2,482 matches
-
pune numai după efectuarea examenelor de laborator complementare. Cu toate acestea, există anumite manifestări clinice care pot orienta încă de la început spre diagnosticul de AIJ. Acestea pot fi atât articulare cât și extraarticulare. Artralgiile sunt comune tuturor subtipurilor de artrită idiopatică juvenilă. La fel ca și febra, durerile musculare pot fi câteodată singurul indiciu de debut al bolii. Articulațiile interesate pot diferi în funcție de forma clinică. Astfel, AIJ pauciarticulară (oligoarticulară) afectează îndeosebi genunchii, în timp ce în forma poliarticulară cu FR pozitiv articulațiile mâinii
Artrită idiopatică juvenilă () [Corola-website/Science/331136_a_332465]
-
funcției musculare și articulare ajută la aprecierea gradului de funcționalitate al articulațiilor și statusului tonusului muscular. Forța musculară și funcțiile musculare reprezintă factori importanți în urmărirea evoluției bolii. Atrofia musculară asociată cu reducerea forței este caracteristică pentru copiii cu artrită idiopatică juvenilă. Evaluarea bilanțului muscular se poate face clinic, electromiografic sau cu ajutorul dinamometrului. Din punct de vedere clinic, cea mai utilizată tehnică este sistemul de clasificare al lui Lovett. Aceasta presupune folosirea unei scări de la 0 la 5, unde 5 desemnează
Artrită idiopatică juvenilă () [Corola-website/Science/331136_a_332465]
-
etape: Amplitudinea mișcărilor normale se realizează cu ajutorul goniometrului. Pentru o evaluare cât mai obiectivă, sunt măsurate unghiurile de 30, 45, 60, 90 și 120. Datorită formelor și condițiilor variate sub care se poate manifesta, identificarea unei boli ca fiind artrită idiopatică juvenilă poate fi dificil de realizat. De asemenea, inflamația articulară nu este întotdeauna însoțită de manifestări extraarticulare. Astfel, ea este depistată doar uneori când distrucția articulară este evidentă clinic sau în urma unui examen radiologic. În mod obișnuit, diagnosticul oricărei boli
Artrită idiopatică juvenilă () [Corola-website/Science/331136_a_332465]
-
sinovial poate releva semne de infecție articulară. Util este și scorul ASLO (anticorpi antistreptolizină O) care este crescut la aproximativ jumătate dintre bolnavi, însă fără a fi o certitudine pentru o infecție activă. Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine al artritei idiopatice juvenile mai este necesară o ultimă etapă, aceea de excludere a altor cauze ce pot determina manifestări asemănătoare. Diagnosticul diferențial al AIJ se face cu: Indiferent de afecțiune, obiectivul primordial al unei strategii terapeutice este de a îmbunătăți calitatea vieții
Artrită idiopatică juvenilă () [Corola-website/Science/331136_a_332465]
-
mai mult în cursul anilor. Cauzele și mecanismele patogenice ale fibromialgiei sunt necunoscute. Sunt evocați factori biologici, psihologici și social-culturali, care pot interacționa. Unii cercetatori clasifică fibromialgia într-o formă primară și una secundară. În fibromialgia primară, cu o etiologie idiopatică, ar fi implicați factori biologici -o predispoziție genetică, o tulburare în prelucrarea nervoasă centrală a informațiilor nociceptive și în percepția durerii, tulburări hormonale - a axei hipotalamus-hipofiză-suprarenală și a sistemului hormonal de creștere, modificari in sistemele de neurostransmitere dopaminergic și seroninergic
Fibromialgie () [Corola-website/Science/334231_a_335560]
-
sunt durerea, tumefacția și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita tuberozității anterioare a tibiei, osteocondrita tuberculului tibial, osteonecroză idiopatică a tuberculului tibial, apofizita tuberculului tibial, apofizita tibială anterioară. A fost descrisă clinic în 1878 de chirurgul francez Lannelongue (1840-1911) iar chirurgul american Osgood (1873-1956) și chirurgul elvețian Schlatter (1864-1934) în 1903 au adus contribuții importante la conturarea entității înainte de
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
cele produse de un traumatism cranian, de un accident vascular cerebral sau de o tumoră. Însă la aproximativ jumătate din persoanele care aparțin acestui grup de vârstă cauza este necunoscută. Când nu se poate identifica nici o cauză crizele sunt denumite idiopatice. Persoanele cu boală epileptică au risc crescut de a avea o criză atunci când sunt supuse unui stres fizic sau emoțional intens, sau când nu dorm suficient. Stimulii puternici care irită creierul - cum ar fi leziunile, anumite medicamente, deficitul de somn
Epilepsie, cauze, simptome și tratament. Cum poate fi tratată această boală () [Corola-website/Journalistic/105104_a_106396]