2,871 matches
-
că au fost obligate de împrejurări să învețe în scurt timp limba estonă, mai ales după declararea independenței. Mă întreabă cum se simt rușii în Basarabia. Se simt bine, nu-i forțează nimeni să învețe limba română. „Naționaliștii” noștri sunt grozavi în vorbe, în fapte mai puțin. Așa că avem un tablou lingvistic pe potriva capacității noastre de a ne lua în serios valorile pentru care pledăm cu atâta înfocare. Nu mă întristez prea tare cu asemenea comparații, nu are rost. Sunt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un dizident, ca și noi, să-l fi îndurerat, uimit, nu căderea clicii ceaușiste, ci surparea sistemului continental al comunismului, surparea Moscovei?! Deși ani la rând, în deceniul cinci și șase, eu și Nichita și Matei nu aveam o părere grozavă despre generația lui Mugur, Labiș, Cosașu, Mazilu - de altfel, și ei, în proporții variate, afișau o compasiune ușor disprețuitoare pentru „strădaniile noastre”, estetizante, cu excepția lui Raicu, desigur! -, azi îmi dau cont că ei, și poate Mugur în primul rând (după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă nu sacrul ancestral? Poate cineva fi evreu așa cum alții sunt englezi, italieni sau ruși? La întrebarea dacă există o identitate evreiască în afara religiei care a fost și marea speranță sionistă faptele par a răspunde nu. Situația nu-i prea grozavă; dar putea fi altfel? O națiune își trăiește din plin viața atunci când există o legătură între originea și proiectul ei. Ca și omul, de altfel: visul din copilărie realizat la vârsta adultă... Vechea urare "Anul viitor la Ierusalim" transformat într-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dumnezeu care, pentru a-și retrimite Fiul pe pământ, așteaptă ca toți evreii să se adune în Țara Sfântă, înainte de a-l soma pe fiecare să-și aleagă clar tabăra. Periculoși aliați acești creștini de peste Atlantic, care pregătesc ceva mai grozav decât ciocnirea dintre civilizații, clash-ul cosmic dintre Bine și Rău; politicieni mai sioniști decât sioniștii, comparându-se în bogății cu Cressus, aducând cât ai bate din palme pelerini și subvenții, dispunând la nevoie și de sprijinul Casei Albe! Cam multe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care i-ar domina sufletul și i-ar inspira orice acțiune. Până la urmă, admit că el, umanitarul, e mai corect și că eu sunt cam șmecher. Prieten cu toată lumea, domnilor! "Guelf la ghibelini și ghibelin la guelfi". Nu e prea grozavă, recunosc, postura mea de suflet mare. Acest bun samaritean care acordă ajutor fără a-și idealiza acțiunile repune în cauză ideea reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și o parte a celor răi. Când părțile se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
știi d-ta? Ce? Apoi eu cum să nu-i știu? Hm! Cum să nu? Doar am fost noi oameni cum-se-cade în vremea noastră... Ilie Răcoare îl privește lung. "Uite, zice starețul, vezi cioata asta? Și-i arată o măciucă grozavă după ușă. O cunoști? înțelegi?... Vină și te fă călugăr, moșule, mulți ca noi s-au călugărit... Da-n viața călugărească trebue să știi de multe dureri și asprimi... Hm!, face Ilie pe gânduri; apoi ese afară și se întâlnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ofițerii spuneau că întrebările lui la examenele de inspecții au rămas memorabile. Întreabă toate regulamentele organice, toate decisiile ministeriale învechite și pentru aceasta are la îndemâna sa un întreg teanc de monitoare legate, la care ofițerii cu toții privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l, au aceiași căscare de ochi și mirare adâncă, pe care ar avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
popă jucând pocher. Unul din cei ce jucau, maiorul Calmuschi, o adormită și lâncedă figură de calmuc avea un ghinion teribil. Într-un ceas nu i-a venit o singură carte. Și zicea la fiecare joc: pas! cu o impasibilitate grozavă, parcă-i venea să doarmă, și ași fi crezut că doarme chiar dacă nu se prefăcea că vrea să fluere, ca să dovedească adică că nu-i pasă că pierde... Popa Alexandru se apropie într-un rând și eu îi spun: Maiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bărbatu-său, mărunt și slab, i s-aprinde în ochi dorința de a fi și a altuia. Acolo, la câmp, locuința boerească e departe. Vătavul stă într-o moară veche de vânt. Acolo fac gospodăria pe vară, într-o singurătate grozavă. Acolo, calul, vaca, doi purcei și câteva găini... Oho ho. Buna vremea logofete Cum ți-i habaru, băete, Foarte bine, măi stăpâne, C-am ajuns sara lui sf. Vasile. Sara a înserat Noi cu plugul ne-am luat Pe la curțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dus material la țară, la moșia d-sale: și-a clădit case fără să-l coste un ban. În budgetele tuturor comunelor este prevăzută plata unui cantonist. Paralel le încasează primarii și drumurile sunt paturi de colb la secetă și grozave albii de noroi în timpul primăverii și a ploilor. Sistematic, de ani și ani de zile, se cheltuesc bani, și totuși în gospodăria aceasta a județului drumurile sunt într-o stare de sălbăticie africană. Un singur lucru a găsit cu cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
râdea mai la o parte, înveselit de-o amintire nostimă ori de-o vorbă de duh. 26 Iunie Evreii. Sâmbătă, în ajunul zilei decretate pentru mobilizare, grămădeală la cazarmă. Evreii meseriași erau concentrați pentru lucru. Lupu Iancu făcea o gură grozavă (apoi seara chiar a și organizat el manifestație cu mahalale și a ținut discurs!). Croitorii și cismarii își luau în primire lucrul. Vine un bătrân om încă în putere cu feciorul său tinerel voinic, numai de 19 ani. Domnule colonel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toate drumurile. În sat la Mircovo, într-o seară, un proprietar de crâșmă, om bogat, după cât se vede, un fel de ecou al articolelor de gazete bulgare, și partizan al d-rului Radoslavof, cu o încăpățânare ciudată și cu o inconștiență grozavă, susținea, într-o convorbire cu Marinescu, că Bulgarii au 700.000 oaste... Toate argumentele și vorbele lui Marinescu, ca să-i demonstreze deșertăciunea acestei afirmații, au fost zădarnice. De unde poate avea Bulgaria atâta oaste? Nu se poate! Ei, asta-i! Avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eri, ofițerii au făcut o recunoaștere în urmă și au găsit bolnavi căzuți în lungul drumului unii muriseră, alții mureau, Bulgarii îi despuiaseră de arme și muniții, și câni hămesiți îi pândeau și le așteptau sfârșitul cu limbile atârnate. Holera, grozavă și înfiorătoare, începe să râdă hidos în preajma noastră. Azi pleacă la Dunăre ofițeri bolnavi: maiorul Mihăescu, sublocot. Chirculescu ș.a. Vremea e frumoasă și foarte caldă. Wolf și Cordelea. Vremea e frumoasă și foarte caldă. Formele la miliție, căci cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îți ia butoiul plin și-ți cere și maslina îndărăt. Dunărea am trecut-o la 15 August (1913) pe o ploae torențială, care a început în noaptea de 14-15 și a durat ziua toată și până în noaptea de 16, ploae grozavă, cu vânt și răceală. Uzi până la piele soldați și ofițeri au intrat în bivuac. Cum de nu s-au bolnăvit și n-au murit oamenii în ploaia, umezeala și glodul acela, nu înțeleg! La Balta de lângă Zimnicea am petrecut 8
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-au murit oamenii în ploaia, umezeala și glodul acela, nu înțeleg! La Balta de lângă Zimnicea am petrecut 8 zile, cu frumoase zile line cu răsărituri și asfințituri pe baltă, dar cu niște înspăimântătoare roiuri de țânțari și cu o grozavă plictiseală... Am avut și ploi viforoase în timpul nopții, cu inundația câmpului unde era bivuacul etc. Femeia cea inteligentă și cultă, din apropierea Șistovului; nemțoaică, care știe englezește, franțuzește, românește; valurile vieții au aruncat-o acolo în tovărășia unui bulgar prost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de călugărițe. Plângând, la plecarea noastră, vorbesc de pace, pace! Șef al biroului de informații care a debutat prin a ataca diligența de Hotin. Așteptând pe domnu Ministru, fruntașii satului, cu popa, s-au chirchilit și primesc pe ministru cu grozav entuziasm. [LEXIC. NUNTA DOMNIȚEI RUXANDA] [1927]* Dintr-o colindă basarabeană: Câte flori sunt pre pământ Toate mărg la jurământ. Numa spicu grâului Și cu lemnu Domnului Stau la poarta Raiului Și judecă florile Unde li-s mirosurile. Le-au luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Doamnă, dulci amintiri din tinerețe îi vin în iarna vieții... Ștefan în anii din urmă își dă seama că în jurul lui e credință, pentrucă s-a întemeiat putere, dar că după el necredincioșii boeri își vor face de cap, când grozavul lui braț nu va mai fi, și moșia va trece prin amărăciuni multe: gândurile și îndoelile lui în ceasuri de suferință... "Perdaf" avea la bătrânețe pe un pitic rus, care trecuse pe la curtea lui Ivan Grozna care-i spune "Batiușca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bogdan, Ștefan Vodă găzduește pe vreme rea la un gospodar la poalele muntelui. Gospodarul nu-l cunoaște; se tângue pentru durerile lui și Vodă aduce alinare tot fără să se afle cine-i, decât mai târziu. Furtuna își umflă vocea grozavă Nour zdrențuit de vânt Un uragan negru năvăli asupra codrilor Un cimpoeș cânta în sat la Rădășeni Cum au trecut tatarii în ziua patra de Paști pe deasupra gropii Rădășenilor fără să vadă satul, și deatuncea ziua aceia se sărbătorește. Bogdan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
munții Neamțului, acolo, la o prisacă, vorbește c-un călugăr, care-i povestea, pe când era el copil, bătălia dela Războeni. Scoate o măsea cu cleștele. Urmărirea boerilor pe care Jderii i-au prins și i-au adus la Vaslui. Iarnă grozavă. Viscol. Ger mare. Sănii. Ape înghețate. Pe când în iarna 1475 a fost moloșag Podul Înalt. Bătrânul Nechifor Căliman cu unii din feciorii lui Strâmbă Lemne Sfarmă Piatră. Pregătiri de vânătoare domnească (unde au sfătuit boerii). Vodă nu poate participa. Pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Anghelina cărătură de vin domnesc Gheorghiță Plotnu Toader Hârea Cujbă Cristina Zamfira Ilisafta Anisia Pelin Marghita Prohira Mălina Stan Păstrăv Grigorașcu Jora Pascalina Ionașcu Aramă Onofrei Anghelușa Ștefan Mertic Candachie Herța Iosip a Soficăi Isac Balica Tura Gavril Știrbăț Ilinca Grozavului Leca Dron Popa Nicoară Neamul lui Păr Negru Nasta zis Jder Mirăuță Nega Agafița Buzdugan Alexa Rugină Zaharia Tițiana Anton Savin Serghie Dorhea Costin dela Nimirceni Drăgoteni heiurile acareturile Magda Prăjescu Lazăr Pitărel Ionel Arvinte Huhulea Cernat Chiriac Sturza lozuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trebuie să scârțâie. Mai aproape dinții decât părinții. Inima e totdeauna la ordinile inimii. Amorul care trăiește în furtuni și prosperă în mijlocul perfidiei nu rezistă totdeauna calmului fidelității. Cuvântul e gândirea exterioară și gândirea cuvântul lăuntric. Frica e cea mai grozavă dintre suferinți, pentrucă atacă în primul rând rațiunea și paralizează inima și spiritul. Cea mai mare parte dintre impii nu sunt decât evlavioși revoltați. Iluzia cea mai ciudată a omului este credința că "timpul trece". Timpul e țărmul; trecem noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Despre rege nu mai spune nimic, în schimb povestește cum s-a desfășurat lupta în pădure: Ștefan „însuși cu cete mari de turci, tătari, unguri și munteni și cu moldoveni de ai săi, care scoteauu niște strigăte înspăimântătoare, cu arme grozave și într-o învălmășală mare, năvăli de la spate și din lături, mai întâi asupra soldaților mercenari, care erau cei mai de pe urmă și începu să taie din ei. Polonii, luați pe neașteptate, alergară la arme și la cai și începură
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
însă vreme de iarnă. În timpul conflicului pentru Pocuția, domnul a lăsat acolo doi căpitani de oaste, Hrincovici clucerul și Clănău spătarul. Este vorba, așadar, de delegarea parțială a comenzii, așa cum va face Petru Rareș, care l-a trimis pe vornicul Grozav cu oaste în Transilvania. Un sol tătar avea să îl găsească pe domn în tabăra din Pocuția, se afla, deci, la comanda armatei ! S-a formulat și ideea potrivit căreia aparatul administrativ s-a format treptat, administrația țării revenind marilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era casierul "Societății de Cumpătare ", care mi-a spus că tata a luat vin de 800 lei și rachiu de 350. Și n-are nici un strop de vin și rachiu și n-adus nici un ban aici. Era noapte afară, viscolea grozav și a pornit acasă și când am eșit în prundul Moldovei am oftat și răcnit odată cât am putut, te miră că n-am nebunit, zicând, când oi plăti eu 1150 lei când am numai 40 lei salar pe lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
contra dizenteriei și mi-a trecut. Și au murit de holeră în Bulgaria 11 000 de soldați, așa că nu era tare greu să mor și eu. Și armata noastră nu avea măcar o pastilă, nu avea nimic contra boalei celei grozave. Și ea Eugenia mă îmbărbăta spunându-mi: Nu plânge Ghiorghiță, că eu am să mă rog lui Dumnezeu și ai să vii sănătos înapoi ". Eugenia mea a fost soție și voinică și inimoasă și bărbătoasă. Și în 1914 m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]