelege ca asta. La noi se cheamă cuvânt dat. Tăcere, întuneric și ostilitate. Amândoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar în centru, sub axa longitudinală. — Arena e plină de oameni! exclamă Pusio. Își trage iute capul înapoi. — S-a întâmplat ceva, anunță îngrijorat. Vocea îi tremură. — Ia ține-mă, să văd despre ce e vorba, îi cere imperios Rufus. Germanul își face palmele căuș și instructorul se cațără cu dexteritate. Aruncă o scurtă privire afară și se dumirește imediat. Încă e pauză. — Dar mulțimea asta? — Au chemat în arenă tineri din rândul spectatorilor și i-au înarmat. — De ce? întreabă Pusio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și i-au înarmat. — De ce? întreabă Pusio lăsându-și obosit brațele în jos. Simulează manevrele unei oștiri în mers, răspunde plic tisit Rufus. — Ce fel de manevre? — Cască și tu ochii și nu mă mai pisa atâta, replică Rufus nervos. Germanul nu așteaptă să-i zică a doua oară. Sare cu agilitate pe buștean. Instructorul clatină întristat din cap. Atâta a mai rămas din tradiția militară pe care romanii de odinioară o credeau izvorâtă din virtute. O joacă stupidă. Își ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să-i transmită din partea principelui. Dacă o fi adevărat. — Hai totuși mai repede, că am treabă, îl zorește. Tonul sună însă neconvingător, așa că Pusio nu-l bagă în seamă, atent
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să pună oasele la loc. — Au alcătuit un front pătrat, comentează Pusio trepădând de surescitare. Și-au ridicat scuturile și le țin așezate unul lângă altul, ca un acoperiș. — Așa sunt feriți de bolovanii și sulițele dușmanilor, șoptește Rufus. Germanul nu înțelege ce spune. Flexează un pic genunchii și se uită întrebător către el. În semiobscuritatea tunelului, îi întrezărește capul lăsat pe spate și gura ușor întredeschisă. I se pare că-și ține pleoapele închise. Nu-l mai deranjează atunci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și țopăie de parcă s-ar afla pe pământ! Surplusul de energie îl face să se uite din nou la Rufus, care îl întâmpină cu o privire ironică. — Nu-i așa că mai ai ceva de învățat din tehnicile de luptă romane? Germanul coboară iute de pe buștean cu obrajii dogorind. — Și Germanicus ne-a pus să ne așezăm la fel lângă partea cea mai joasă a zidurilor. Își trece dosul palmei peste fruntea nădușită: — Nu știam că-i zice tot țestoasa, dar era
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
febrilă, se pune la rândul său să scrije lească cu unghia pe jos. În felul acesta, lăncile aruncate de pe ziduri nu-i rănesc din lateral pe cei care merg sub scuturi... Nici măcar atunci când cad ca o grindină asupra țestoasei, aprobă germanul. Evreul încuviințează: — ...ci alunecă la vale, fără să facă vreun rău... Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lăncile aruncate de pe ziduri nu-i rănesc din lateral pe cei care merg sub scuturi... Nici măcar atunci când cad ca o grindină asupra țestoasei, aprobă germanul. Evreul încuviințează: — ...ci alunecă la vale, fără să facă vreun rău... Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea bătrân ca să afli ceva nou. Își netezește tunica, apoi îi cere sec
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întinsă în față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să-i scape un suspin de ușurare. Rufus o pornește repede din loc. Cu cât înaintează, cu atât iuțește pasul. Aleargă aproape, urmat de germanul care gâfâie. Se oprește brusc, în ușa deschisă. — Ce-i? mai apucă să spună călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele lui Rufus, cască și el intrigat ochii la personajul insolit, înveșmântat în togă cu bandă de purpură, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
protejați viața, suduie Rufus printre dinți. Avansează repede spre centrul încăperii, fără să le dea timp celor dinăuntru să-și revină din mirare. Da’ tu pe unde mama mă-tii umbli? se năpustește la el Vittelius. Dă cu ochii de german și reproșul îi moare pe buze. — Ah! rostește moale. Ați discutat din câte văd... Rufus își iese cu totul din minți: — N-am discutat nimic! urlă furios. Bufnește cu năduf: — Și tu puteai foarte bine să m-aștepți! Vittelius nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Soarelui? — Bă, deșteptule, îi răspunde un altul, tu nu vezi cu ce bot mare și lung e înzestrat Anubis? Și e cu totul și cu totul din aur. Cum să-l compari cu un zeu pârțâit născut dintr-o stâncă? Germanul ascultă și se minunează în tăcere. Ei, călăreții germani, nu se pun decât sub protecția zeițelor-mame, care au grijă de casă, de locuitorii de pe cele două maluri ale Rinului, și în plus îi apără pe terenul de antrenament și în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]