3,888 matches
-
teologice, teze de doctorat, cărți de cult. Și-au continuat apariția revistele centrale bisericești și cele mitropolitane, ca și buletinele, comunităților ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică și pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii. A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericești, reluându-și la București vechea osteneală de la Iași, din Moldova și Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeș, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigănești, Caldărușani, Sfântul Spiridon
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
Tver (Rusia) în locul episcopului vicar Vichentie Moraru, care fusese trimis într-o eparhie din Siberia. La acea dată, Iustinian Ovcinicov era cetățean al Federației Ruse și numirea sa ca episcop încălca Legea cu privire la culte din 1992, care preciza că toți ierarhii și șefii cultelor trebuie să fie în mod obligatoriu cetățeni ai Republicii Moldova. La data de 17 iulie 1995, cu ocazia ședinței Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, arhimandritul Iustinian Ovcinicov a fost ales ca episcop de Dubăsari, Vicar al Mitropoliei
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
Paterița (din limba greacă „pateritsa”) sau cârja arhiereasca este un toiag lung de un "„stat de om”" sau de un stânjen. Ea face parte din insignele și vesmintele distinctive purtate de ierarhi și monahi de rang înalt ai bisericii creștine apusene și de răsărit, fiind un simbol al autorității păstorești și al dreptului de jurisdicție. Paterița face parte din simbolurile componente ale stemei Patriarhiei Române adoptată în 1928. Din timpurile vechi, se
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
-lea, numai patriarhii și mitropoliții purtau cârje argintate, numite la noi "„paterițe”". O astfel de cârja ține în mână Antim Ivireanul, în portretul sau ctitoresc de la Biserica Antim. Cârja sau toiagul păstoresc, „baculus pastoralis”, simbolizează rolul de bun pastor al ierarhului creștin. În evanghelia după Ioan, Iisus însuși se identifică cu Pastorul cel bun. Iisus este modelul Păstorului bun pentru apostoli și mai departe pentru succesorii lor, ierarhii bisericii. Aceștia din urmă, trebuie să-și conducă turmă de credincioși pe drumul
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
Antim. Cârja sau toiagul păstoresc, „baculus pastoralis”, simbolizează rolul de bun pastor al ierarhului creștin. În evanghelia după Ioan, Iisus însuși se identifică cu Pastorul cel bun. Iisus este modelul Păstorului bun pentru apostoli și mai departe pentru succesorii lor, ierarhii bisericii. Aceștia din urmă, trebuie să-și conducă turmă de credincioși pe drumul mântuirii, disciplinând-o și protejând-o după nevoie. Toiagul de pastor este din această perspectivă un simbol mai mult decat potrivit instituției arhierești. La primirea cârjei se
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
un arhiereu este instalat într-o eparhie primește cârja de la mitropolitul sau, iar mitropolitul când este instalat într-un scaun mitropolitan primește de la patriarhul sau cârja arhiereasca. Toiagul este un obiect de cult care se folosește în toate zilele de către ierarh, spre deosebire de cârja care face parte din lucrarea sacerdotala, liturgica a arhiereului. Ori de câte ori arhiereul intra în biserică să slujească, se îmbracă în mantie și primește cârja. În afară de cult, cârja se poate purta și la procesiuni. Paterița se termină în partea superioară
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea. În decembrie 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiți în obștea schitului. În 1935 este luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 se reîntoarce la schit și este uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de "Cleopa". În iunie 1942 este numit
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
Titlul de mitropolit-primat fusese acordat pentru prima dată de autoritățile laice mitropolitului Nifon Rusailă în 11 ianuarie 1865. Până la constituirea Sfântului Sinod românesc, în anul 1872, bisericile ortodoxe din Țările Române au fost parte integrantă a Patriarhiei de Constantinopol, iar ierarhii ortodocși din Țările Române se găseau sub ascultarea canonică a patriarhului de Constantinopol, care s-a opus, inițial, desprinderii celor două mitropolii și fărâmițării Bisericii Ortodoxe (precedentul fusese creat în anul 1448, când Sinodul de la Moscova și-a proclamat "autocefalia
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
a decis ca episcopul Hușilor, Nicodim, să conducă treburile Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului până la alegerea unui titular. Începând cu februarie 1919 arhiepiscop al Chișinăului a fost numit Gurie Grosu. La 30 decembrie 1919 Sfântul Sinod al B.O.R., format din ierarhii provinciilor românești reunite, întrunit în ședință extraordinară, a luat hotărârea solemnă ca „"după cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor românești la Patria-Mamă, tot astfel să se realizeze și unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică Autocefală
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
se află în localitatea omonimă din județul Sălaj și a fost ridicată în 1817. Biserica, ce are hramul ""Sfântul Ierarh Nicolae"", este înregistrată pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a fost folosită până în anul 2005, când o nouă biserică de zid a fost construită în satul Fodora. Construită în anul 1817, biserica a fost pictată în
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
al Ardealului și părțile lui înpreunate Episcop al Făgărașului în anul 1839 luna lui August 13"". Elementele care nu pot fi citite pot fi recuperate din alte surse. Astfel, șematismele bisericii greco-catolice precizează faptul că hramul acestei biserici este ""Sfântul Ierarh Nicolae"" iar data exactă a consacrării a fost 30 August 1839. Biserica are un plan dreptunghiular ce se termină spre răsărit cu absida altarului, decroșată cu cinci laturi. Intrarea în biserică, fără decorațiuni sculptate, se face pe latura de sud
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
faptul că scenele pictate sunt explicate în patru limbi: română, latină, maghiară și germană. Din pictura pronaosului se remarcă figura deosebită a muceniței Ioana. Bolta naosului a fost decorată cu scene din viața Mântuitorului. În altar se regăsesc pictați sfinți ierarhi. Aspectul exterior al bisericii este dominat de fleșa înaltă a bisericii. Turnul-clopotniță, așezat peste pronaos are foișor în console, cu galerie deschisă. La baza fleșei, în cele 4 colțuri se regăsește câte un mic turn. Acoperișul este unitar pentru toată
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
Nyssa și Grigore de Nazianz) fiind totodată și cel mai important dintre ei. Sf. Vasile este serbat pe data de 1 ianuarie și deasemenea pe 30 ianuarie împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur (Chrysostom) și Sf. Grigore (Nazianzus) (Sfinții Trei Ierarhi - sărbătoare hotărâtă în 1081 de către Ioan Patriarhul Constantinopolului în memoria acestor trei mari sfinți și teologi ortodocși).
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
cetate de câmpie. Zidurile exterioare erau din piatră și cărămidă, iar în cele patru colțuri erau dispuse turnuri pentru apărare. De asemenea, mănăstirea avea un turn masiv de intrare având și funcția de clopotniță. Biserica ridicată atunci, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, a fost pictată în 1609, când ctitorul Radu Șerban era deja domn al Țării Românești. El apare în tabloul votiv de la intrarea în pronaos împreună cu soția sa Elina și cu insemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. Tot în timpul
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
este o mănăstire de călugări creștini ortodocși din Bâldana, județul Dâmbovița, România. , având hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Mare Ierarh Nicolae” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a fost zidită de către preotul Gheorghe Baldanescu și soția sa Maria, între anii 1827 și 1831, ca mănăstire de călugărițe. Biserica a fost construită din zid, în formă de navă, având o singură turlă
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
și aflat pe teritoriul comunei Bucu este situl arheologic de interes local Pochina, cuprinzând trei așezări: una din perioada Latène, alta din perioada Halstatt, precum și o așezare medievală din secolele al X-lea-al XI-lea. Biserica, având hramul Sfântul Ierarh Nicolae, se află în partea de est a așezării, în stânga drumului rutier spre Țăndărei și Constanța. Întâiul lăcaș de zid a fost ctitorit la anul 1820, dar ruinându-se, a fost ridicat lăcașul păstrat până astăzi. Rectitorită la anii 1886-1892
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
a vinului devine substanța trupului și sângelui lui Christos. Biserica Anglicană ia termenul de transsubstanțiere în sens chimic și o consideră superstiție, dar continuă să creadă în prezența reală - fizică - a lui Iisus în elementele euharistice. La conciliul de la Iași, ierarhii ortodocși continuă folosirea cuvântului grecesc "metabolê", spunând că e același lucru cu transsubstanțierea.Jean Calvin crede doar într-o prezență spirituală, pe când celelalte curente protestante cred doar într-un simbolism. Pentru Bisericile dinaintea Reformei, precum și pentru Bisericile anglicană și suedeză
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
anul 1936, a sfințit Biserica Buna Vestire din Târgu Mureș, cunoscută și sub numele de "Catedrala Mică", principala sa ctitorie. De asemenea, în timpul păstoririi sale a fost ridicată Biserica Buna Vestire din Brașov, pe care a sfințit-o în 1936. Ierarhului Nicolescu i se mai spunea și „mitropolitul turist”. A publicat alte peste 200 de studii și articole în: <br>
Alexandru Nicolescu () [Corola-website/Science/306802_a_308131]
-
comunismului. S-au scris două cărți despre marele architect Gheorghe Simotta: cartea “Arhitect Gheorghe Simotta” de Irina Patrulius (editor), Rodica Ianași (editor), Gheorghe Simotta, Editura Simetria 2003 și cartea “Gheorghe Simotta - între noblețe și arhitectura” de Cornel Samara, Editura Sfanțul Ierarh Nicolae. Toate prezintă atât biografia arhitectului, cât și realizările lui în domeniul arhitecturii în România cât și ca acuarelist. Volumul "Arhitect Gheorghe Simotta", scos într-o ediție de mare calitate, este o frumoasă biografie publicată în 2003 cu prilejul deschiderii
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
la 1761-1762; între anii 1782 și 1795, cea unită a revenit „greco-răsăritenilor”. Continuatoarele acestora au fost două edificii de zid, situate, la mică distanță una de cealaltă, în apropierea pieței centrale a Hațegului. Prima în ordine cronologică este biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03327). Lăcașul, renovat în anii 1980 și 1990-1991, este compus dintr-un altar semicircular nedecroșat, o navă dreptunghiulară spațioasă, compartimentată în naos și pronaos, și un turn clopotniță zvelt, cu fleșă ascuțită. Biserica
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
interiori acoperiți cu un bogat decor iconografic, reînnoit, în tehnica „frescă” în 1970, de pictorul Constantin Mihăiescu. Lăcașul este menționat, ca unit, în tabelele conscripției din anii 1829-1831. Reînființată după 1989, parohia greco-catolică actuală este deservită liturgic de biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” construită în anul 2002. Credincioșii romano-catolici au la dispoziție biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul"; a fost construită în anul 1745 și renovată în anul 1893 de către baronul Nopcsa Ferencz, care este înmormântat în una din criptele bisericii
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
primit de Prea Sfințitul Evloghie Oța (†1979), care în acea perioadă, în ciuda amenințărilor primite din partea autorităților statului comunist, întemeiase acolo o mică obște monahală. La acea mănăstire a fost tuns în monahism și a primit numele Flavian, în cinstea Sfântului Ierarh Flavian Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, și hirotonit ierodiacon și ieromonah, în anul 1977. Apoi PS Evloghie l-a hirotesit arhimandrit. După trecerea la cele veșnice a PS Evloghie Oța la 28 februarie 1979, urmașul său ca stareț la conducerea Mănăstirii "Adormirea
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
Mogârzan Botoșăneanul), avându-l în frunte pe ÎPS Mitropolit Vlasie Mogârzan, arhimandritul Flavian Bârgăoanu a fost hirotonit episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, primind titlul de "Ilfoveanul". Hirotonirea întru arhiereu a PS Flavian a fost săvârșită de către ierarhii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România (IPS Vlasie Mogârzan, PS Demostene Ioniță, PS Pahomie Morar, PS Ghenadie Gheorghe, PS Sofronie Oțel, PS Teodosie Scutaru și PS Iosif Mogârzan), asistați de către PS Episcop Fotie de Triadița (din partea Bisericii Ortodoxe de
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
de preoți și 10 diaconi. Au asistat la ceremonie mulți dintre călugării de stil vechi din București și numeroși demnitari, printre care primarul municipiului Bacău, membri ai Parlamentului etc. În cuvântul ținut după încheierea Sfintei Liturghii, noul episcop a mulțumit ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, pentru că au avut încrederea de a-i acorda această vrednicie și le-a cerut să se roage pentru el și să-l povățuiască și pe mai departe, subliniind și faptul
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
Dr. Augustin Pacha, grav bolnav de cancer și aproape orb, este grațiat, întorcându-se la Timișoara pe data de 12 iulie a aceluiași an. Dar se știa deja, că zilele lui sunt numărate. Nu s-a dorit însă, ca înaltul ierarh să moară în închisoare. Reîntors în orașul său, episcopal a mai vizitat de căteva ori Catedrala locuind la parohia din Timișoara-Iozefin împreună cu preoții de acolo și cu sora sa Ana. Starea sănătății sale s-a înrăutățit încă înainte de ziua Tuturor
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]