3,543 matches
-
mult. Ieșeam împreună sâmbătă după-amiaza și duminică și, după înghețată, venea cafeaua și mai apoi limonada și nici mâncarea nu trebuia să lipsească de pe masă. Dar nici să renunț n-aș fi vrut, căci o femeie frumoasă o recunoști după glezna subțire și după cum arată când se ridică în picioare. Iar fata aceea era chiar frumoasă, te rog să mă crezi. De două ori ai fi putut să-ți petreci mâna în jurul gleznelor ei.” Întunericul cobora pe nesimțite și în apartamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vrut, căci o femeie frumoasă o recunoști după glezna subțire și după cum arată când se ridică în picioare. Iar fata aceea era chiar frumoasă, te rog să mă crezi. De două ori ai fi putut să-ți petreci mâna în jurul gleznelor ei.” Întunericul cobora pe nesimțite și în apartamente se aprindeau luminile. Vedeai înăuntru oameni mergând dintr-o cameră în alta, dezbrăcându-se ori îmbrăcându-se, pregătindu-și mâncarea, uitându-se la televizor sau citind. „Crizele ei de furie erau înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bătălia de la Poitiers și că l-au luat pe rege și pe fiul lui prizonieri. Dar n-ai reținut cum Îl cheamă pe rege. Stai În fața colii albe de hârtie. E goală. Te uiți la sânii lui Bădilă și la gleznele ei. Ea scrie de zor. Sânii ei sunt frumoși. Deasupra tablei negre stau cei șapte. Prezidiul P.M.R. Te privesc când duios, când ironic. Cei mai duioși sunt Alexandru Bârlădeanu și Alexandru Drăghici. Pe amândoi Îi cheamă Sandu. Ei nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nesfârșitele maidane din spatele fabricii de cărămidă de la Dămăroaia, dincolo de Casa Scânteii spre Băneasa. Vorbiți despre Lucian Blaga și despre un roman american De veghe În lanul de secară. Lovindu-se de un ciot, Vișinica Își scrântește piciorul, Călin Îi leagă glezna cu o batistă și, În timp ce o sărută, acolo, lângă niște tufe de măceș, tu te Întorci cu spatele și Îți aprinzi o țigară Lux. Pachetul e verde, scris cu negru și auriu, cerul este, natural albastru, sunteți tineri, prietenul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și dreaptă ca un horn și este atâta liniște și el nu poate ieși și adoarme lângă mort; șarpele, șarpele pe care l-a prins, puiul de șarpe doarme În bidonul de apă, doarme Bitancu cu bocancii În noroi până la gleznă și cu arma Între picioare. „Cât Îi fii tu, să nu dai arma din mână, mai bine mort, să nu dai arma din mână, să n-o lași!” și Bitancu ține minte ce l-a Învățat moșu’ lui Tinu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-am urmărit la o distanță rezonabilă, taximetristul conducând prea atent la ploaie ca să mă observe în spatele lui. Laura Archer stătea dreaptă pe bancheta din spate. Străzile spălate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene iritate; arăta ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent relaxat. îi simțeam tensiunea clocotind prin sânge, dar își ținea încă picioarele încrucișate la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare. Johnny și-a luat mâna de pe fundul lui Harriet și a făcut un pas înspre Nat. S-au fixat cu privirile ca doi tauri. Nimeni nu-mi spune ce să fac cu prietena mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se transformase în frig de-a binelea. Una din femei a hăulit asemănător urletului de lup. Toate patru s-au oprit, s-au aplecat. Când s-au ridicat, aveau bucățile de pânză legate la fiecare gambă, puțin mai sus de glezne. Au început să cânte o melodie simplă pe două trei note alergând în continuare și aplecându-se la fiecare oprire ca să rupă niște ierburi de jos. — Taică, ce sunt pânzele alea? întrebase prințul. — Sedile de lapte. Ce? întrebă Selin. Niște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu una dintre chei. — Doamne ferește, exclamă fără să vrea vodă, apoi către Ștefan, șoptit: lanțul nu poți să-l scoți pe mânecă decât dacă bătrânul stă pe vine, este lung cât trupul lui, e prins undeva de picior, poate la gleznă. Lui Ștefan îi trecuse prin minte și chiar i se păru că vede prin fața ochilor imagini cu fugari care, de spaima năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
culesese de prin canale ca să se dezbrace la el în bar. Făceau striptease în timp ce trei-patru agarici băgau ceva muzică. Avea o groază de clienți dintre marinarii care acostau în port. Stăteau chiar lângă scenă și le prindeau pe fete de glezne în timp ce dansau sau când se mișcau pe-acolo, fiindcă oricum nu erau decât niște țărăncuțe care au venit în oraș crezând prostește în vreo promisiune, așa cum am făcut și eu odată. Era a doua mea seară acolo și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o făceau pe tanti Mae să arate puternică, iar rochia îi venea până la genunchi. Îmi plăceau pantofii ei pentru că nu mai văzusem o pereche precum aceea până atunci, cu degetele mari ieșite în afară și cu o mică panglică în jurul gleznei. M-am gândit că tanti Mae are niște picioare foarte frumoase. Mama a scos o batistă și a șters un pic din roșeața de pe obrajii lui tanti Mae și tanti Mae a făcut caz de asta. Când a terminat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a arătat lui tanti Mae locul unde se lovise la picior. Alunecase în timp ce alerga în jos pe deal. De câte ori venea pe la magazin, mă uitam la piciorul ei. Acum avea o cicatrice care mergea pe piciorul stâng de la genunchi până aproape de gleznă. Tanti Mae mi-a zis că i se făcuse milă de Flora și că i-a dat drumul când a auzit-o cum plânge. Cred că Flora își dădea toți banii pe lucruri pentru nepoții ei. Le cumpăra jucării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe când avea unsprezece ani și, împotriva voinței lui taică-su, a șters-o pe furiș la o lecție de balet a „artistului“ local (dl Maurice). Bătrânu’ a venit după ea cu o curea și a bătut-o cu ea peste glezne tot drumul până acasă, iar apoi a încuiat-o în debara până seara târziu - cu picioarele legate, ca să știe o treabă. — S’ te mai prinz o dată la bulangiu’ ăla și n-o să ți le mai leg iac’ așa. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai devreme decât îmi planificasem și mă trezesc bușindu-mă ca un bolovan de pământul înghețat bocnă, îmi știrbesc un dinte din față și îmi trosnesc protuberanța tibiei. Timp de șase săptămâni stau cu piciorul drept vârât în ghips de la gleznă până-n șold. Sufăr de-o treabă pe care doctorul a numit-o Maladia lui Osgood Shlatterer. După scoaterea ghipsului, îmi trag piciorul după mine ca un invalid de război - iar taică-meu strigă între timp: — Îndoaie-l! Vrei să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și inspiră adânc aerul plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare să calce din nou pe asfaltul curat fără să mai fie nevoit să stea cu cizmele înfundate până la glezne în mocirla și mizeria frontului! Pe Calea Griviței, două tramvaie pline ochi cu călători se hurducă zgomotos pe șine. Automobile, birje și camioane militare curg în ambele sensuri într-un du-te-vino permanent, dominat de claxoanele șoferilor grăbiți. Strecurându-se cu abilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un dulce abandon al epuizării, pare replica vie a celebrei Maja desnuda a lui Goya. Întreaga ei făptură îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese prima dată la vila ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași leneși către mica încăpere a băii să facă un duș. Revine în cameră cu prosopul înfășurat în jurul taliei și câteva momente stă nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei țigări. Țăranii încă nu plecaseră, dimpotrivă, vin din ce în ce mai mulți. Unii dintre ei aruncă priviri curioase peste pervazul scund al geamului către chipurile celor dinăuntru. O bătrânică ce ține de mână un copilaș îmbrăcat cu o cămășuță largă, lungă până la glezne, întreabă cu glas șoptit un vecin mai tânăr, ascunzându-și gura cu un capăt al basmalei albe de pe cap: "Au venit americanii, maică?" Chiar când strivește sub talpa cizmei chiștocul țigării, un Volkswagen marcat cu însemnele LW81 oprește în fața clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei banchize polare. Coapsele pline, ademenitoare, ale fetei, se mișcă în dulci promisiuni ascunse sub austeritatea fustei cazone atunci când pune picior peste picior în căutarea unei poziții mai comode în fața mașinii de scris. Ochii lui alunecă spre pulpele bronzate și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foarte îngăduitori. Acolo am fost prima oară, într-o joacă, prințesa indiană pe care urma să o răpească un maharajah, și când i-am spus bunicului Uite, am să mor de supărare, ce prințesă indiană sunt eu fără brățară la gleznă?, bunicul mi-a făcut rapid o brățară dintr-un lanț de argint de-al bunicii... Tot el a fost cel care mi-a dat cea mai frumoasă lecție de toleranță, asta după ce mi-a povestit în amănunt istoria adevărată a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ridice capota. Arm se schimbase în baie. Acum stătea lângă foc, pe o pernă, pe jos. În cameră era întuneric din cauza furtunii și pielea sa de culoarea cafelei cu lapte, părea și mai închisă la culoare. Câțiva stropi rămași pe gleznele sale fine străluceau în lumina focului, asemeni picăturilor de rouă, dimineața. Albul ochilor săi părea și mai alb, iar brățara de la gleznă îi dădea un aer de prințesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă că-i tăia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și pielea sa de culoarea cafelei cu lapte, părea și mai închisă la culoare. Câțiva stropi rămași pe gleznele sale fine străluceau în lumina focului, asemeni picăturilor de rouă, dimineața. Albul ochilor săi părea și mai alb, iar brățara de la gleznă îi dădea un aer de prințesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă că-i tăia respirația, dar se abținu să spună ceva. Nu dorea să strice nimic din atmosfera aceea ciudată, stranie. Arm îi zâmbi. Nu ai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
televiziune. Uite-o pe asta, ce părere ai? îl întrebă, luând de pe masă una dintre brățările de argint, de care era atașată o piatră prețioasă care aducea cu o boabă de mărgăritar, și cu gesturi sigure și-o petrecu peste glezna piciorului drept, dezgolit ispititor până aproape de genunchi. Bart găsi câteva cuvinte de apreciere, în timp ce ea îi apucă ușor degetele și i le atinse de glezna delicată, ca într-o mângâiere tandră, uitându-i-se în ochi. Da, Arm, găsesc că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care aducea cu o boabă de mărgăritar, și cu gesturi sigure și-o petrecu peste glezna piciorului drept, dezgolit ispititor până aproape de genunchi. Bart găsi câteva cuvinte de apreciere, în timp ce ea îi apucă ușor degetele și i le atinse de glezna delicată, ca într-o mângâiere tandră, uitându-i-se în ochi. Da, Arm, găsesc că îți stă foarte bine, parcă ești prințesa din povești, socoti el de cuviință să spună. Dar de unde pasiunea asta a ta pentru brățări prinse de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Așa suntem noi, jurnaliștii, își găsi el o scuză, dar poți să mă mai ciufulești puțin, că nu mă deranjează, îți conced acest drept... Arm însă își retrase mâna din părul lui bogat și își mângâie încet brățara prinsă la gleznă. Pe mâna ei dreaptă se vedea o mică cicatrice, despre care știa că o avea din copilărie. Una asemănătoare avea și el la mâna stângă, și tot din copilărie. O potrivire care-i plăcea, printre altele. Ea îl privi cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu am spus nimic. Acolo sus pășeam și parcă am intrat deodată în alt timp, în altă dimensiune. Mă vedeam femeie matură, îmbrăcată într-o rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și negru, abanos, și la o gleznă cu brățară. Căram ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli și vorbăreți. Am văzut totul foarte clar, mai mult timp, apoi am
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]