4,781 matches
-
nu pricepea ce spune seniorul Ishida. Pur și simplu se uita năucit la chipul acestuia. Simțea că asupra lui se abătuse pe neașteptate o întâmplare la care nici cu gândul nu gândise și care îl lăsase fără suflare și fără grai. Unchiului său, rămas la fel de năuc, începură, puțin câte puțin, să-i tremure genunchii. Era singurul lucru de care samuraiul își mai dădea seama. — Ai înțeles? O să te duci în țara numită Nueva España. „Nobesu Pania”, repetă în gând samuraiul numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai degrabă, în fiecare ceas al zilei: dimineața, la prânz și seara. Întrupările abia ghicite de nori, sclipirile de raze, schimbările de presiune din atmosferă vopsesc oceanul în niște tonuri adânci, vesele sau triste, care ar lăsa orice pictor fără grai. Fără îndoială, nu sunt singurul care, în fața unui asemenea tablou, se simte cuprins de dorința de a lăuda înțelepciunea Domnului nostru, Creatorul lumii, care a făcut aceste ape. Pescărușii nu se mai țin demult după noi, dar în locul lor ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atunci Tanaka se pornise dintr-o dată să-l mustre. Nu poți să fii puțin mai cumpănit? Dacă o să apărem ca niște flușturatici în ochii străinilor, onoarea noastră de soli o să aibă de suferit! Uluit, Nishi rămase pentru o clipă fără grai, dar apoi răspunse: — De ce? Chiar dacă sunt străini, putem învăța de la ei multe lucruri. Străinii au fost cei care ne-au adus puștile și praful de pușcă pe când noi nu știam să mânuim decât arcul și săgețile. De vreme ce suntem soli, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici măcar unde se afla țara numită Arabia și de aceea nu înțeleseră nici unde anume în acest oraș se păstrau mai vii urmele arabilor. Erau orbiți de strălucirea maiestuoaselor palate precum Alcazar, iar măreția catedralelor îi copleși, lăsându-i fără grai. În fiecare zi erau mult mai prinși cu treburi decât fuseseră în Mexico. Cu ajutorul familiei lui Velasco, de baștină din Sevilia, solii s-au dus cu trăsura să-l întâlnească pe primar, au trecut pe la sfetnicii de vază și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am întors acasă...” În clipa aceea, samuraiul simți pentru prima dată o bucurie năvalnică. Fără să vrea, se uită la Nishi. Se uită la Yozō, la Ichisuke și la Daisuke. — Țărmul... Japoniei... zise Nishi oftând adânc și rămânând apoi fără grai. Cum pășiră pe țărmul presărat cu iarbă de mare neagră, un val limpede le udă blând picioarele. Multă vreme japonezii rămaseră pe loc cu ochii închiși ca pentru a gusta din plin atingerea răcoroasă apei. Slujbașii care ieșiseră afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noapte frumoasă, cu multe stele și lună plină care, parcă, trece prin fiece casă, prin fiece cameră, spre a mângâia și îndulci somnul tuturor, mari și mici. Somnul și visele lor. Sorina visează acum că prietena ei cea făr’ de grai, Cireșica, a prins ca prin minune, viață. Stau, amândouă, de vorbă: „Ce fericită am fost când, din toate păpușile care erau în vitrină, m-ai ales tocmai pe mine. De cum te-am văzut în magazin, am și gândit: ce bine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Teodoreanu, Jules Renard). Un astfel de autor este și Alexandru Poamă. Nu este însă mai puțin adevărat că, prin cele două personaje principale ale cărții sale, autorul își retrăiește propria copilărie. Daniel Dragomirescu Cuvânt Verbele la timpul trecut, în toate graiurile lumii și cu deosebire în rostirea noastră, a românilor, sunt adesea fără conținut. Ele închid formal înfățișări ale existentei, care, asemenea liniei orizontului, se derobează mereu, incizând spațiul peren al interminabilului. Acțiunea, mișcarea, de fapt materia în sine a cuprinderii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cam joacă feste. Se spune că asta e din cauza vârstei. Dacă duci o viață normală, nu există nici un motiv să ai asemenea probleme. Pot să afirm cu tărie lucrul ăsta. A mai fost o problemă care m-a lăsat fără grai. Numele meu a apărut în ziar. Eram suspect în cazul atacului cu sarin. Pentru că am alergat pe scări și am lovit-o pe doamna aceea. Apoi am căzut acolo. «Un bărbat, care pare a fi criminal, și-a pierdut cunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără de rană de glonț sau de cuțit și te tămăduiește de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să înțelegi graiul zburătoarelor și al lighioanelor, dacă îl porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Diminețile senine. De aș fi veșnic pe pământ, N-aș mai vrea acel mormânt, Glasul lui m-ar tot chema, Eu mereu l-aș asculta. DOAR NUMAI TU, MAMĂ Ești un mare colț de rai Și ai miere-n dulce grai, Doar tu îmi ștergi lacrima Când îmi plânge inima. Când m-apasă o supărare Doar tu îmi dai ascultare Îmi dai grijile de-o parte Și mă povățuiești la toate. Fără tine, lumea mie Tristă-mi pare și pustie, Tu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără de rană de glonț sau de cuțit și te tămăduiește de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să înțelegi graiul zburătoarelor și al lighioanelor, dacă îl porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Petrașcu, intelectuali atinși de eșec. Din punct de vedere moral, el are totuși o concepție superioară, înțelegînd dragostea ca pe o idee. Sub raport artistic, romanul de analiză al lui Ibrăileanu e o capodoperă. Al. PIRU, Istoria literaturii române, Editura "Grai și suflet - Cultura națională", București, 1994, p. 151. Preferând, în proză, "analizei" "creația" (prin "creație" înțelegînd - în studiul Creație și analiză din Studii literare - "comportismul", "totalitatea manifestărilor concrete"), Ibrăileanu a scris, totuși, el însuși un roman eminiamente analitic, Adela (1933
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stat Carl și Amy. O să-i telegrafiez și lui Walt, dar cred că s-a îmbarcat deja. Te rog du-te la nuntă, Buddy. Seymour e slab ca o mâță și are pe față expresia aceea extatică, de-ți taie graiul. Poate că totul o să iasă bine, dar urăsc anul 1942. Cred că o să urăsc anul 1942 până la moarte, așa, din principiu. Cu toată dragostea și aștept cu nerăbdare să te văd când mă întorc, Boo Boo La două zile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
știa nici ea dacă tot ce vedea se petrece aievea sau e rodul unei halucinații sau al unui vis. Sau poate că era un semn pe care Dumnezeu i-l trimitea, Însuflețind cu duhul său copacul. Frunzele mesteacănului prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Așa că, atunci când fu scos din celulă pentru a fi adus la judecată, el se afla Într-o stare de spirit foarte bună, care Însă nu ținu mult. Ceea ce avea să vadă peste câteva clipe Îl lăsă pur și simplu fără grai. În fața lui, la o masă lungă, stătea șobolănița uriașă, Îmbrăcată În rasă de judecător, Înconjurată de cei doisprezece șobolănași ai săi, Înveșmântați În odăjdii de sfinți. Iar În spatele lor, umbla de colo până colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lipsea curajul necesar pentru a o ademeni. Momentele trăite erau prea solemne, fiindu-i teamă de un refuz care l’ar fi putut pune cu siguranță În dificultate. Totuși, precedentul fusese creat dar, situația se răsturnase...! Frumusețea fetei, Îi paralizase graiul, transformându-l Într-un om de nimic, un om căruia Îi lipsește inițiativa. De teamă să nu diminueze sentimentul de afecțiune, de prietenie clădit cu oarecare sensibilitate, Tony Pavone Înclină steagul...!! „Am rămas aproape singuri, constată Atena. Urmează să plecăm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
va depune În mijlocul naturii la cota 1450, unde veți găsi suficient de ospitaliere cabane Încercând să nu vă mai gândiți la nimeni și la nimic! Eventual v-ași putea recomanda una...!” Tony Pavone privea la maior prostit!! Efectiv, rămase fără grai, mut de uimire. În mod sigur, maiorul Își bătea joc de el ascunzându-i adevărul. Cum nu descoperi nimic suspicios pe fața lui impenetrabilă, suspină. „Am Înțeles...Totuși, când pot intra În posesia analizei care mi se cuvine...?” „Păi, după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care numai printr’o minune mai făcea umbră pământului!! Oricum politicos, omul legii avu răbdare să-l asculte, ca după aceea să i-o trântească fără menajament. „Îmi pare rău domnule, peștele a fost comestibil...!!” Stupoare! Tony Pavone rămase fără grai. Efectiv, nu mai știa ce atitudine să adopte pentru a nu jigni. Dacă și la acest organ legislativ unde omul necăjit Își caută dreptatea se minte, unde să se mai adreseze? Cu vocea sugrumată de indignare reuși să Îngâne o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dragoste dorindu-mă din tot sufletul, desigur numai În anumite speciale circumstanțe, Dar În prezent stimate domn, acum, În momentul de față te Întreb și te rog să răspunzi, nu mai dorești să fiu amanta dumitale...!?” Tony Pavone rămase fără grai. Ar fi oferit o țară În schimbul unui mijloc de-a se face nevăzut. Primi lovitura exprimată cu dibăcie Încât nu schiță nici cel mai mic gest de apărare. Orice cuvânt rostit pentru a se disculpa era sortit eșecului. Făcu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ales de Îmbulzeala și strigătele disperate a femeilor,Îl trase după ea repezindu-se la garderopă. Garderopa era goală!! Profitând de Îmbulzeală, de haosul general, uni clienți luaseră drept amintire două trei paltoane În plus...!! Câteva momente Atena privi fără grai garderopa goală, apoi izbucni În plâns exclamând. „Netrebnicii, au furat haina mea de blană...!” Îl apucă de mână pe Tony Pavone agitându-se. „Uite, nici paltonul tău nu mai este, să fugim după ei, poate-i mai prindem...!” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu are ce căuta În serviciul miliției! Am să fac tot posibilul, să cerșești un codru de pâine de la cei anchetați de tine...! Și acum gata. Părăsește Încăperea până ce nu te pocnesc, bestia dracului...!” Lct.Col.Tudose Ion rămase fără grai. Nu putea să creadă riposta primită cu un asemenea curaj. Strânse pumnii, cu intenția de-al lovi, Însă statura atletică a lui Tony Pavone refuză intenția. Tună isteric. „Incredibil...! Un mucalit, Îmi dă mie lecții...! Puțină răbdare. În curând vei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
va plezni fierea În el...!” Întradevăr, aproximativ cam la o lună de zile dela depunerea reclamației, Tony Pavone primi o invitație spre a se prezenta la sediul guvernului pentru a i se lua unele declarații suplimentare expunând și prin viu grai suita de motive. Șeful Șantierului jubila, in timp ce inima năpăstuitului Tony Pavone se făcuse mică, mai mică decât a unui purice. Primind ultimele sfaturi dela Șeful Șantierului, Tony Pavone se pregătea să plece la audiența unde era așteptat, când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr’o ușoară amețeală, fiind Însoțită de o neașteptată ridicare a gradelor de ferbințeală ce pentru moment fu azvârlit În ceață...! Câteva momente, rămase fără grai ne mai știind ce atitudine să adopte. Broboane de sudoare se formară instantaniu pe frunte gândindu-se la gestiunea lui ce rămânea la voia Întâmplării, la lucrători, la mulțimea lucrărilor Începute iar În ultima instanță la Atena care spera să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine dozată sângele meu va fi repede recuperat fără alte urmări fiziologice ori patologice. Din tot sufletul vă rog, viața pentru mine va fi searbădă, fără sens În cazul unei dispariții a prietenului meu drag...!” Pentru moment, directorul rămase fără grai. Să dăruiești viață riscânduți viața ta, e o faptă ieșită afară din comun. Cufundat În calcule cardio - vasculare, directorul o mai privi admirativ, monologând. „ Atena, ești formidabilă. La drept vorbind nu m’am așteptat la acest sacrificiu cu urmări suficient
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Se caută bolnavă, și de beție suptă În alcooluri toamna, se mistuie ușor, Iar peste suferință presară leac De dragoste. Aprins în uitare Glasul de frunză, trupul de pai Începe vântul să le frământe. Nu sunt cuvinte. Sunt cuvinte în graiul Murmurelor lin presărate aici, Aproape, acolo, departe... Mă-ntorc la același etern întuneric. Și din glasuri obscure, eu fac o pădure. Dar unde sunt urșii să calce greoi În urma tăcerii ce sapă în noi? Unde e stolul de păsări târzii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]