6,717 matches
-
baza legăturilor ion-dipol (legături foarte puternice deoarece H2O are * = 80 foarte mare comparativ cu * = 24 al CH3CH2OH). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 5) Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată a apei lichide au la baza formarea unor asociații moleculare în care fiecare moleculă de apă se unește prin legături de hidrogen cu alte patru molecule de apă vecine între care se stabilesc interacțiuni dipol-dipol. Existența acestor asociații moleculare determină valoarea mare a unor constante fizico chimice ale apei (căldura specifică, punct de fierbere, căldura de evaporare, conductibilitatea termică) care, toate împreună
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
împreună fac din apă un bun reglator termic, capabil să asigure o temperatură cât mai constantă organismului animal. Ionizarea apei: pH-ul Apa disociază în ionul de hidroniu și ionul hidroxil ca urmare a tendinței de a forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel de hidroxil există în soluție numai în formă hidratată ca orice ion. Datorită diferenței de masă între atomii constituenți ai moleculei de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
constantă organismului animal. Ionizarea apei: pH-ul Apa disociază în ionul de hidroniu și ionul hidroxil ca urmare a tendinței de a forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel de hidroxil există în soluție numai în formă hidratată ca orice ion. Datorită diferenței de masă între atomii constituenți ai moleculei de apă, electronul hidrogenului este puternic atras de atomul de oxigen și ca urmare, ionul de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel de hidroxil există în soluție numai în formă hidratată ca orice ion. Datorită diferenței de masă între atomii constituenți ai moleculei de apă, electronul hidrogenului este puternic atras de atomul de oxigen și ca urmare, ionul de hidrogen are o tendință de a se disocia de atomul de oxigen de care este legat covalent în molecula de apă, de a "sări", atunci când starea energetică a
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cât și cel de hidroxil există în soluție numai în formă hidratată ca orice ion. Datorită diferenței de masă între atomii constituenți ai moleculei de apă, electronul hidrogenului este puternic atras de atomul de oxigen și ca urmare, ionul de hidrogen are o tendință de a se disocia de atomul de oxigen de care este legat covalent în molecula de apă, de a "sări", atunci când starea energetică a fiecărei molecule este favorabilă, către atomul de oxigen al moleculei învecinate, de care
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
disocia de atomul de oxigen de care este legat covalent în molecula de apă, de a "sări", atunci când starea energetică a fiecărei molecule este favorabilă, către atomul de oxigen al moleculei învecinate, de care se leagă printr-o legătură de hidrogen. De fapt, salturile protonilor de-a lungul moleculelor de apă (circa 7 la număr în medie) imobilizate în rețeaua cristalină a gheței explică conductibilitatea ei electrică egală cu a apei lichide. În apa lichidă salturile protonilor sunt întâmplătoare în spațiu
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
circa 7 la număr în medie) imobilizate în rețeaua cristalină a gheței explică conductibilitatea ei electrică egală cu a apei lichide. În apa lichidă salturile protonilor sunt întâmplătoare în spațiu. Transmiterea protonilor prin moleculele de apă legate cu legături de hidrogen, proces numit efect de tunel, are o semnificație biologică deosebită, pentru că ea este faza ionică/moleculară a dezvoltării forței protomotive, leitmotivul energeticii în sistemele vii. Apa este un electrolit slab care disociază puțin pentru a forma ionii H+ și -OH
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
esențial diferită de cea a apei pure, această valoare poate fi considerată constantă. Înlocuind valoarea ei și valoarea constantei de echilibru în expresia legii acțiunii maselor obținem: c) Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei, exprimă relația concentrațiilor ionilor de hidrogen și hidroxil în soluții apoase. Ea poate fi utilizată pentru a calcula concentrația ionilor de hidrogen în apa pură. În apa pură, la echilibru, concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea a ionilor de hidroxil: d') , deci În 1909
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și valoarea constantei de echilibru în expresia legii acțiunii maselor obținem: c) Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei, exprimă relația concentrațiilor ionilor de hidrogen și hidroxil în soluții apoase. Ea poate fi utilizată pentru a calcula concentrația ionilor de hidrogen în apa pură. În apa pură, la echilibru, concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea a ionilor de hidroxil: d') , deci În 1909 chimistul danez Sörensen a introdus termenul de pH ca un mijloc convenabil de a exprima concentrația
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei, exprimă relația concentrațiilor ionilor de hidrogen și hidroxil în soluții apoase. Ea poate fi utilizată pentru a calcula concentrația ionilor de hidrogen în apa pură. În apa pură, la echilibru, concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea a ionilor de hidroxil: d') , deci În 1909 chimistul danez Sörensen a introdus termenul de pH ca un mijloc convenabil de a exprima concentrația cu ajutorul funcției logaritmice și a construit scara de pH. Să considerăm din
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
0,0000001 = 10-7 ) tabel 1 Scara de Substituind f) și g) obținem: h) Cum concentrația în apa pură, rezultă că: i) pH=pOH=7 Se consideră că valoarea 7 a pH-ului indică faptul că în soluție concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea ionilor de hidroxil, deci soluția este neutră;se spune că pH =7 caracterizează mediul neutru. Apa pură este deci neutră și amfoteră. Valorile sub 7 ale pH-ului indică dominanța concentrației H+ în raport cu concentrația OH, deci
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
deci pH-ul *(0 6,99) este caracteristic mediului acid. Valorile peste 7 ale pH-ului indică dominanța concentrației -OH, în raport cu concentrația H+, deci pH-ul *(7,01-14) este caracteristic mediului alcalin. Să notăm că, cu cât concentrația ionilor de hidrogen este mai mare, cu atât pH-ul este mai mic și invers. 1.3.5.Adaptarea organismelor vii la mediul acvatic Se presupune că organismele vii au apărut în oceanul planetar. Oricum, ele s-au adaptat filogenetic la mediul acvatic
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și baza sa conjugată(acid-bază conjugată ), care-, la adăugarea de substanțe cu caracter acid sau bazic are proprietatea de a rezista modificărilor de pH, menținând valoarea pH-ului în limite constante. Soluțiile tampon care au o concentrație de ioni de hidrogen definită și constantă, mențin această concentrație în limite caracteristice(stricte) și se opun prin tamponare variațiilor de pH induse din afara sistemului. Conform teoriei Bronsted Lowry un acid se definește ca o substanță care poate dona protoni( H+) iar o bază
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de carbon ca bioelement de bază pentru organizarea moleculară a materiei vii. 2. Să se elaboreze o schemă de ierarhizare a biomoleculelor în funcție de gradul de complexitate structurală și de rolul pe care-l exercită în organismul animal. 3. Legătura de hidrogen este: de tip electrostatic de tip ionic (electrovalent) de tip dipol-dipol Să se argumenteze răspunsul ales. 4. Interacțiunile hidrofobe sunt/nu sunt legături chimice propriu-zise? Să se indice soluția corectă și să se motiveze opțiunea respectivă. 5. Proprietatea de solvent
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
tip dipol-dipol Să se argumenteze răspunsul ales. 4. Interacțiunile hidrofobe sunt/nu sunt legături chimice propriu-zise? Să se indice soluția corectă și să se motiveze opțiunea respectivă. 5. Proprietatea de solvent și mediu biologic al apei se datorește: legăturilor de hidrogen efectului de hidratare interacțiunilor dipol-dipol caracterului polar Să se precizeze și să se argumenteze soluția (soluțiile) corespunzătoare. 6. Acidul clorhidric disociază complet în soluții apoase diluate. Să se precizeze care din următoarele soluții de HCl: 0,1 N; 0,01N
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
substanțe organice naturale care, din punctul de vedere al structurii chimice, sunt combinații polihidroxicarbonilice sau derivați ai acestora. 2.1. Considerații generale Glucidele se mai numesc impropriu și hidrați de carbon, întrucât majoritatea acestora corespund formulei (CH2O)n în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în proporția întâlnită în molecula de apă, adică 2/1. Glucidele sunt substanțe ternare formate din carbon, hidrogen și oxigen, dar se cunosc și derivați ai acestora care conțin și azot, fosfor sau sulf. Denumirea de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Glucidele se mai numesc impropriu și hidrați de carbon, întrucât majoritatea acestora corespund formulei (CH2O)n în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în proporția întâlnită în molecula de apă, adică 2/1. Glucidele sunt substanțe ternare formate din carbon, hidrogen și oxigen, dar se cunosc și derivați ai acestora care conțin și azot, fosfor sau sulf. Denumirea de glucide, utilizată mai ales în biochimie, este în strânsă legătură cu gustul dulce (glichis(gr.) = dulce) al multora dintre acestea. Din același
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
carbon, s-a convenit ca funcțiunea carbonil să fie notată cu cel mai mic număr: C-1 la aldoze, C-2 la cetoze, urmând ca ceilalți atomi de carbon să fie numerotați în ordinea în care se succed; atomii de hidrogen, oxigen, etc. au același număr cu atomul de carbon de care sunt legați. Se va exemplifica cu o aldoză și o cetoză: 2.5.2 Structura ozelor Pentru structura ozelor s-au propus mai multe formulări care să concorde cât
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ale ozelor Ozele fiind substanțe cu funcții mixte (carbonil și hidroxil) vor da reacții comune datorate prezenței grupărilor funcționale dar și reacții caracteristice. 2.5.4.1. Reacții datorate grupării carbonil a) Reacția de reducere Prin reducerea ozelor, în prezența hidrogenului activat catalitic, gruparea carbonil se transformă în grupare hidroxil, cu formare de polialcooli. Astfel, din tetroze se formează tetroli ( tetrite), din pentoze, pentitoli (pentite), din hexoze, hexitoli (hexite), prin reducerea aldehidei glicerice sau dihidroxiacetonei se formează glicerolul. Hexitolul obținut de la
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
este o substanță amorfă cu structură fibrilară, insolubilă în apă și solvenți organici, dar solubilă în soluție amoniacală de hidroxid cupric Cu (NH3)4 (OH)2 numită soluție Schweitzer. Macromoleculele de celuloză formează lanțuri lungi, filiforme, unite prin legături de hidrogen, alcătuind fibrele de celuloză. În fibre există anumite zone orientate (cristalite) cu o aranjare uniformă și paralelă a lanțurilor care dau aspect cristalin zonei respective. Numărul mare de cristalite conferă rezistență mecanică fibrei de celuloză și totodată insolubilitate în apă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
în funcție de regimul alimentar, sex, vârstă, etc; organismul animal dispune de lipidele de rezervă în stările de subnutriție. Altă clasificare a lipidelor ține cont de structura lor, adică de compoziția chimică elementară, și anume: Lipide simple, care conțin ca elemente carbonul, hidrogenul și oxigenul; Lipide complexe, care în afară de cele trei elemnete (C, H, O) mai conțin și fosfor, azot, sulf. 3.2. Constituienții chimici din structura lipidelor În structura lipidelor intră doi constituienți de bază: acizii grași și unii alcooli, de a
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
alcaline sunt solubile în apă, soluția respectivă având caracter bazic, din cauza hidrolizei acestora. Săpunurile sunt folositi ca agenți de emulsionare. b)Esterificarea cu alcooli a acizilor grași formează esteri: Reacții specifice acizilor grași nesaturați c)Hidrogenarea acizilor grași nesaturați cu hidrogen molecular și catalizatori (Pt, Pb, Ni) conduce la formarea de acizi grași saturați: d)Halogenarea acizilor grași nesaturați în prezență de brom, clor, iod, duce la formarea derivaților halogenați saturați corespunzători. După cantitatea de halogen adiționată, se poate determina gradul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
fenantrenului se notează cu literele A, B, C , iar ciclopentanul cu D. Poziția atomilor de carbon în cicluri se notează de la 1 17. Sterolii prezintă în poziția C3 o grupare alcoolică secundară, iar la C10, C13 și C17 atomii de hidrogen sunt substituiți cu radicali. Radicalii R și R/ sunt grupe CH3 ("metili angulari"), iar R" legat de C17 este o catenă laterală formată din 8 10 atomi de carbon. În structura sterolilor pot fi și 1 3 legături duble, de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
numai unul va fi identic cu cel natural. Acești izomeri pot prezenta diferite configurații ca urmare a posibilităților de orientare în raport cu planul nucleului steranic, a grupării hidroxil de la C3, a grupărilor metil de la C10 și C13 și a atomilor de hidrogen de la C5, C8, C9, și C14. Astfel, substituienții centrelor de asimetrie moleculară situați deasupra planului nucleului steranic au configurația β (cis) și se reprezintă prin linii pline: cei situați în spatele acestui plan au configurația α și se leagă prin linii
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]