60,329 matches
-
abate din drumul cel scurt pe care, neabătut, ne aținem. în trunchiul cel verde al luminii sorbiți, coborâm sau urcăm, nu mai știu bine, ne ducem, venim, în frig ne topim? în căldură aburim? cerșetorii pentru ei iarna e o hârtie mototolită în care se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
salariilor mici ia determinat pe tineri să migreze în alte Țări. Dar îmi doresc din suflet ca acest oraș să fie cunoscut și în alte zone ale Țării. La acest lucru m-am gândit când am pus primele informații pe hârtie. Desigur ar fi putut fi mult mai amplă această monografie, dar și pentru aceste informații este o muncă deosebit de riguroasă,căutări de informații, biblioteci, școli, situri, prieteni, cunoscuți ai orașului, etc. În această monografie v-am făcut cunoscut vouă, dragi
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
fericire degeaba așteptată dinspre partea avuției de către sufletele vulgare“. Și dintr-o trăsătură de condei scrie Tratatul despre pasiunile sufle tului. Mai târziu, într-o altă scrisoare, filozoful se justifică: „Este adevărat că, de regulă, refuz să-mi trec pe hârtie ideile pe care le am în privința moralei (...). Unul dintre motive este acela că nu există sursă mai bună din care ticăloșii să-și poată mai cu ușurință alimenta pretextele calomniei. Iar un altul este că numai suveranii sau cei autorizați
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și deslușitori ai prezentului ci s-au dovedit a fi, în aceeași măsură, vizionari și plăsmuitori ai viitorului. Măiestrie Măiestria creatorului de literatură se întregește pe măsura dobândirii unor noi abilități și capacități de a orândui și a așterne pe hârtie imaginile, gândurile și trăirile afective ce-i invadează mintea și sufletul. Har Abilitatea de a transforma materialul mnemic în produs literar îl au doar acele persoane care sunt înzestrate cu harul creației. Valoare Valoarea operei literare dă măsura talentului creatorului
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
derivând din grecescul praxis, care a devenit cu timpul cheia civilizației moderne europene, apare pentru întâia oară scris la Neculce, dacă nu mă înșel. Fericit moment. Nu se știe în ce an, zi sau ceas s-a ivit scrâșnind pe hârtia asta a vremii, sub pana tocită, PRACTICA...în textul îmbâcsit al cronicarului, vorba aceasta nouă strălucește ca traiectoria unui bolovan picat din cer... Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
întunecate din cauza ferestrelor plumbuite din fundul camerei și complet îngropată sub mormane de cărți. În mijlocul acestor movile mișcătoare se afla o singură potecă îngustă care ducea de la ușa încăperii la un birou vechi de lemn încărcat cu pipe împrăștiate, tutun, hârtii aflate acolo din întâmplare, corespondență și alte teancuri de cărți. Exista un anumit risc în traversarea rapidă a acestei poteci sinuoase întrucât, doar ușor atinse, grămezile uriașe de cărți se puteau prăvăli, conducând la o adevărată reacție în lanț a
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
explicație convingătoare și suficientă; dar mărturisesc că ea mă satisface prea puțin. Fiindcă, departe de a fi slabe, "moi", valorile cu care operează prozatorul, prin intermediul eroilor săi, au o duritate colțuroasă. Nu descoperim în cazul de față niște personaje de hârtie, conștiente eventual de statutul lor ontologic precar, atribuit de Autor, ci niște voci care, treptat, se umplu de substanță umană, căutând cu disperare, în jurul lor, sensuri de care să se poată agăța. Și nu doar sensuri: Sensul însuși, cu majusculă
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
această întrebare ar putea să fie legat de poziționarea politică diferită a Franței și a României de-a lungul atâtor decenii, ca și de înstrăinarea totală a acestui nepot de văr primar al lui Dimitrie Caracostea. Aștern cu greutate pe hârtie cuvântul "înstrăinare", când e vorba de Franța, dar poate fi el evitat? Oricât de mare ar fi fost în trecut osmoza dintre cele două țări - și culturi -, faptul că între Paris și București există o distanță geografică de peste 2000 km
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
numele apei care, spuneam, începe să urnească bolovanii. Peisaj în apă descriere o curgere care poate fi și a felului de-a gîndi poezia, în care, egal, gospodine pot să arunce "coji de cartofi sau frunze de morcovi", dar și "hîrtii colorate spre care înoată/ Peștii verzi ai adîncului." Așa curge, cu apele fără nume, și Fluxul memoriei. "Și ca fluxul pe plajele galbene/ Îți crește-n suflet propriul tău trecut...". Un trecut și poetic, de bună seamă, cu care trebuie
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
tonuri și semitonuri, ambiguitățile și previziunile. Doamna Iliescu, mama lui Matei, vine cu fiul, la puțină vreme după moartea tatălui, să-l prezinte avocatului Jean Albu, față de care se simțea profund îndatorată, pentru a-i oferi un ajutor în aranjarea hârtiilor. Ambianța coloristică se formează din "haina albastră, ieșită la soare" a avocatului, biblioteca de "lemn negru, între aripile căreia era prinsă o oglindă groasă, dreptunghiulară", o canapea verde și un covor "palid, violet". În această atmosferă, ingenios pregătită de scriitor
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Așa se explică atât notele (excesiv de) personale de jurnal pe care Iulian Băicuș le inserează pe neașteptate, cât și referințele critice eterogene sau complet bulversante de care nu se desparte nici o clipă. "22 iulie. Recitesc cele câteva rânduri adunate pe hârtie, prea fragmentare pentru a putea da o imagine globală a cărții. Să deschid cartea, să citesc cu ochii mi se pare prea puțin, o experiență intermediată. E nevoie de un alt tip de lectură, una imediată, o lectură realizată cu
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
iar frazele, ca și fazele, ajung să se incomodeze una pe alta. Acumularea este, practic, imposibilă, fiindcă "exploziile" apar la tot pasul, și de la bun început. Gradația și tensionarea textului critic sunt sacrificate pentru efecte de moment și "senzații de hârtie", fabricate; astfel că, la finalul "liric" al majorității capitolelor, textul ajunge să ne impresioneze, cum spunea Virginia Woolf?, ca o petardă udă. Închid acest volum cu certitudinea că publicistica exploziilor săptămânale (iar nu critica marilor proiecte ori eseistica veritabilă) i
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
apărării și a acuzării imprimă romanului nu numai nerv, tensiune dramatică, ci și o mișcare de continuă pendulare între justificări, îndreptățiri și adevăruri opuse. Revoluția Franceză și figura tragică a lui Robespierre, evocate pe mai multe pagini, sunt ca o hârtie de turnesol pentru ceea ce urmărește să demonstreze prozatorul, și anume că nu se poate demonstra, până la capătul capătului, nimic. Paradoxal (sau poate nu), cu cât scriitorul focalizează mai mult valorile morale cu majusculă: Adevărul, Binele, Dreptatea, cu atât conștiința că
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
organizarea programelor de studiu, cu condiția ca acestea să treacă printr-un sistem de acreditare atît de stufos, încît în mod fatal se ajunge la copierea unor scheme ce-au mers în altă parte, la un stahanovism al producției de hîrtii și la anticiparea temătoare a reacțiilor comisiilor fără număr care vin "de sus". Astfel ar fi, spre marea bucurie a tuturor, armonizate autonomia cu controlul și viziunea de ansamblu cu diversitatea. E o banalitate să spun că toate aceste pseudosoluții
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
unde, ca și în Castelul lui Kafka are loc procesul misterios de transformare a unui destin într-un formular care trebuie completat corect, by the rule. De ce tehnica nu avansează, de ce un sistem mai eficient nu înlocuiește permanenta plimbare a hîrtiilor dintr-un birou în altul și inevitabilele erori umane? Pentru că însăși acesta este esența acestei lumi; stagnarea, inerția au ca efect focalizarea unui singur scop, reducția, fragmentarea individului și individualității, mecanizarea și menținerea sa într-un raport indefinit, ezoteric cu
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
un aparat represiv foarte bine pus la punct. O secretară abulică cu căștile pe urechi transcrie indiferent partitura-interogatoriului compus aproape integral din onomatopeele celui torturat. Pînă și ultimul strigăt este îndosariat pentru a deveni un semn pierdut în oceanul de hîrtii. Mr. Helpmann, șeful departamentului, un bătrînel cu o falsă jovialitate de Moș Crăciun, țintuit într-un scaun cu rotile, sugestie ironică a neputinței, invocă în fața lui Lowry puterea regulamentului. Simpla afișare a insignei de funcționar la etajele superioare, la Information
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
și forța sa rezidă tocmai în ceea ce-l face vulnerabil: afectivitatea sa. Sfîrșitul ia proporțiile unui coșmar în care alternează într-un carusel amețitor momentele de suspans, de pildă dispariția lui Tuttle împachetat pînă la sufocare într-un morman de hîrtii, cu cele beatifice, precum cel al aruncării în aer al întregului Moloh al Ministerului Informațiilor. Salvat din scaunul de tortură, printr-o intervenție providențială a lui Harry Tuttle, Lowry se întoarce acolo la capătul visului cu un zîmbet fericit pe
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
ca pe mormînt" (Toamna); "la moartea florii de tei/ vin să se scuture toamnele" (înscris); "trandafirii-și dezbracă/ impudic petalele/ pe streșini curg ploile gri/ pădurea ruginește pustie" (Zvoniri de toamnă) etc. Adevăratele poezii încep acolo unde se sfîrșesc pe hîrtie. Am uitat cine a spus-o, dar ideea mi-a revenit în minte citind versurile lui Solo Juster. Prin concizia lor sugestivă, ele mizează constant pe colaborarea receptorului, chemat să preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
transilvane, în contra lui Șaguna, rămîne în cărți, iar pe fundalul întîmplărilor din casă sînt mici tablouri de țară. De pildă, pensionarea tatei e pusă în legătură cu uneltirile mitropolitului, și cu relațiile lui la curtea vieneză. De asemenea, performanțele școlare scrise pe hîrtie - nesemnificative, declarativ, pentru ambițiosul, dar și dezamăgitul Maiorescu - sînt rîvnite, în primul rînd, pentru cei de-acasă. Starea lui de spirit, a celui pe care obiectivele atacate punct cu punct par să nu-l mai mulțumească, e prinsă într-un
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
Patul lui Procust. Naratorul său, un dandy cu mare avere și pretenții corespunzătoare, fiul educat al analfabetului milionar Tănase Lumânăraru, e dezgustat de spectacolul transpirat și lipicios al Capitalei interbelice. Dar e atras de el mai ceva ca musca de hîrtia specializată. Personajul e snob și, de fapt, grobian, în dezgusturile sale de om cu alternativă. Frecventează o actriță pe care o disprețuiește și care îi stîrnește repulsie din cauza transpirațiilor ei, după actul sexual. Nu suportă că niște oameni mărunți financiar
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
un ceas de muncă febrilă, am mai găsit patru fragmente rupte din prima pagină, apoi lopețile au ajuns la un amestec negru și mizerabil. Ne depărtam de Lourde's Hotel. Inutil să căutăm mai departe; cincizeci de foi mari de hârtie rezistentă reprezentau o avere ce nu-și avea locul aici. Istoviți, târând lopețile, ne-am întors la mașină cu plicul acela cufurit și cu patru petice de hârtie înnegrite parcă de foc. Pe ultimul se putea citi: "... zăpada de noiembrie
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
s Hotel. Inutil să căutăm mai departe; cincizeci de foi mari de hârtie rezistentă reprezentau o avere ce nu-și avea locul aici. Istoviți, târând lopețile, ne-am întors la mașină cu plicul acela cufurit și cu patru petice de hârtie înnegrite parcă de foc. Pe ultimul se putea citi: "... zăpada de noiembrie care închide gurile și care ne adoarme". Aici totul fierbea, volanul ne ardea palmele, sarea transpirației ne acoperea fețele și brațele. Și amintirea, un neant cețos: asprimea gerului
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
la foamea unui aurolac disperat, n-am mai putea scrie nimic. În asemenea condiții, întreaga literatură, cu tot cu critica ei, ar cădea în derizoriu din punct de vedere uman. Nu putem pretinde unui scriitor să facă din fiecare virgulă pusă pe hârtie o pledoarie pentru lichidarea suferințelor și nedreptăților lumii; și a-i raporta volutele stilistice (pe indiferent ce temă) la gâfâitul unui suferind e un accent strident, surprinzător la Livius Ciocârlie. Ai zice că, pe ultima sută de metri, maestrul exagerării
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
Cronicar Cărți trainice Concurența dintre edituri, nu numai pentru publicarea potențialilor scriitori de succes, ci și în ce privește aspectul și trăinicia volumelor - de la calitatea hîrtiei și tiparului la legătorie - s-a putut vedea mai bine la BookFest, unde am avut etalată întreaga ofertă. Și am putut constata că se ține tot mai mult cont și de cei care nu consideră cartea un obiect ieftin de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
consideră cartea un obiect ieftin de consum, perisabil după "folosire", ci o investiție pe termen lung, un bun de lăsat urmașilor. Cronicarul are în bibliotecă și cărți de la străbunici, păstrate perfect, dar și unele apărute în anii ^6o-^90, pe hîrtie de ziar, cu coperte de carton subțire, care s-au degradat complet: foile îngălbenite și friabile s-au desprins din cotor, cerneala a pălit, iar rîndurile înghesuite la maximum din economie le fac aproape ilizibile. Oricît s-a păstrat intactă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]