86,363 matches
-
este ușor (cere muncă, jertfă de sine), dar nu este un drum închis. Credința deschide o fereastră către o viață viitoare, veșnică. Marii oameni de cultură, inclusiv unii filosofi, dar nu numai ei, au ajuns la aceeași concluzie. Am putea identifica unele din principalele caracteristici ale omului contemporan: stresul său în continuă creștere (izvor de neliniște și anxietate), apatia civică (exploatată din plin de politicienii demagogi și iresponsabili), atașamentul vădit pentru bunurile materiale net în detrimentul celor spirituale (bogăția fiind căutată în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Psihanaliza a dizolvat diavolul în inconștient, alungându-l din conștiință. Ce înseamnă să răstorni o valoare? Să-l plătești pe comerciant cu mai mulți bani decât pe creatorul ei [...]. Demonizându-l pe Hitler, Europa a uitat de Stalin [...]. Mentalitatea primitivă, magică, identifică răul exclusiv în afara noastră. Creștinismul ne-a îndrumat să-l căutăm în noi. Însă omul care se leapădă de creștinism, revine la credința magică. Democrații Europei au identificat diavolul în Hitler și nu l-au mai văzut și în ei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ei [...]. Demonizându-l pe Hitler, Europa a uitat de Stalin [...]. Mentalitatea primitivă, magică, identifică răul exclusiv în afara noastră. Creștinismul ne-a îndrumat să-l căutăm în noi. Însă omul care se leapădă de creștinism, revine la credința magică. Democrații Europei au identificat diavolul în Hitler și nu l-au mai văzut și în ei înșiși. Este suficient să-i distrugem pe dictatori, cred democrații, și lucrurile se îndreaptă de la sine. Irakul atestă utopia magicienilor neognostici [...]. De la începuturile Bisericii diavolul s-a dovedit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
astfel de sistem nu permitea schimbări reale și nici un fel de transparență». Libertatea și conștiința individuală erau sacrificate pe altarul unor rațiuni de stat (ori de partid) sau colective (în numele clasei muncitoare). Statul era net deasupra individului și intereselor individuale identificându-se cu partidul iar partidul cu liderul său. Prin urmare se ajungea din nou la acea celebră expresie: «Statul sunt eu!» (formula regelui despotic Ludovic al XIV-lea). Caracteristic pentru lipsa de transparență din aceste regimuri totalitariste comuniste este însăși
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca un efort de cunoaștere științifică a existenței umane, ca un instrument de dezvăluire a formelor ei de determinare [...] Chiar de la începutul activității sale Marx distinge cunoașterea științifică, teoria, de ceea ce - ținând seama de reticența sa pentru termenul de ideologie, identificat cu cel de mistificare - numește teoria care «devine o forță materială de indată ce cuprinde masele». Cu alte cuvinte, «teoria» și «teoria care cuprinde masele» sunt două fenomene deosebite, cea dintâi este expresia exclusivă a cunoașterii, iar cea de-a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
când la Ploiești comuniștii au pus bazele instituționale ale Partidului Comunist Român. Ei au confirmat afilierea la Internaționala Comunistă, au ales un comitet central (avându-l secretar general pe Gheorghe Cristescu) și au aprobat statutul. După 1923, PCR s-a identificat cu interesele sovietice, adoptând o linie politică antiromânească. Majoritatea secretarilor generali nu au fost români. În general, aceștia erau desemnați direct de la Moscova, fără respectarea normelor statutare. În aceste condiții, partidul comunist a rămas un partid marginal. Principalul său obiectiv
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ceaușescu - mărturie fiind chiar teleconferința din 17 decembrie 1989) să se tragă. Au fost 122 de morți (cifra oficială nefiind oferită publicității). La ordinul Elenei Ceaușescu, 40 de cadavre au fost transportate la București și incinerate pentru a nu fi identificate. Mișcările de stradă au continuat și în zilele următoare, iar pe 20 decembrie Timișoara a fost proclamat oraș liber, în urma unei nopți în care aproximativ 100.000 de manifestanți au scandat în Piața Operei: «Noi suntem poporul», « Armata e cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
carte și o mare parte a clădirii. În ajunul Crăciunului, pentru prima oară după aproape cincizeci de ani, radioul și televiziunea au transmis colinde (tradiționale). Din 22 decembrie a fost declanșată «psihoza teroriștilor». Deși ulterior nimeni nu i-a putut identifica (au dispărut pur și simplu!), aceștia au devenit cei mai periculoși inamici ai revoluției. Lor li s-au atribuit calități neobișnuite: forță fizică, arme performante și aparate sofisticate de ascultare sau inducere în eroare a inamicului. S-a declanșat o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este tot mai mare [...] populația a atins un prag limită al suportabilității.” Adoptarea unei atitudini defensive de a ne plânge singuri de milă și de a-i impresiona pe conducători nu ne este de nici un folos. Noi trebuie să-i identificăm pe cei responsabili de declinul țării, în special pe cei corupți care vânează privilegiile Puterii și cât mai multă bogăție pentru ei. P.P. Negulescu amintea cândva: „Cu cât dar conducătorii statelor vroiau să realizeze mai multă bogăție, mai multă frumusețe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
află într-o situație grea, ca și când ar fi traversat recent un război. Și totuși aspirăm să intrăm repede în Uniunea Europeană. Poate că este la mijloc o anumită disperare, care ne împinge să cerem ajutorul altor țări. Dar de unde această disperare? Identificând ca problemă majoră a României - absența Statului de drept, ziaristul Dan Pavel reușește să ne convingă: „România se zbate să iasă din imensa zonă gri dintre democrațiile liberale occidentale, bazate pe Statul de drept, și fosta zonă comunistă, unde Statul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unor zăcăminte de minereuri este o miză uriașă pentru diferite state și corporații multinaționale, companii și trusturi. Având în vedere tocmai caracterul limitat al acestor resurse, putem aprecia mai întâi că omenirea nu trebuie să-și consume resursele fără a identifica și exploata altele noi. Este în joc supraviețuirea noastră globală. S-a investit extrem de puțin în descoperirea și întrebuințarea energiilor neconvenționale (eoliană, solară etc). Se investesc sume exorbitante pentru societatea de consum, industria militară și sunt neglijate investițiile «în viitor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oameni, „o alianță mondială a oamenilor și organizațiilor, dedicată creării unor societăți drepte, tolerante și viabile prin intermediul acțiunilor civice voluntare”) sunt rodul unei experiențe de peste 35 de ani în domeniul afacerilor și ne ajută să înțelegem cauzele crizei contemporane, să identificăm și să putem chiar aplica soluții de rezolvare a acesteia. Vorbind despre o întreită criză umană, același autor mărturisea: Liderii și instituțiile care ne-au promis o epocă de aur nu se țin de cuvânt. Ne asaltează cu viziunile unor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cum sunt onoarea, abnegația, credința religioasă, dragostea de glorie și de patrie, care până azi au rămas marile resorturi ale tuturor civilizațiilor;” În mulțimile umane, conducătorul joacă un rol considerabil. Voința sa este nucleul în jurul căruia se formează și se identifică opiniile. Mulțimea este o turmă care nu s-ar putea lipsi de un stăpân. [...] Conducătorii nu sunt, cel mai adesea, oameni de gândire, ci oameni de acțiune. Ei sunt puțin clarvăzători și nici nu ar putea fi, clarviziunea ducând în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ce-mi pare o evidență este că nu pot să accept o Românie mediocră, domoală, resemnată, înțelegătoare:” Un popor care n-a creat decât o cultură populară n-a trecut treapta istorică. Și cum o să treacă dacă orice cultură populară identifică valorile cu etnicul? [...] Când va ridica țăranul român capul sus? În jos am privit de când ne-am născut. [...] Mulți români, nesfârșit de mulți români, mărturisesc zilnic că România este ultima țară din lume. Ceea ce spunea un lăutar țigan unui cerc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ecologice într-un mod responsabil și, în general, să aibă în vedere interesul pe termen lung al oamenilor. O specie aparte de investitor extractiv, corsarul corporatist se specializează pe prădarea unor corporații (companii) cu o reputație bună (considerate «ineficiente»). [...] Corsarul identifică o companie cotată la o bursă care are o «valoare cu amănuntul» mai mare decât prețul curent al pieței oferit de acțiunile sale. Uneori, aceste companii sunt într-o situație dificilă. Odată ce o asemenea companie este identificată, corsarul la pândă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
considerate «ineficiente»). [...] Corsarul identifică o companie cotată la o bursă care are o «valoare cu amănuntul» mai mare decât prețul curent al pieței oferit de acțiunile sale. Uneori, aceste companii sunt într-o situație dificilă. Odată ce o asemenea companie este identificată, corsarul la pândă poate forma o nouă corporație ca recipient pentru compania pe care vrea să o achiziționeze. Deseori, corporația recipient e aproape în întregime finanțată pe datorie și are prea puține acțiuni sau chiar deloc. Întregul joc se desfășoară
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
însă, pare să nu aibă nimic în comun cu tot restul operei sale, cel puțin după câte îți amintești. E o deziluzie? Să vedem. Poate ești puțin dezorientat, ca atunci când îți este prezentată o persoană pe care după nume o identificai cu o anume figură, și încerci să potrivești trăsăturile pe care le vezi cu ceea ce-ți amintești și nu merge. Dar apoi continui și îți dai seama că volumul poate fi citit oricum, independent de ceea ce te așteptai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
definit mai mult decât acest simplu pronume; totuși, din cauză că a scris „eu“, el se simte obligat să pună în acest „eu“ un pic din sine însuși, din ceea ce simte sau își imaginează că simte. Nimic mai ușor decât să se identifice cu mine; deocamdată, comportamentul meu exterior e cel al unui călător care a pierdut o legătură, situație ce face parte din experiența tuturor; dar o situație care se întâmplă la începutul unui roman trimite întotdeauna la altceva, la ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se transformă în altceva, ceva ce nu-mi doresc. E o linie de demarcație aproximativă, ce tinde să se șteargă: lumea celor care au de-a face cu cărțile la modul profesional e mereu mai populată și tinde să se identifice cu lumea cititorilor. Desigur, și cititorii devin mai numeroși, dar s-ar spune că cei ce folosesc cărțile pentru a produce alte cărți se înmulțesc mai mult decât cei ce se bucură pur și simplu să le citească. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
al minciunii nu se putea naște decât un cataclism de adevăr, și asta își închipuiau că era jurnalul scriitorului, de care se vorbea atâta... Zvonul, lansat de Flannery, era că eu furasem un manuscris important: și unii și alții îl identificară cu obiectul căutărilor lor și se puseră pe urmele mele. Aripa Umbrei provocând abaterea avionului, Aripa Luminii a ascensorului... Tânărul, ascunzând în palton manuscrisul, a țâșnit afară din ascensor, mi-a închis ușa în nas și acum apasă butoanele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urmând modele mentale prin care trăim întâmplările omenești. Sau: urmând modelele mentale prin care atribui întâmplărilor omenești semnificațiile ce ne permit să le trăim. Cartea asta a încercat până acum să lase deschisă Cititorului care citește posibilitatea de a se identifica cu Cititorul care este citit: de aceea, nu i s-a dat un nume, prin care ar fi fost echivalat în mod automat cu o a Treia Persoană, cu un personaj (în timp ce ție, ca Persoana a Treia, a fost necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
carte pe care ai citit-o deja. În fine, nu pari o Cititoare Care Recitește. Îți amintești foarte bine tot ce ai citit (e unul dintre primele lucruri pe care mi le-ai împărtășit despre tine); poate fiece carte se identifică pentru tine cu lectura pe care ai făcut-o într-un moment determinat, o dată pentru totdeauna. Așa cum le păstrezi în memorie, așa îți place să păstrezi cărțile ca obiecte, să le ții lângă tine. Printre cărțile tale, în acest ansamblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu suprafața infinit de tactilă? În ambele situații, desigur, nu existați decât unul în funcție de celălalt, dar, pentru ca respectivele voastre euri să fie posibile trebuie nu numai să se anuleze, ci să ocupe fără reziduuri tot golul spațiului mental, să se identifice la maximum sau să se cheltuiască până la ultima centimă. De fapt, ceea ce faceți e foarte frumos, dar gramatical nu schimbă nimic. În momentul în care apăreți cu un „voi“ unitar, sunteți doi „tu“ separați și izolați mai mult ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cum să învingi nu pe autori, ci funcția autorului, ideea că în spatele fiecărei cărți e cineva care garantează un adevăr acelei lumi de fantasme și invenții, prin simplul fapt că și-a investit în ele propriul adevăr, că s-a identificat cu acea construcție de cuvinte? Dintotdeauna, pentru că gustul și talentul îl împingeau în acest sens, dar mai mult ca niciodată de când relația lui cu Ludmila intrase în criză, Ermes Marana voia o literatură compusă doar din cărți apocrife, false atribuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stabilește raportul cititorului cu textul, ceva s-ar fi schimbat pentru totdeauna. Atunci Ermes Marana nu s-ar mai fi simțit abandonat de Ludmila, cufundată în lectură: între carte și ea s-ar fi insinuat mereu umbra mistificării, iar el, identificându-se cu orice mistificare, își va fi afirmat prezența. Ochii tăi cad pe începutul cărții. — Dar asta nu e cartea pe care o citeam... Titlul e același, coperta e aceeași, totul e același... Dar e o altă carte! Una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]