8,599 matches
-
la bărbat cât și la femeie indispensabili gametogenezei și reproducerii. Dualitatea structurală și funcțională a celulelor gonadotrope hipofizare asigură atât dezvoltarea organelor genitale masculine și feminine, cât și apariția caracterelor sexuale secundare. Cele două fracții sunt hormonul foliculostimulant (FSH) și hormonul luteinizant (LH) la femeie sau hormonul de stimulare a celulelor interstițiale (ICSH) la bărbat. Din punct de vedere chimic, gonadotrofinele hipofizare au structură glipoproteică cu greutate moleculară diferită de 30.000 daltoni pentru FSH și de 26.000 daltoni în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
indispensabili gametogenezei și reproducerii. Dualitatea structurală și funcțională a celulelor gonadotrope hipofizare asigură atât dezvoltarea organelor genitale masculine și feminine, cât și apariția caracterelor sexuale secundare. Cele două fracții sunt hormonul foliculostimulant (FSH) și hormonul luteinizant (LH) la femeie sau hormonul de stimulare a celulelor interstițiale (ICSH) la bărbat. Din punct de vedere chimic, gonadotrofinele hipofizare au structură glipoproteică cu greutate moleculară diferită de 30.000 daltoni pentru FSH și de 26.000 daltoni în cazul LH (ICSH). Secreția de gonadotrofine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de 26.000 daltoni în cazul LH (ICSH). Secreția de gonadotrofine este continuă în bărbatului și variabilă la femeie, în funcție de fazele ciclului estral de la pubertate și până la instalarea menopauzei. Reglarea secreției de gonadotrofine hipofizare este mai complexă decât a celorlalți hormoni adenohipofizari, datorită particularităților morfo-funcționale ale gonadelor masculine și feminine. La bărbat, capacitatea de reproducere este continuă de la pubertate până la declinul lent al perioadei de senescență. La femeie, dimpotrivă, activitatea genitală se caracterizează prin succesiunea regulată a ciclurilor ovariene de la pubertate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoase și umorale fine în procesul de autoreglare a secreției variabile de FSH, pe de o parte, și LH, pe de alta. Primul și cel mai important factor de reglare și control al secreției de gonadotrofine hipofizare este reprezentat de hormonii secretați de glandele sexuale. Lipsa lor din circulație la animalele castrate determină creșterea conținutului în FSH și LH al adenohipofizei atât la femelă, cât și la mascul. Această creștere se însoțește de hipersecreție și concentrații plasmatice ridicate atât de FSH
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
concentrații plasmatice ridicate atât de FSH, cât și de LH. De altfel, odată cu instalarea menopauzei la femeie și întreruperea secreției ovariene, plasma și urina prezintă valori mai mari de gonadotrofine. Ca și în cazul celorlalte stimuline hipofizare, concentrația plasmatică a hormonilor secretați de glandele-țintă (ovare sau testicul) controlează secreția de gonadotrofine prin reacții de feedback, negativ și pozitiv. Variațiile estrogenilor, progesteronului și testosteronului din sânge constituie informația care induce creșterea sau scăderea secreției de gonadostimuline. Controlul hipotalamic al secreției de gonadotrofine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sânge constituie informația care induce creșterea sau scăderea secreției de gonadostimuline. Controlul hipotalamic al secreției de gonadotrofine hipofizare se realizează cu ajutorul unui factor neurohormonal peptidic de eliberare a FSH și LH, denumit gonadoliberină, sintetizat la nivelul eminenței mediane. Prolactina (PRL), hormonul mamotrop sau lactogen este polipeptid cu greutatea moleculară de 23.000 daltoni ce îndeplinește rol de hormon al lactației. Împreună cu oxitocina asigură secreția lactată în timpul perioadei de alăptare. Reglarea secreției de prolactină se realizează predominant pe cale reflexă, ca și în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipofizare se realizează cu ajutorul unui factor neurohormonal peptidic de eliberare a FSH și LH, denumit gonadoliberină, sintetizat la nivelul eminenței mediane. Prolactina (PRL), hormonul mamotrop sau lactogen este polipeptid cu greutatea moleculară de 23.000 daltoni ce îndeplinește rol de hormon al lactației. Împreună cu oxitocina asigură secreția lactată în timpul perioadei de alăptare. Reglarea secreției de prolactină se realizează predominant pe cale reflexă, ca și în cazul oxitocinei, factorul declanșator fiind mai întâi excitația mecanică a sferei genitale din timpul travaliului și, ulterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unui factor umoral frenator al secreției de prolactină. Acest prolactin inhibitoring factor (PIF) eliberat de hipotalamus este dopamina. În sens activator pare să acționeze factorul eliberator al tireotrofinei (TRH). Rolul său fiziologic în reglarea secreției de prolactină este insuficient cunoscut. Hormonul de creștere. Hormonul de creștere (somatotrop, STH) este polipeptid cu greutatea moleculară de 22.000 daltoni, format din 191 aminoacizi la om. Posedă multiple acțiuni biologice nelimitate la un anumit organ-țintă ca în cazul celorlalți hormoni adenohipofizari. Ele constau în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
frenator al secreției de prolactină. Acest prolactin inhibitoring factor (PIF) eliberat de hipotalamus este dopamina. În sens activator pare să acționeze factorul eliberator al tireotrofinei (TRH). Rolul său fiziologic în reglarea secreției de prolactină este insuficient cunoscut. Hormonul de creștere. Hormonul de creștere (somatotrop, STH) este polipeptid cu greutatea moleculară de 22.000 daltoni, format din 191 aminoacizi la om. Posedă multiple acțiuni biologice nelimitate la un anumit organ-țintă ca în cazul celorlalți hormoni adenohipofizari. Ele constau în stimularea proceselor de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prolactină este insuficient cunoscut. Hormonul de creștere. Hormonul de creștere (somatotrop, STH) este polipeptid cu greutatea moleculară de 22.000 daltoni, format din 191 aminoacizi la om. Posedă multiple acțiuni biologice nelimitate la un anumit organ-țintă ca în cazul celorlalți hormoni adenohipofizari. Ele constau în stimularea proceselor de creștere ale oaselor, mușchilor, viscerelor, colagenului, țesutului conjunctiv și adipos. La baza proprietăților stimulante a creșterii stau fenomenele anabolizante de intensificare a sintezei proteice dublate de activarea condro- și osteosintezei. Creșterea oaselor se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Creșterile peste 3 ng/ml la adult sunt patologice și se însoțesc de manifestări clinice și metabolice de tip acromegalic. Creșteri fiziologice apar în timpul somnului, mai ales în fazele 3 și 4 de somn profund evidențiate electroencefalografic. Reglarea secreției de hormon de creștere este insuficient cunoscută. Absența unei glande sau organe-țintă face posibilă intervenția mai multor factori reglatori nervoși și umorali. O primă informație autoreglatoare o constituie concentrația plasmatică a STH. Prin reacții de feedback, aceasta determină stimularea sau inhibarea secreției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este insuficient cunoscută. Absența unei glande sau organe-țintă face posibilă intervenția mai multor factori reglatori nervoși și umorali. O primă informație autoreglatoare o constituie concentrația plasmatică a STH. Prin reacții de feedback, aceasta determină stimularea sau inhibarea secreției hipofizare a hormonului. Ca factori stimulanți nespecifici intervin hipoglicemia, aminoacidemia și hormonii tiroidieni care acționează sinergic cu STH asupra creșterii somatice. Atât hipoglicemia insulinică cât și cea de foame intensifică secreția de STH. Hiperglicemia, dimpotrivă, determină scăderea concentrației sale plasmatice. Dintre aminoacizi, arginina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
posibilă intervenția mai multor factori reglatori nervoși și umorali. O primă informație autoreglatoare o constituie concentrația plasmatică a STH. Prin reacții de feedback, aceasta determină stimularea sau inhibarea secreției hipofizare a hormonului. Ca factori stimulanți nespecifici intervin hipoglicemia, aminoacidemia și hormonii tiroidieni care acționează sinergic cu STH asupra creșterii somatice. Atât hipoglicemia insulinică cât și cea de foame intensifică secreția de STH. Hiperglicemia, dimpotrivă, determină scăderea concentrației sale plasmatice. Dintre aminoacizi, arginina este cea mai eficace, perfuzia acesteia folosindu-se în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipoglicemia insulinică cât și cea de foame intensifică secreția de STH. Hiperglicemia, dimpotrivă, determină scăderea concentrației sale plasmatice. Dintre aminoacizi, arginina este cea mai eficace, perfuzia acesteia folosindu-se în clinică pentru explorarea funcțională a secreției hipofizare de STH. Contrar hormonilor tiroidieni, estrogenii inhibă secreția de STH. Agresiunile nociceptive și stresul, în general, determină hipersecreție nu numai de ACTH, ci și de STH prin mecanismul excitării nespecifice a complexului hipotalamo-hipofizar. Leziunile distructive de la nivelul ariei supraoptice, nucleului ventro-median și al jumătății
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de STH indusă de hipoglicemie. Somatostatina acționează în sens inhibitor și asupra secreției pancreatice de insulină și glucagon. În afara sursei hipotalamice, există și o secreție gastro-intestinală de somatostatină cu rol deprimant asupra eliberării de gastrină, pepsină, secretină etc. Un nou hormon gastric - eplina - este un puternic eliberator de STH (Casannova și Dieguez, 2004). La rândul lor, mediatorii chimici: noradrenalina, dopamina și serotonina cresc secreția de STH ca urmare fie a stimulării factorului hipotalamic de eliberare, fie a inhibării somatostatinei. Hormonul melanotrop
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nou hormon gastric - eplina - este un puternic eliberator de STH (Casannova și Dieguez, 2004). La rândul lor, mediatorii chimici: noradrenalina, dopamina și serotonina cresc secreția de STH ca urmare fie a stimulării factorului hipotalamic de eliberare, fie a inhibării somatostatinei. Hormonul melanotrop (melanocitostimulator, MSH) este tridecapeptid identic cu primii 13 aminoacizi ai ACTH, mai activ la vertebratele inferioare decât la mamifere. MSH provoacă creșterea activității tirozinhidroxilazei care oxidează tirozina transformând-o în dihidroxifenilalanină (DOPA) precursor al melaninei, pigment melanic. În afara creșterii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe cale nervoasă cu participarea unor receptori hipotalamici și a unui factor eliberator de natură peptidică. Prin intermediul acestuia acționează atât stimulii neuroreflecși sosiți din mediul înconjurător (lumină, temperatură etc.), cât și conținutul în MSH al plasmei sanguine. II.7.4.2. Hormonii retrohipofizari și reglarea lor Hormonii retrohipofizari vasopresina și oxitocina, deși au structură nonapeptidică asemănătoare, posedă proprietăți fizio-farmacologice diferite. Spre deosebire de hormonii adenohipofizari, locul de formare a acestora este în hipotalamus la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular. Aceștia conțin neuroni secretori specifici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptori hipotalamici și a unui factor eliberator de natură peptidică. Prin intermediul acestuia acționează atât stimulii neuroreflecși sosiți din mediul înconjurător (lumină, temperatură etc.), cât și conținutul în MSH al plasmei sanguine. II.7.4.2. Hormonii retrohipofizari și reglarea lor Hormonii retrohipofizari vasopresina și oxitocina, deși au structură nonapeptidică asemănătoare, posedă proprietăți fizio-farmacologice diferite. Spre deosebire de hormonii adenohipofizari, locul de formare a acestora este în hipotalamus la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular. Aceștia conțin neuroni secretori specifici pentru cei doi hormoni retrohipofizari
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuroreflecși sosiți din mediul înconjurător (lumină, temperatură etc.), cât și conținutul în MSH al plasmei sanguine. II.7.4.2. Hormonii retrohipofizari și reglarea lor Hormonii retrohipofizari vasopresina și oxitocina, deși au structură nonapeptidică asemănătoare, posedă proprietăți fizio-farmacologice diferite. Spre deosebire de hormonii adenohipofizari, locul de formare a acestora este în hipotalamus la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular. Aceștia conțin neuroni secretori specifici pentru cei doi hormoni retrohipofizari. De la nivelul hipotalamusului anterior, materialul neurosecretor se deplasează de-a lungul tractusului hipotalamo-hipofizar pentru a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lor Hormonii retrohipofizari vasopresina și oxitocina, deși au structură nonapeptidică asemănătoare, posedă proprietăți fizio-farmacologice diferite. Spre deosebire de hormonii adenohipofizari, locul de formare a acestora este în hipotalamus la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular. Aceștia conțin neuroni secretori specifici pentru cei doi hormoni retrohipofizari. De la nivelul hipotalamusului anterior, materialul neurosecretor se deplasează de-a lungul tractusului hipotalamo-hipofizar pentru a fi depozitat în hipofiza posterioară. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) este arginin-8-vasopresina legată în materialul neurosecretor de un suport proteic denumit neurofizină de care se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestora este în hipotalamus la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular. Aceștia conțin neuroni secretori specifici pentru cei doi hormoni retrohipofizari. De la nivelul hipotalamusului anterior, materialul neurosecretor se deplasează de-a lungul tractusului hipotalamo-hipofizar pentru a fi depozitat în hipofiza posterioară. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) este arginin-8-vasopresina legată în materialul neurosecretor de un suport proteic denumit neurofizină de care se desface în momentul eliberării. Pe plan fiziologic, ADH posedă două acțiuni principale. Prima privește resorbția apei din tubii distali și colectori, participând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sub influența stimulilor nespecifici de tipul durerii, emoțiilor, luminii, efortului, suptului etc. Aceștia intensifică eliberarea de ADH pe cale neuro-reflexă. Temperaturile joase și alcoolul exercită efecte inverse de tip inhibitor, inducând poliurie. Oxitocina, deși are structură nonapeptidică foarte apropiată de a hormonului antidiuretic, posedă proprietăți biologice diferite. Singura deosebire structurală între cei doi hormoni retrohipofizari este prezența în cazul oxitocinei a leucinei în locul argininei în poziția 8 și a izoleucinei în locul fenilalaninei din poziția 3. Formată în nucleul paraventricular din hipotalamusul anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aceștia intensifică eliberarea de ADH pe cale neuro-reflexă. Temperaturile joase și alcoolul exercită efecte inverse de tip inhibitor, inducând poliurie. Oxitocina, deși are structură nonapeptidică foarte apropiată de a hormonului antidiuretic, posedă proprietăți biologice diferite. Singura deosebire structurală între cei doi hormoni retrohipofizari este prezența în cazul oxitocinei a leucinei în locul argininei în poziția 8 și a izoleucinei în locul fenilalaninei din poziția 3. Formată în nucleul paraventricular din hipotalamusul anterior, oxitocina se găsește depozitată, ca și ADH, în retrohipofiză sub formă liberă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
automatismul mușchiului uterin și propagarea undei de excitație apar stimulate. Cea de a doua acțiune principală a oxitocinei are loc la nivelul glandei mamare și constă în declanșarea secreției lactate. Contractând elementele mioepiteliale ale canalelor galactofore, preparate în prealabil de hormonii ovarieni și prolactină, oxitocina stimulează ejecția de lapte, sinergismul cu prolactina fiind indispensabil lactației normale. Pentru ca glanda mamară să asigure secreția lactată normală în perioada de alăptare, este necesar să se dezvolte corespunzător în timpul sarcinii sub influența hormonilor estrogeni și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prealabil de hormonii ovarieni și prolactină, oxitocina stimulează ejecția de lapte, sinergismul cu prolactina fiind indispensabil lactației normale. Pentru ca glanda mamară să asigure secreția lactată normală în perioada de alăptare, este necesar să se dezvolte corespunzător în timpul sarcinii sub influența hormonilor estrogeni și progestativi, iar ulterior hipofiza să debiteze cantități suficiente de prolactină și oxitocina, în vederea întreținerii activității sale secretorii la un nivel suficient de ridicat. În timpul sarcinii, oxitocina având perioadă de înjumătățire scurtă (3 minute), este inactivată rapid de o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]