4,147 matches
-
ordin Eusebiu. Merg să se îmbrace,Teofana cu Zina, consultânduse asupra ținutei. Au coborât toți în curtea blocului îndepărtându-se cu pași agale spre centrul orașului. — Tata Sebi, treci la mijloc să fii între o doamnă și o domnișoară plouată, glumește Teofana. — Între două nu te plouă, cu condiția ca domnișoara să nu mai fie plouată, râd toți. „Ce bine că ești, ce mirare că sunt!” Se apropia momentul revederii celor doi tineri, Teofana și Cezar. Probabil și Cezar trecuse prin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai ești în șatră. Și cine-i crește? — Noi, mama, mamă-ta Zina. — S-o crezi tu, că profesia mea îmi îngăduie să fiu an de an gravidă, să am an de an copii, replică Teofana, deși știe că Cezar glumește să vadă ce zice ea. — Am glumit, Prințesa mea dragă și dulce, vom vedea noi ce vom face, câți vom face, ceea ce trebui să ne preocupe acum este nunta. Dacă mă gândesc bine, o familie fără copii este ca o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
crește? — Noi, mama, mamă-ta Zina. — S-o crezi tu, că profesia mea îmi îngăduie să fiu an de an gravidă, să am an de an copii, replică Teofana, deși știe că Cezar glumește să vadă ce zice ea. — Am glumit, Prințesa mea dragă și dulce, vom vedea noi ce vom face, câți vom face, ceea ce trebui să ne preocupe acum este nunta. Dacă mă gândesc bine, o familie fără copii este ca o grădină fără flori. — Prin urmare cu cât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vom duce la medic. Știi că mamei Zina și tatălui Sebi le descântam? Nu te cred. — Vrei să spui că nu știu descânta? Am trăit atâta timp în șatră. Cum să nu fi știut? Dacă vrei îți fac și vrăji, glumește Teofana. — M-ai vrăjit până peste cap. Ce vrăji să-mi mai faci?o strânge cu drag de obraji și-o sărută Cezar. Foarte bine. Dacă avem un vraci în casă, nu vom mai cheltui banii cu medicii. Îți bați
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
eleganți. Nu-i cunoștea nimeni, dar ei deși la început păreau stingheri, s-au încadrat atât de bine printre nuntași, încât s-au simțit ca în elementul lor. S-au așezat la masă cu ceilalți, au mâncat, au băut, au glumit ca niște oameni de viață. Teofana tot observa că amândoi își țintesc privirile asupra ei, mai ales doamna și discută împreună. N-a luat însă în seamă, fiindcă la o nuntă persoanele care sunt cel mai mult în atenția tuturor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mult, l-a îmbrățișat Claudia, apoi Virgil. Am îmbătrânit! Ce să fac? — Păi bine, mai Vasile, să-ți măriți tu fata și să nu ne anunți? Se poate?îl ia la rost Claudia. Îmi vine să te strâng de gât, glumește ea. — Strânge-mă, să scap de toate necazurile. — Ce necazuri Vasile? Acum când fata ți-e mirească și ai un ginere pe cinste, mai este loc de necazuri, caută să-l înveselească Virgil. Voi nu știți câte au trecut peste
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cunun eu frățiorul cu care am trecut prin atâtea necazuri?a acceptat Teofana. Tu ce părere ai Cezar? — Sunt de acord să ne facem niște fini care s-aducă plocoane la nași râd toți. Când vreți să vă puneți pirostriile?glumește Cezar. — Peste câteva luni. Ne-am gândit că sunteți cei mai potriviți, că suntem și neamuri. Merge și tata cu voi? Veniți să vă dăm mâncare, băutură că a mai rămas mult de la nuntă. La plecarea lor, Teofana a simțit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ai uitat? Apleacă-te, când urci penultima treaptă, dacă nu ții cumva morțiș să-ți capeți un cucui! Iconoclastule! Se poartă, însă tu ești boșorog sadea, ai peste patruș'cinci. Grâul și colacul! De salvare... Rușine să-mi fie! Am glumit! Te rog să nu mă ierți! Cânți vreodată la balalaică? Nu?! Măi, măi... Îți plac momițele? Nici? E bine de notat. Iar am glumit! Așaaa... În pădure la Băneasa, A venit Aia cu Coasa. O-la-la-la, la-ri-ra-la! La, la! Sigur, vom
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
boșorog sadea, ai peste patruș'cinci. Grâul și colacul! De salvare... Rușine să-mi fie! Am glumit! Te rog să nu mă ierți! Cânți vreodată la balalaică? Nu?! Măi, măi... Îți plac momițele? Nici? E bine de notat. Iar am glumit! Așaaa... În pădure la Băneasa, A venit Aia cu Coasa. O-la-la-la, la-ri-ra-la! La, la! Sigur, vom face noi o prostie... Sărut mânușițete, Domnișorică! (Ceașca ta, de cotoroanță senilă și dilimatroasă!) Vă mențineți fantastic, teribil, extraordinar, cumplit! Certamente! Vă spui! Pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am făcut! Huideo! Labelor! Căcănarilor! Cretinilor...! Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae mândru, mustața lui de lider, tunsă à la Clark Gable. Nu scrie fraier și nici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cretinilor...! Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae mândru, mustața lui de lider, tunsă à la Clark Gable. Nu scrie fraier și nici airbag, pe fruntea mea! Băiatu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dizolvată în eter, reintrându-și în drepturi depline, peisajul cel mai anodin, comun: Stradela ocolitoare, a Muncii, prima de la colțul din stânga, de lângă potcoava cochetă, survolată de discul selenar, a stadionului municipal. Și astfel, purcelușii cei cumsecade, au rămas numai cinci! glumește Bursucul Trei-Coițe, după ce constată că nu se mai găsește nimeni pe drum, alături de ei. Să observați că Îngerul ne-a lăsat nouă racla cu Sfânta Cupă. Potirul în care s-a prelins Sângele Mielului nevinovat. Cupă pe care ați văzut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lume, atențiune: Alteța sa serenissimă, Marco van Vierme, chevalier sans peur et sans reproche! Hai, prrrr...! Șefu'! se spârcâie Bossul pe nas, iar te iei de mine? Ești rău! Ce ți-am făcut io? Ho, mă, gata, nu fi nașpa', am glumit, ca să ne treacă timpul! Mă cunoști prea bine. N-o lua personal, că n-ai de ce. Te tachinez, numai, bătăușule! Tu vezi-ți în continuare de treburile tale, nu te mai centra în gura mea. Hop...! Dop...! Stop! Uite-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
verde-lintiță, cu un miros iritant de sulf, de clor, de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din poala lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus! Măi, măi..., deci nu a glumit cu noi! Îngerii au sex! Sex funcțional! se minunează și Dănuț. Halal! Io-te-te și la ăsta! fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-mi dai mie lecții, când ai plecat cum ai plecat, din Parchet! Băi, Croco, mai zii o vorbuliță, și mă jur că-ți plombez gurița spurcată, cu asta! și Apostatul îi arată nevricosului de Crocodil, sticla de vin, golită. Nu glumesc! Ai întrecut măsura! Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă! Cu domnu' Avocat, nici atât! Ce-a pățit el, e treaba lui! Nu te f...te grija, pe tine! Pe urmă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dumneavoastră așteptăm mila! Miron Iuga avu un surâs disprețuitor: ― Da, da... De data asta însă e mai bine să vorbiți cu dumneaei, că eu nici nu știu că vrea să-și vândă moșia... Iacă, de la voi aflu! Țăranii, crezând că glumește, zâmbiră. Boierul continuă: ― De altfel, dumneaei trebuie să pice dintr-un moment într-altul. Așa ne-a anunțat încă de aseară, prin telegraf, că sosește azi cu automobilul. Chiar o așteptăm. Lupu Chirițoiu bolborosi trist: ― Se vede, cuconașule, că n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se gândească la alți bărbați, socotind că datorește soțului ei nu numai credință, ci și recunoștință pentru devotamentul lui fără margini. Totuși simțea uneori nostalgii nelămurite, pe care nu i le astâmpăra viața modernă cu artificiile și convențiile ei. Nadina glumea și nu înțelegea cum poate o femeie frumoasă ca Eugenia să fie fericită cu Gogu, care a ajuns să-și vopsească și părul ca să pară mai berbant. În realitate, Eugenia, deși își însușise felul de a fi și obiceiurile lumii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pretext... Grigore se înarmase cu o cuirasă împotriva tuturor consolărilor. Înainte de a trece în sufragerie din cancelaria lui somptuoasă, Baloleanu își luă o mutră oficială: ― Vasăzică e serios și irevocabil, Grigoriță? ― Bine, dragă Alexandre, dacă tu crezi că eu pot glumi cu astfel de... ― Atunci am să mă ocup și eu nițel de afacerea asta și te asigur că vei fi divorțat în minimum de timp admisibil! zise avocatul cu o siguranță gravă, adăugând însă, după câteva clipe, iarăși jovial: Fiindcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adăugând însă, după câteva clipe, iarăși jovial: Fiindcă la Palatul de justiție sunt totdeauna la putere grație modestului meu talent! ― Sper însă că intervenția ta nu va fi tot atât de promptă cum a fost pentru prietenul meu ardelean, ți-aduci aminte? glumi Grigore Iuga. Baloleanu se uită perplex o fracțiune de secundă, apoi explodă cu o indignare amicală: ― Se poate, Grigoriță, să-mi pomenești numai acuma de tânărul cela, am și uitat cum îi zicea?... N-a fost vorba să vie pe la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va repezi la țară, are conacul de la Lespezi al lui Gogu, unde poate sta, și nu va pleca de acolo până nu va fi încheiat vânzarea... ― Ehe, negustoreasă, nu glumă! zise bătrânul Iuga. Vom avea de furcă cu tine! Zâmbea, glumea și nu era deloc mulțumit. Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. Șireată și abilă, Nadina îi aluneca mereu printre degete ca argintul viu. Parcă mai mult obținuse când i-a pomenit întîia oară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pleci până mâine dimineață! ― Ei, atunci nici nu mai plec până mîine! făcu Tanța, lăsîndu-se pe spate și trăgând plapuma să se învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți pe amândoi și-i încremeni pe jumătate îmbrățișați. După o tăcere de câteva secunde, în vreme ce Tanța se ascundea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât riscând să fiu înșelată, ceea ce nu pot permite, tocmai fiindcă sunt femeie, și toți speră să mă înșele. De altfel, nu merg singură. Iau pe avocatul meu. ― Așteaptă cel puțin să se mai clarifice situația! ― Nu plec mâine, Gogule! glumi Nadina. Încă n-am fixat ziua. Aș vrea să se mai usuce nițel pământul și să se îndrepte șoseaua... Și-apoi de unde atâta frică pe tine, când prin părțile astea e liniște deplină? ― Dă-o încolo de moșie acuma! făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lucea o bucurie trandafirie. ― Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat. Din nefericire... ― Nu, te rog, încetează, domnule Stavrat, cu lamentările! reluă Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul să mă faci să regret c-am venit? Nu voi regreta, fii sigur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pofti pe Stavrat la masă, să-i mai ție de urât. Arendașul se retrase, făgăduind că spre seară va reveni să ia pe domnul avocat. ― Sper că ai să-mi faci curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai scris să-i întrebe. S-a îmbarcat ieri dimineață cu fetele și cu o încărcătură respectabilă de provizii diferite. A revenit singur și fericit. Scăpase de grija cea mai mare. Acuma putea vorbi liniștit cu țăranii, să mai și glumească și să-i batjocorească: ― V-ați boierit și voi, mă! Vă vine cu strâmbul munca! E mai ușor să stai cu luleaua-n gură decât să dai cu sapa, cum nu! Și să ocărăști pe boieri și să pui la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]