12,993 matches
-
că nunțile se țineau la cârciuma din colț, iar aici se serveau numai specialități colorate divers, cu nume exotice, la sondă, cu pălăriuță. Luându-și inima în dinți, Eracle comandă una și asistă destul de fericit cum i se umple cu gheață, un pahar cam suspect, peste aceasta se toarnă ceva uleios dintr-o sticlă ferită de priviri indiscrete, se decorează cu o felie de lămâie nemestecată de alții, iar deasupra se așează o umbreluță de hârtie, gata udă. În toată mixtura
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
Acasa > Poeme > Antologie > PE ACOPERIȘUL LUMII Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe acoperișul lumii Poetei A. P. Pe-acoperișul lumii s-au strâns ghețuri Uitarea stăpânește în vazduh Iar eu nu vreau să deslușesc în cețuri Nici îngeri, nici iubire și nici duh! Pe cerul răvășit de uragane Doar găurile negre mai clipesc Tăcerile trecute mor orfane Când liniștea eternă îsi doresc! Prin stih
PE ACOPERIŞUL LUMII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350150_a_351479]
-
Doar găurile negre mai clipesc Tăcerile trecute mor orfane Când liniștea eternă îsi doresc! Prin stih rechem vibrația celestă Cu gând la invocate așteptări Sub bolta bântuită de tempestă Revăd trecutul meu de nicăieri! Pe-acoperișul lumii s-a strâns gheață Cărările spre spre Hades s-au închis Zâmbește Luna, care prinde viață La început de secol interzis! Virgil Ciucă New York 20 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Pe acoperișul lumii / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1483, Anul V, 22
PE ACOPERIŞUL LUMII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350150_a_351479]
-
Ce au apreciat în acest an vizitatorii târgului, după cum ne arata vânzările, au fost și ceaiurile și cafelele perfect asortate lecturii. Ceaiul Pirații din Caraibe, un mix de fructe de pădure stropite cu rom jamaican, răcorit de cuburi zlobii de gheață, este propus în această vară a fi savurat alături de o carte nouă,ne-a mai declarat Elenă Platon. Așadar ,grabiti-va să ajungeți la târgul de carte Kilipirim de la Constantă,deschis până pe 6 august, zilnic între 10:00-24:00. (MARIN
KILIPIRIM-CEL MAI MARE TARG DE CARTE CU DISCOUNT DE PE LITORALUL ROMANESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350179_a_351508]
-
tot mai mult. Pe drum, mulțimea întâlni un om care venea dinspre palat. Acesta îi întrebă: - Unde alergați așa? - Spre palatul fermecat din zare. Trebuie să fie plin de bogății! - Nu mai alergați! le spuse omul. Acela-i Palatul de Gheață Veșnică, reședința împărătesei Iarna. - Foarte bine! Să mergem la palatul împărătesei noastre! Mulțimea se porni din nou, dar străinul strigă după ei: - Stați, oameni buni, stați! Oamenii se opriră. Străinul continuă: - Ați făcut rău că ați acceptat-o împărăteasă pe
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
din cap. - Voi sunteți nebuni, nu eu! Și avea dreptate,pentru că toți se înșelau amarnic. Împărăteasa lor, în marșul ei triumfal prin toată țara, ajunsese până în vârful celui mai înalt munte, unde, dintr-o suflare, și-a făcut palatul de gheață ce se vedea sclipind în depărtări, căruia îi spuse Palatul de Gheață Veșnică. Aici își făcu ea reședința, învăluită în taine și mistere, și își aduse ceata de slujitori fioroși. Dar cine erau enigmaticii slujitori ai Iernii? Unul, mătăhălos și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
se înșelau amarnic. Împărăteasa lor, în marșul ei triumfal prin toată țara, ajunsese până în vârful celui mai înalt munte, unde, dintr-o suflare, și-a făcut palatul de gheață ce se vedea sclipind în depărtări, căruia îi spuse Palatul de Gheață Veșnică. Aici își făcu ea reședința, învăluită în taine și mistere, și își aduse ceata de slujitori fioroși. Dar cine erau enigmaticii slujitori ai Iernii? Unul, mătăhălos și burtos, buzat, cu nasul borcănat și cu ochii bulbucați, s-a aciuat
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
cu biciul pe fereastră!” În fine, baba FRIGUROASA era înfofolită cu șapte broboade peste care mai avea o căciulă cu urechi. Din broboade abia își făcea loc un nas borcănat, cu brumă la nări, iar la gură două sloiuri de gheață. Avea pe ea nouă cojoace, de arăta ca un cubuleț bondoc, împiedicându-se de ele când le târa prin zăpadă. Dar ițele împărăției le țesea Iarna cu marele dregător, generalul Prăpădenie, comandantul tuturor armatelor sale, de care ascultau toți ceilalți
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
făcuse aproape o icoană, cu inversarea valorilor, a găsit totuși puterea să le relateze părinților faptele pe care le aflase de la Marcel și să-i întrebe cu o privire cum nu mai avusese niciodată până atunci, una străină, rece, de gheață: „Spuneți-mi, e adevărat?”. Ai lui au coborât privirea în pământ. „E adevărat ce a spus Marcel???!”, aproape că răcni Radu. „Da, este adevărat. Dar nu toți oamenii fac acele lucruri, ci numai unii...”, i-au răspuns părinții. „Aha”, rosti
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
tributul. Tribut materializat în toate faptele demoniace, în toate blasfemierile inconștiente, în toate cimitirele omenirii. Baudelaire le-a adăugat și un pic de geniu, dar, mă rog, el a fost o excepție. Ați înțeles de ce atunci când înfigi un pumnal de gheață într-un om de zăpadă țâșnește mult, mult sânge fierbinte? Mărturisesc că și eu am probleme cu acest subiect. Dar tind să cred că e încă o dovadă că tributul nu e simbolic, chiar dacă viețile noastre ar putea fi. Nu
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
ai ieșit de pe mess numai pentru că ai văzut că am intrat eu, a fost începutul sfârșitului. Nu mi-ai reproșat niciodată nimic, ai fost mai mult decât demnă, elegantă în demersurile tale, dar m-ai tratat cu o tăcere de gheață. Nu mai erai nici pe messenger, nu mai răspundeai nici la telefon, iar când mă vedeai te prefăceai că ai treabă. Ceea ce mi-a adus suferința la paroxism a fost că am înțeles că, în tot timpul acesta, și tu
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
cu nimeni!! aproape că zbieră fata, ceea ce i se întâmpla extrem de rar. O săptămână a fost de nerecunoscut. Nu mai vorbea, nu mai ieșea în parcul de distracții. Bea doar apă și mânca foarte puțin, iar privirea îi era de gheață. Se închidea tot timpul în cameră, de unde se auzeau doar niște plânsete aproape animalice. Au încercat să vorbească cu ea, dar zadarnic. Devenise un fel de mică stafie ambulantă. * Bineînțeles că n-au reușit să o convingă să se ducă
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
palat. Ghicitorul meu a confirmat spusele tale cu privire la Rashia, dar voi vedea cum voi rezolva situația singur. Pe tine voi da ordin să te execute înainte de zorii zilei”. Atunci Soraya l-a scrutat drept în ochi, cu o privire de gheață, și i-a spus, cu un curaj nebunesc, următoarele: „Mărite Rashid, nici măcar tu nu ai avut curajul să o cunoști intim pe Rashia. De aceea ai ales-o pe Soraya, care îi seamănă leit. Dar află că Rashia și Soraya
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
pot elibera, dacă nu te eliberezi mai întâi singur”, am auzit o voce. Miracol! Iată că m-a auzit! Dar răspunsul nu mi-a plăcut deloc. Doi. Virgil își petrecea viața imobilizat într-un scaun cu rotile. Căzuse rău pe gheață în timp ce executa un salt la patinaj, direct cu spatele spre sol, șira spinării îi fusese afectată și rămăsese paralizat de la brâu în jos. Medicii fuseseră fermi: nu se mai putea face nimic. Nu va mai putea merge niciodată. Și astfel
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
și Atotputernic, să nu-mi poată răspunde la cerere decât în felul acesta? Patru. Virgil era cuprins de o depresie adâncă, căzuse pradă unui sentiment sfâșietor. Își aducea, vag, aminte, scene din tinerețe, când exersa noi și noi figuri pe gheață, cu pasiune, cu dăruire, sperând că va deveni cândva campion național... “Magia gheții” era pretutindeni. Își mai amintea cum fusese prima noapte de dragoste în compania Alinei, prietena sa de atunci, patinatoare și ea... Auzea, ca prin vis, aplauzele și
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
Patru. Virgil era cuprins de o depresie adâncă, căzuse pradă unui sentiment sfâșietor. Își aducea, vag, aminte, scene din tinerețe, când exersa noi și noi figuri pe gheață, cu pasiune, cu dăruire, sperând că va deveni cândva campion național... “Magia gheții” era pretutindeni. Își mai amintea cum fusese prima noapte de dragoste în compania Alinei, prietena sa de atunci, patinatoare și ea... Auzea, ca prin vis, aplauzele și uralele publicului, încântat de măiestria sa, de “desenele” unice pe care le făcea
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
pretutindeni. Își mai amintea cum fusese prima noapte de dragoste în compania Alinei, prietena sa de atunci, patinatoare și ea... Auzea, ca prin vis, aplauzele și uralele publicului, încântat de măiestria sa, de “desenele” unice pe care le făcea pe gheață, și își rememora cum făcea reverențe către tribună, încântat de faptul că le putea dărui acelor oameni ceva de preț, ceva ce-și doreau... Acum era un simplu paralitic, uitat chiar și de prieteni, care se târa prin casă cu
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
Nu am primit un răspuns, dar eram sigur că ruga mea a fost auzită. Opt. Virgil s-a gândit în acea zi, pentru prima dată după multă vreme, la publicul din sală, la cei care-i urmăreau fascinați mișcările pe gheață. Și i-a părut teribil de rău că nu le mai poate oferi nimic. Și la Alina, fosta sa prietenă, care fusese alături de el tot timpul. Acum nu se mai vedeau nu fiindcă îl abandonase, ci fiindcă fusese dorința lui
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
a reluat antrenamentele. Sâmbăta după-amiază, trece pe la mine ca să jucăm șah. Bucuria a revenit în viețile amândurora. ...Peste nu mult timp, am luat loc în tribunele patinoarului. O mulțime de fani (dar mai ales eu și Alina) așteaptă intrarea pe gheață a lui Virgil. “Magicianul” e din nou acolo, își va executa iar numerele spectaculoase, va încânta spectatorii, le va aduce bucurie în suflete. Muzica răsună peste sală, apoi mișcările impecabil executate ale lui Virgil hipnotizează publicul. Totul este sublim, perfect
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
and the devil” (“Bog i Szatan”, în original, era un cântec polonez), și mi s-a părut că acesta acoperă acordurile muzicii pe care evolua Virgil, suprapunându-se peste întinderea patinoarului. Apoi mi-am imaginat un șarpe unduindu-se pe gheață, cu o grație perfectă, aproape divină... Și atunci, într-o clipă fatidică, blestemată, am privit-o pe Alina, care se afla la doar câteva scaune de mine. Mi s-a părut atât de feminină, de atrăgătoare și, pentru prima dată
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
pe prietena vecinului meu, că am putea atinge extazul împreună. Eu și Alina, înlănțuiți ca doi amanți legați pe vecie... Virgil, din nou singur, părăsit... Sâsâitul șarpelui s-a auzit peste sală. Dumnezeu a plâns. Numărul executat de Virgil pe gheață era aproape perfect... Iar Alina a știut, în același moment, teribilă intuiție feminină, că este privită și dorită de altcineva... Ceea ce a pus-o într-o situație de coșmar, întrucât fantezia sa ascunsă era să aibă o aventură cu un
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
trimis solii însuși Păroși-ul: Trimit „peste gard” armonii de viori, Visătoare seara, vesele în zori - De-aici, de pe la noi, că pe-acolo nu cântă, Suflă numai vântul rece de zvântă. Dar iată că se termină dimineața - Soare-portocală cum topește gheața. Vine prânzul:te mulțumești în farfurie Numai cu o famelică poezie? Măsurăm timpul în ore și zile? Clipele sunt mult prea fragile! Anii trec, anii vin...ei, și? Un an nu ține mai mult decât o zi! Să abandonăm speculațiile
PREUMBLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361811_a_363140]
-
de afară. Dacă n-a zis nimic despre masă, e pe bune, i-a trecut frica ... ” a gândit Mișu și a intrat în bucătărie. A scos din frigider o sticlă de „Ballantines”, alta de apă minerală și câteva cuburi de gheață într-o cupă de cristal. A intrat cu toate în dormitorul lui și a pornit televizorul. Nu știa ce privește pe ecran. Pufăia rar din țigară și bea cu mare satisfacție, câte un păhărel de înghițitură la fiecare cinci minute
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
umbra mea sau a ta, atunci când își măsoară înălțimea după un braț ridicat într-un moment de euforie a învingătorului întru nimic. dar atingi... ...atingi cu vârful versurilor vârstele cuvintelor, neimplicate în rotunjirea unui alfabet cert al umanului. ești precum gheața atunci când dalta oceanelor te transformă în artă și când iubind căldura lunecării, îmbrățișezi tandru acele, înfiorându-le recele, până la lacrima adâncului în care, nisip din nisip se zvârcolește, lăsându-și firele să zburde liber într-o uriașă metaforă umedă dar
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
nisip din nisip se zvârcolește, lăsându-și firele să zburde liber într-o uriașă metaforă umedă dar albastră. atingi vârstele cuvintelor cu vibrația iubirii. rămâne un lest cernut fin de sufletul oceanului versurilor, până când poezia de dragoste sparge clepsidrele de gheață ale timpului, lăsând flacăra vie a culorii inimii să dăruie oceanului, bucuria răsăritului, acolo unde nici umbrele pașilor nu ating creasta vibrației. statuia surâde. încă o atingere de vis neîmplinit. mai taci! nu mai striga la pietre! domolește-le freamătul
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]