2,610 matches
-
tribună, stimabile!... (Cațavencu pornește spre tribună.) Zoe: Nu mai auz nimic... Tipătescu: Pesemne n-a sosit încă Ghiță. Cațavencu: (de la tribună) Fraților! Farfuridi: (aducând din fund pe Cetățeanul turmentat) Te-a dat afară? Cum se poate, fraților, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetățean onorabil, pe un alegător? Brânzovenescu: Pentru că d. Cațavencu... Cațavencu: (răcnind) Stimabile! (lui Trahanache.) Domnule prezident! (Rumoare surdă în fund.) Trahanache: Stimabile (clopoțind) aveți puțintică răbdare. (Ghiță tușește cu putere de trei ori.) Fiindcă orele sunt
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
autoarea - e „luxul” și o anume derută a opiniei publice: „Azi, Phrynéele [plural format după numele unei celebre curtezane din antichitatea greacă - n. m.] noastre - se indignează ea - capătă saluturi respectuoase pe stradă; și cînd trec pe trotuare, în loc să fie gonite cu pietre, sînt invidiate pentru splendoarea luxului căpătat de pe urma vînzărei”8). în forme adecvate, dezbaterea figura și în teatru. Mai multe din piesele jucate în acea perioadă se refereau la „demimondene”, denumire elegantă pentru „femeile ușoare’’ de o categorie mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și necredință sînt umane, prea umane, ușor de înțeles de către cine încearcă el însuși să fie religios. Cît despre „fund”, el se întîlnește mai întîi, cu înțelesul de „fără număr și fără capăt”, în textele vechi religioase: „Pentr acea sîmt goniți [evreii] di[n] împărația lumiei și di[n] împărăția ceriului, unde iaste întunearicul împărțit, unde nu iaste lumină, nice fața lui Hristos, nice bucurie sau veselie, fără numai plîngere și scrîșcare de dinți, de frica și durerea muncilor celor fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ochi flămînzi, mistuia pămîntul. Cucerind popor după popor, a ajuns în părțile acestea, unde a fost cucerit de frumusețea Mariei, regina dunăreană. Dar ea (ca și Casandra) a murit repede și acum preoți bătrîni o îngroapă după credința ei creștină. Gonind călare spre nord, Arald se oprește în mijlocul munților, la templul unui mag neînchipuit de bătrîn și-i cere acestuia să i-o dea înapoi pe Maria, răpită de moarte, că el de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe nebăgate de seamă la suprimarea tuturor Constituțiilor, când va veni timpul de a strânge toate guvernele sub autocrația noastră. Recunoașterea autocrației noastre poate să vină înainte de suprimarea Constituției; dacă popoarele, obosite de dezordinile și frivolitatea guvernanților lor, vor striga: Goniți-i și dați-ne un rege universal care poate să ne adune și să distrugă cauzele discordiilor noastre: hotarele națiunilor, religiile, calculele statelor; un rege care să ne dea acea pace și acea odihnă, pe care nu o putem obține
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
toate firicelele de iarbă erau însoțite, și două câte două se încovoiau una către alta și părea că se sărută. Până și flutureii umblau tot câte doi. Visa și totuși credea că este aievea ceea ce vede. Vede un balaur care gonea după o porumbiță, se ascunse în sânul împărătesei, când balaur se repezi asupra împărătesei, ea se trezi. A doua zi se simți îngreunată. Analizând interpretările date acestui basm în diferite perioade, Alexandru Dobre (în studiul George cel viteaz. Basm de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Vrui, cititorule, săți fac un dar, / O carte pentru buzunar - T. Arghezi; Despre mine, dar mai ales despre tine, june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ascultare activă. ) SOȚUL: Nu despre asta e vorba. Aș dori să fiu singur cu tine în seara asta JUDY: Vreau să merg acasă. DAVE: Nu te distrezi bine aici? (Ascultare activă. ) JUDY: Nu. Poate dacă ghidul nu ne-ar tot goni, ar fi mai bine. DAVE: Ți-ar plăcea să ne lase mai mult timp liber. JUDY: Da. Cred că o să-i spun chiar acum. DONNA: Nu ieșim niciodată nicăieri. JOE: Te plictisești și vrei să facem o excursie. (Ascultare activă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului, observă trecerea materiei prin regnuri ca prin vene: „...zumzet febril se aude în noi și-n afară, Neliniști de înalte cascade și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
făcîndu-se prin intervenția reginei, după care regele îi va conferi Steaua României, gest care nu îndulcește cu nimic impresia dezagreabilă a stagiunii Caragiale despre care revista Fîntîna Blanduziei concluziona: "Am făcut din Teatrul Național un teatru de farse și bufonerii, gonind adevărata artă prin scălămbăituri, gonind publicul iubitor de artă"; ziarul România îl numea pe directorul care reușise să îndepărteze din teatru pe Grigore Manolescu, Aristizza Manolescu, Const. Nottara Ion August (Prostul) Caragiale, C. Bacalbașa opina că "Trecerea lui Caragiale pe la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care regele îi va conferi Steaua României, gest care nu îndulcește cu nimic impresia dezagreabilă a stagiunii Caragiale despre care revista Fîntîna Blanduziei concluziona: "Am făcut din Teatrul Național un teatru de farse și bufonerii, gonind adevărata artă prin scălămbăituri, gonind publicul iubitor de artă"; ziarul România îl numea pe directorul care reușise să îndepărteze din teatru pe Grigore Manolescu, Aristizza Manolescu, Const. Nottara Ion August (Prostul) Caragiale, C. Bacalbașa opina că "Trecerea lui Caragiale pe la Teatrul Național n-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu Sfântul Vasile într-una din disputele cu arienii, literatura patristică ne transmite această întâmplare: Odinioară, de nelegiuitul împărat Valens (364-378), în cetatea Niceea, s-au apropiat căpeteniile ereziei ariene cerând ca, din soborniceasca biserică cea din cetatea aceea, să gonească poporul dreptcredincios, iar Sfântul Locaș să-l dea adunării lor celei ariene. Și a făcut așa împăratul cel rău, el însuși fiind eretic: a luat, adică, biserica de la cei dreptcredincioși, cu sila, și a dat-o arienilor, apoi s-a
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
pietrărie și obiecte decorative”. Depersonalizarea, alunecarea permanentă spre ipotetic, imposibilitatea de a se defini pe sine și de a-i defini pe ceilalți sunt caracteristici ale „sperietorii”. Făcută din lut, cu un cap de oglinzi strălucitoare, ea nu trebuie să gonească, ci să atragă, rolul ei e de a reflecta masa amorfă a „cetățenilor din Hors”, arătându-i așa cum sunt. Dar până și acest lucru se dovedește o iluzie, pentru că sperietoarea dispare, deoarece „oamenii, dacă nu sunt egali, devin susceptibili”. E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
spiritul epocii, mai ales în materie de percepție a zonelor geografice unde abundența și belșugul atrăgeau atenția și reprezentau o miză care trebuia atinsă. Așa se explică afluxul neîntrerupt către Țările Românești a tot felul de oameni, de nații diferite gonite de sărăcia locurilor aride ale Greciei și Orientului Apropiat. Bunătatea, evlavia și naivitatea strămoșilor noștri erau copios exploatate de tot mai mulți indivizi ce aduceau tot felul de iconițe, lemn sfânt sau alte obiecte și le vindeau cu preț bun
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
românesc întru creștinism pe care românii l-au făcut în fața persecuțiilor barbarilor păgâni care nu au contenit să îi năvălească în lunga perioadă a migrațiilor popoarelor. Goții, prăvălindu-se peste Dacia, "multe nevoi au făcut românilor și pentru credința creștinească gonindu-i, pănă ce și ei s-au făcut creștini" (Micu, 1995b, p. 191). Cel "mai vârtos pentru creștinătate au fost românii urgisiți și lăpădiți. Așea, după ce gothii au venit în Dachiia, cât au ținut ei Dachiia, mari goane asupra creștinilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
găsit, după moarte, două poezii: „Viața” și „ Stelele ’n cer” (Stelele ’n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier.// După un semn / Clătind catargele, / Tremură largile / Vase de lemn: // Niște cetăți / Veghind întinsele / Și necuprinsele / Singurătăți.// Orice noroc / Și ’ntinde-aripele / Gonit de clipele / Stării pe loc.// Până ce mor, / Pleacă-te îngere / La trista-mi plângere / Plină de amor.// Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”, publicate ambele în Fântâna Blandusiei din 1 august 1889
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să-mi plece. / Și o să-mi vâneze, / Toți munții și codrii, / La șes or s` se lase/ Și or să îmi vie / Pe margini de lac, / De noi or să deie, / În goan-or să se ieie / Și-or să ne gonească / Pân` la lacu roșu; / Lac roșu n-a fost, / Dar or să se facă / Din sânge de-al nostru. Ce-om mai rămânea, / În goan-or să ne ia, / Și-or să ne gonească / Pân` la munți / Cărunți; / Munți / Cărunți / N-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să se ieie / Și-or să ne gonească / Pân` la lacu roșu; / Lac roșu n-a fost, / Dar or să se facă / Din sânge de-al nostru. Ce-om mai rămânea, / În goan-or să ne ia, / Și-or să ne gonească / Pân` la munți / Cărunți; / Munți / Cărunți / N-au fost, / Dar o să se facă / Tot din părul nostru. / Ce-om mai rămânea, / În goan-or să ne ia / Și-o să ne gonească / Pân` la pod de os; / Pod de os / N-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rămânea, / În goan-or să ne ia, / Și-or să ne gonească / Pân` la munți / Cărunți; / Munți / Cărunți / N-au fost, / Dar o să se facă / Tot din părul nostru. / Ce-om mai rămânea, / În goan-or să ne ia / Și-o să ne gonească / Pân` la pod de os; / Pod de os / N-a fost, / Da or să se facă / Tot din os de-al nostru. / Numai io-oi scăpa / Sub stână de piatră, / De cal bun călcată, / De biciu urzicată, / De voi-ncă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
susținută și prezența pe o durată mai mare de un semestru. Credea că numai în acest fel modul său de a face filozofie va putea fi cât de cât înțeles. Nu dorea să fie obiectul curiozității superficiale a studenților. Îi gonea pe cei pe care îi numea „turiști“. Profesorul, îmbrăcat simplu, îi primea într-o încăpere perfect curată, mobilată auster, cu pereții lipsiți de ornamente, de picturi sau fotografii. Gândea în fața studenților săi încercând o cercetare pe cont propriu a temei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
așteptările și nevoia de Înțelegere a celorlalți. * „În viață, țelurile sînt cea mai bună armă Împotriva morții.” (Primo Levi) Într-adevăr, lîncezeala sau dezorientarea sînt tot forme ale „morții”, deoarece „viața” ar trebui să Însemne evoluție, progres sufletesc: De-i goni fie norocul Fie idealurile, Te urmează În tot locul VÎnturile, valurile (M. Eminescu, „Dintre sute de catarge”). * „Fiecare are filosofia propriei atitudini.” (C. Pavese) Adică, fiecare are un anumit sentiment față de propria-i existență, În fapt de viața Însăși. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un lucru periculos/Un cerb fericit care și-a atins scopul/Și și-a petrecut noaptea într-o încleștare amoroasă /își imaginează că poate dormi a doua zi/ Dar când haita de câini/ Și cornurile care sună fără oprire/ îl gonesc în câmp deschis, / Simte că nu mai are aer/ Nu mai are forță/ Și îmbuibat de plăceri/ Este ucis de către vânător“ Datorită pasiunii pentru vânătoare, l‘Ile-de France a rămas aproape fără animalele sălbatice și, pentru plăcerea Regelui, a fost
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
eresurile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-au putut-o sminti, ci am întărit-o pe piatra care este Iisus Hristos pe a Cărui Cruce viața mea am închinat-o, cu nădejdea că printr-însa pe toți dușmanii am gonit și înfrânt..” „Boierimea noastră, am dus această coroană de spini 47 de ani. V-am fost mai mult un părinte decât un domn. De multe ori credeam că voi muri în lupte, dar când credeam că voi muri, de fiecare
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și la primul impuls). Acest tip de cultură organizațională se mai caracterizează și prin alte elemente, precum: • spațiul este organizat astfel încât să ajute angajații să-și facă treaba eficient; • spațiile nu sunt organizate pentru "șuete"; vizitatorii neinvitați tind să fie goniți dacă cineva este ocupat; • rămâne foarte puțin spațiu nefolosit. Pereții birourilor sunt decorați cu premii, diplome și trofee; • de obicei, comunicarea este scurtă, directă și focalizată pe probleme de muncă. Conflictele se rezolvă prin confruntări directe. Exprimarea problemelor personale este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 58). 25 În 1950, cercetătorii au inventat patru jocuri fundamentale de tip John von Neumann și Oskar Morgenstern (care au studiat felul în care oamenii concurează și conspiră, cooperează și trădează, când sunt în competiție): a. Lașul: doi jucători gonesc către prăpastie, iar cel care se oprește sau virează primul, pierde. b. Fundătura: este situația trădării fără sfârșit: fiecare jucător refuză să coopereze vreodată. c. Vânătoarea de cerbi (descrisă pentru prima oară de J. J. Rousseau în 1755: "dacă ar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]