3,545 matches
-
n-am petrecut așa de bine! îndemnă Natalița. Și se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură câteva ceasuri bune, cinstind din vinul dulce acrișor, mai înfruptânduse din bucatele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la intrare, câte o bucată de atlas negru, ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că acestea sunt gusturile mexicanilor. În realitate, vestimentația mexicană are un rafinament pe care bazarele pentru străini o mistifică adesea prin exces. Fenomen care, de altminteri, nu se întîmplă numai aici. Nici o țărancă de la noi n-ar purta dumineca la horă costumul pe care scenografi hotărâți să stilizeze cu orice preț ni-l arată uneori ca exemplu de artă românească. Nu mai vorbesc de ceea ce se oferă pretutindeni de către un anumit gen de comerț invadat de kitsch și de gusturi deviate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cordesc și-apoi se culcă / Șai-da-dirlada-da", cânta în delir, urmat de pițigăielile fetelor. Profesorii stăteau și ei pe aceeași bancă și făceau pe surzii sau se amuzau, zâmbind discret. Alteori, când se lăsa liniștea, Lulu izbucnea, ca o țâpuritură la horă, cu o voce ascu- 79 țită de muiere: "Ia te uită, ce să fie?/ Un om mort cu aia vie!/ Să ferească sfânta soartă/De om viu cu aia moartă!" Galeria noastră lâncezea numai la meciurile de baschet, unde Lulu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am terminat Artele Plastice în ’80, vorbește tăcutul Janos, și întotdeauna mi-a plăcut fresca, la început am lucrat prin săli de spectacole, case de cultură, săli de sport, desenam atleți frumoși și fericiți, români și maghiari înfrățiți în vesela horă a bucuriei de a fi împreună, de când l-am cunoscut pe meșterul Luca m-am apropiat de pictura religioasă și pot să-ți spun acum, după atâția ani de când lucrez cu el, că prefer să pictez sfinți după cartoane decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e culoarea, eu la colorit sunt însă foarte bun, de aceea m-a luat meșterul cu el, cu atleții aveam mult de furcă, ba erau prea dezbrăcați pentru vremea aceea, ba le lipsea tinerețea fericită de pe chipuri, când pictam o horă, iile nu erau destul de înflorate, unguroaica trebuia să stea lângă bravul român și românca trebuia jucată de ungur, de fiecare dată se găsea câte un tovarăș binevoitor care să pună lucrurile la punct în ordinea lor firească statornicită de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voie, Cum l-am cunoscut pe meșterul Luca, vorbește el într-un târziu, de fapt o întâmplare stupidă ne-a adus față în față, lucram la o casă de cultură, casa de cultură municipală, cultura maselor, holul întreg frescă, nelipsita horă, țărăncuțe cu bujori în obrăjori, țărani gătiți de sărbătoare, români și maghiari înfrățiți pe plaiuri mioritice, apoi muncitori zvelți, purtând însemnele înnobilării lor, ciocanul, barosul, intelectualii ceva mai la urmă, cu cartea, nelipsita eprubetă în mâinile unui chimist în halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și maghiari înfrățiți pe plaiuri mioritice, apoi muncitori zvelți, purtând însemnele înnobilării lor, ciocanul, barosul, intelectualii ceva mai la urmă, cu cartea, nelipsita eprubetă în mâinile unui chimist în halat, într-un cuvânt tot poporul, cu mic cu mare, la hora bucuriei, asta trebuia să pictăm pe pereții laterali, dar niște arhitecți care habar n-aveau de arhitectură au dotat holul cu un fel de cupolă pe pandantivi, ce mai, cupola lui Michelangelo, totul trebuia făcut foarte repede, fiindcă se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înseamnă doar că nu ai copii sau că nu vrei să ai copii? El râse clătinând din cap și deschise ușa de la intrare. — Dumnezeule, tu chiar spui tot ce-ți trece prin minte, nu-i așa? Dacă am intrat în horă, trebuie să joc. — Ei? întrebă ea. — Nu, nu vreau să am copii. Nici acum, nici altădată. Leigh ridică mâinile în semn de apărare. — Pare că am atins un punct sensibil. Jesse încercă să-și reprime un zâmbet, dar Leigh tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Împlinesc o sută de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească. Clasa ta participă la serbare cu poezii și cu piesa de teatru Un pedagog de școală nouă de Ion Luca Caragiale. După spectacol, o să ieșiți În curte ca să jucați Hora Unirii. Problema ta acum este alta. Nu poți să apari la repetiție În treningul ăsta nenorocit. Mai ales că o ai parteneră pe frumoasa Vera, care este și comandanta detașamentului de pionieri. Dar nici să lipsești nu poți. Peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
locul mai uscat. În curtea Căminului cultural este noroi. Azi a plouat și a bătut și gheața. Feciorul Înfierbântat de joc, Îl cheamă Săbău, se apropie de tine. Care stai de-o parte și caști gura la fetele aprinse de horă. Se răstește: Mă bitancule, cum se joacă pe la voi pe la București? Tu Îl privești cu spaimă și, Într-un timp, te sfârșești În fața lui prin mișcări rapide și automate care par a fi un fel de twist. Te vânturi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
incert de ciupercă uscată, cu miros de cânepă, de sămânță ce ascunde În ea esențele lumii, dar spaima asta e ca un fulger și fulgerul ăsta te aruncă din nou În lume, În lumea unde, departe, se mai aude muzica horei, latră neștiuți câini și Încep să cânte păsările serii. Ești fericit de vacanța la țară, ești elev de liceu și te afli În corespondență cu o tânără sovietică de dincolo de Urali. Duminică 3 octombrie 1962, la ora 8 dimineața, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și busuioc, iar calul alb din fruntea cetei de lătureni oprită-n fața curții sforăie și bate din picior. Onica Întoarce capul și Întâlnește cerul adunat În ochii feciorului cu părul galben pe care nu l-a mai văzut niciodată, hora Începe și se Învârte mai tare ca Înainte și vioara lui Ciobi urlă de durere și bate Săcădău În tobă și pielea Întinsă de vițel răspunde ritmic. Bum-bum-bum, bum-bum-bum, ochii albaștri o țintuiesc pe Onica și ea nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o zgârie crengile prunilor din fundul grădinii, ea se ferește Întorcând privirea Înapoi, șura lui Vasile a rămas departe, În albastrul Înserării răzbat galbene lămpașele și acolo Ciobi cântă mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi nuntă și Onicăi inima Îi sparge pieptul și lătureanul cel frumos, ajuns dincolo de grădini, În hotar, se-ntoarce și o cuprinde, iar trupul singur Își alungă iia lăsând liberi sânii rotunzi și tari, gură pe gură astupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
capul, cuprinde chipul fetei În palme și dă răsplată sufletului ei aprins de văpaie, Învăluirea ochilor albaștri. Nu spune nici o vorbă și cal și călăreț se pierd În noapte. Trece duminică după duminică și Onica degeaba așteaptă să apară la horă un lăturean cu părul galben și cu ochi albaștri, nimeni nu-l află și nici nu-l știu să fi fost, iar fetele râd pe ascuns, dar Onica nu le vede și nu le aude, pântecul ei Începe să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pomu mere bine / Fătu crește și se ține / Dacă pomu nu mere / Fătu scade tot și piere. Se scoală În picioare și apucă drumul satului, timpul dintr-o dată nu mai vrea să curgă Încet și intră În rotire nebună ca hora aceea din duminica de Sânziene, și Onica, și acum femeie frumoasă, se Întoarce din lumea aflată dincolo de frunzele-n plutire, trezită de plânsul copilului: „De ce plângi, Văsălica mamei?”și copilul plânge și mai tare și se duce și se prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
peste lanul de lucernă, parcă dintr-o altă viață, ținându-se de mână cu fata notarului, neștiind că, de undeva, de departe, ochii Anei primeau ca un cuțit, direct În suflet, tot ce vedea. Și cântau ceterașii, era zi de horă, ca un fel de cântec de moarte. Îți place cum cânt? Îl Întrebă femeia pe Petru. Acum știu să cânt. Cânt amintiri. Pot să cânt și amintirile tale, și amintirile tale pot să le cânt. Sunt lucruri care nu mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ceva? - își spunea Augusto -. Dar viața e sau nu e un joc? Și la ce bun să nu te răzgândești la mutări? Asta-i logica! Poate că scrisoarea a și ajuns în mâinile Eugeniei. Alea iacta est!Ai intrat în horă, trebuie să joci. Și mâine? Ziua de mâine e-a lui Dumnezeu. Și ziua de ieri a cui e? O, ziua de ieri, comoară a celor puternici. Sfânta zi de ieri, substanță a ceții de fiecare zi!“ — Șah! - îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Villegas (1580-1645), unul din cei mai mari scriitori și poeți spanioli ai tuturor timpurilor, satiric și moralist, adept al conceptismului. Vezi Don Quijote, I, 2. „La del alba sería“, primele cuvinte cu care începe Don Quijote, I, 4, antecedentul lui „la“ fiind „hora“, „ceas“, la finalul cap. 3. Giacomo Leopoardi (1798-1837), spirit de imensă cuprindere, măcinat de boală încă din tinerețe, marele poet italian consemnează în întreaga sa operă (Canti, variatele opuscule morale și dialoguri, precum și uriașul Zibaldone di pensieri), o experiență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dimineața-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
celule. Totul devine din ce în ce mai ușor și aș vrea să zbor convins că n-ar fi greu, dacă aș întinde mîinile deasupra aerului. Beau. Lîngă mine, de mii de ani, urmîndu-mi gestul, beau miliarde. Iată, sclavul se prinde în vîrtejul unei hore barbare și lanțurile sale sfărîmă totul în jur: devine liber și stăpîn într-un hohot ca de sfîrșit de lume. Drogul adoarme cenzura și abolește grija căci toate sînt vesele și la îndemînă de nu-ți mai e rușine că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Radio Unison cu emisiunea culturală "Itinerarii Spirituale Vasluiene "; 1998 este colaboratoare la TVR și Radio București (Festivalul Umorului la Vaslui), revistele de cultură editate de Inspectoratul de Cultură Vaslui, centrul județean de creație populară: "APOLLO, "GAZETA DE EST", "CLEPSIDRA", "EST", "HORA DIN STRĂBUNI", "PĂRERI TUTO VENE" Bârlad 2006-2007 ; "VOCEA SATULUI" 2006 2007; Publică în ziarul "Adevărul" de Vaslui, cronici la cărțile poeților Dumitru Bălțatu, Mihai Apostu. Participă cu epigrame și rondeluri la întâlnirile cu cititorii din localitățile HUȘI și NEGREȘTI, în cadrul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
frunze ofilite Să nu-mi ucizi iar muza din ploile de vară Și din tăcerea nopții, doar doruri rătăcite. Amurgul de iubire pe-o clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită Cerneala timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai fost. Recunoști? Dar nu despre asta era vorba. Ce te bagi tu? a replicat Sandu întorcându-se cu spatele la Mihaela, abia salvându-și laptele din paharul ce parcă-și dorea să stropească picioarele Mihaelei, că tot începuseră să joace, parcă, hora pe loc. Hei! Ce aveți de împărțit, răilor? s-a răstit Laura la cei doi privindu-i nemulțumită. Ne-am strâns aici să-l ascultăm pe Andrei, nu pe voi. E clar? Au urmat câteva secunde de liniște și, imediat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]