8,976 matches
-
Există mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o primă încercare de reducere prin activități cognitive a incertitudinii, decidentul se găsește în fața unei cantități apreciabile de incertitudine pe care nu o mai poate trata cu mijloace cognitive și îi face dificilă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o primă încercare de reducere prin activități cognitive a incertitudinii, decidentul se găsește în fața unei cantități apreciabile de incertitudine pe care nu o mai poate trata cu mijloace cognitive și îi face dificilă decizia, fiind în același timp responsabilă de perturbări importante în funcționarea sa. Din acest motiv, el este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o primă încercare de reducere prin activități cognitive a incertitudinii, decidentul se găsește în fața unei cantități apreciabile de incertitudine pe care nu o mai poate trata cu mijloace cognitive și îi face dificilă decizia, fiind în același timp responsabilă de perturbări importante în funcționarea sa. Din acest motiv, el este forțat să dezvolte activități de minimizare a consecințelor disfuncționale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îi face dificilă decizia, fiind în același timp responsabilă de perturbări importante în funcționarea sa. Din acest motiv, el este forțat să dezvolte activități de minimizare a consecințelor disfuncționale ale acesteia, să încerce chiar să absoarbă cât mai mult din incertitudinea în exces prin mijloace extracognitive. Rezolvarea acestor două probleme nu este absolut separată, soluțiile lor interacționând. Teoriile deciziei, atât cele clasice, cât și cele actuale, își concentrează atenția asupra primei probleme. Cea de-a doua - tratarea incertitudinii în exces - este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai mult din incertitudinea în exces prin mijloace extracognitive. Rezolvarea acestor două probleme nu este absolut separată, soluțiile lor interacționând. Teoriile deciziei, atât cele clasice, cât și cele actuale, își concentrează atenția asupra primei probleme. Cea de-a doua - tratarea incertitudinii în exces - este practic ignorată. Tacit, ea pare să fie considerată o problemă exterioară deciziei și deci nerelevantă pentru aceasta. În fapt, așa cum voi încerca să argumentez pe larg, ea este o parte organică a procesului, determinând într-o mare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ea este o parte organică a procesului, determinând într-o mare măsură desfășurarea acestuia. Două tipuri de strategiitc "Două tipuri de strategii" În teoriile normative ale deciziei există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestuia. Două tipuri de strategiitc "Două tipuri de strategii" În teoriile normative ale deciziei există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea de a integra toate cunoștințele existente într-un proces decizional coerent care să ducă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
coerent care să ducă la identificarea celei mai bune soluții. Fiecare fază a procesului decizional este parcursă integral: definirea problemei, explorarea alternativelor, evaluarea lor, alegerea uneia din ele. Dacă modelul analitic nu poate fi aplicat ca atare în condițiile unei incertitudini persistente, este posibilă însă utilizarea unei variante modificate a lui pe care am numit-o aici strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.2.: Strategia optimalității tendențiale se caracterizează prin aplicarea tehnicilor analitice de decizie la o imagine cognitivă provizoriu structurată; incertitudinea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudini persistente, este posibilă însă utilizarea unei variante modificate a lui pe care am numit-o aici strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.2.: Strategia optimalității tendențiale se caracterizează prin aplicarea tehnicilor analitice de decizie la o imagine cognitivă provizoriu structurată; incertitudinea deciziei este asumată explicit, procesul decizional menținându-se deschis la reconsiderare. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată prin următoarele trăsături distinctive: a) Se fac o serie de presupoziții, asumate explicit ca incerte, asupra unor evenimente, consecințe, asupra corectitudinii unor cunoștințe și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aplicate metodele calculului rațional. c) Se asumă caracterul incert al deciziei luate pe baza acestui calcul. Chiar la nivelul cunoștințelor existente, o altă structurare a imaginii cognitive ar fi putut duce la o altă decizie. Acest punct este deosebit de important. Incertitudinea specifică acestei proceduri nu se referă numai la „viitor”: s-ar putea să apară noi cunoștințe în lumina cărora va fi preferabilă o altă decizie. Ea se referă și la „prezent”: în perspectiva actualelor cunoștințe, dar cu alte presupoziții adăugate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceste condiții asigură doar o optimalitate tendențială, nu efectivă. Ele sunt orientate spre identificarea soluției optime, dar rezultatele rămân mereu incerte, înalt discutabile, nu datorită calculului rațional propriu-zis, ci din cauza presupozițiilor pe care se întemeiază acesta. d) Se menține, din cauza incertitudinii asumate, caracterul deschis, revizuibilaldeciziei luate. Noile informații și cunoștințe acumulate ulterior, cât și presupozițiile făcute, dar confruntate cu realitatea acțiunii, sunt utilizate pentru a reface, pe o bază mai bună, decizia. e) Procesul decizional are un caracter iterativ. El este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o secvență într-un proces ciclic, cu reveniri și reconsiderări pe baza cunoștințelor acumulate. Optimalitatea este deci realizată aici mai mult tendențial, prin reconsiderări succesive. În ultimele decenii, tocmai în această direcție au fost dezvoltate modelele decizionale, asumându-se o incertitudine care nu poate fi complet absorbită la un moment dat. Modelul clasic al deciziei considera decizia ca un proces unic, strict delimitat în timp: începe cu o problemă de soluționat, în condiții de incertitudine, și sfârșește cu identificarea cu mijloace
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezvoltate modelele decizionale, asumându-se o incertitudine care nu poate fi complet absorbită la un moment dat. Modelul clasic al deciziei considera decizia ca un proces unic, strict delimitat în timp: începe cu o problemă de soluționat, în condiții de incertitudine, și sfârșește cu identificarea cu mijloace raționale a celei mai bune soluții, în condiții de certitudine, după cum urmează acțiunea. Teoriile actuale ale deciziei au pornit de la o nouă situație: la un moment dat, cunoașterea noastră este incompletă, dar ea se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
abandonând o asemenea presupoziție, caută să se adapteze acestei situații. Ele includ deci modalități de structurare provizorie a imaginii cognitive, de completare și organizare a ei până la nivelul la care devine tratabilă analitic. Dar, din acest motiv, este asumată explicit incertitudinea, cu toate consecințele ei. Pentru a fi realiste și operante, metodele de tip analitic trebuie să adopte deci un caracter provizoriu și iterativ. Am accentuat asupra acestor aspecte pentru a face clar că strategia optimalității tendențiale este substanțial diferită de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un caracter provizoriu și iterativ. Am accentuat asupra acestor aspecte pentru a face clar că strategia optimalității tendențiale este substanțial diferită de modelul deciziei raționale clasice. Strategia optimalității tendențiale, spre deosebire de modelul analitic, nu are drept consecință o reducere cvasicompletă a incertitudinii, ci, prin presupozițiile pe care le face, poate fi chiar un producător de incertitudine. Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că strategia optimalității tendențiale este substanțial diferită de modelul deciziei raționale clasice. Strategia optimalității tendențiale, spre deosebire de modelul analitic, nu are drept consecință o reducere cvasicompletă a incertitudinii, ci, prin presupozițiile pe care le face, poate fi chiar un producător de incertitudine. Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale fiind incerte și deschise discuției. Strategia satisfăcătorului reprezintă o alternativă la strategia optimalității tendențiale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
raționale clasice. Strategia optimalității tendențiale, spre deosebire de modelul analitic, nu are drept consecință o reducere cvasicompletă a incertitudinii, ci, prin presupozițiile pe care le face, poate fi chiar un producător de incertitudine. Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale fiind incerte și deschise discuției. Strategia satisfăcătorului reprezintă o alternativă la strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.3.: Strategia satisfăcătorului constă în adoptarea primei soluții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incert definită), o soluție devine acceptabilă. Procesul decizional nu este aici orientat spre căutarea unei soluții cât mai bune. După cum se poate observa, strategia satisfăcătorului reprezintă un proces simplificat, prescurtat de decizie. Unele faze, dificil de realizat în condiții de incertitudine ridicată, ca, de exemplu, investigarea alternativelor, evaluarea și ierarhizarea lor, tind să fie eliminate. Prima problemă care se ridică în mod firesc este: cum putem evalua strategia satisfăcătorului în raport cu strategia optimalității tendențiale? La o primă vedere s-ar putea imputa
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vedere s-ar putea imputa strategiei satisfăcătorului că reprezintă un comportament irațional, slab productiv, rezultat mai mult al comodității decidentului, și nicidecum o procedură rațională. Punctul de vedere susținut aici este cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.4.: În condițiile unei incertitudini accentuate, strategia satisfăcătorului reprezintă o opțiune rațională care, la limită, nu dă rezultate mai slabe decât strategia optimalității tendențiale, ci echivalente. O asemenea propoziție pare destul de curioasă. E nevoie de aceea de oargumentare mai detaliată. Să presupunem un decident care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezintă o opțiune rațională care, la limită, nu dă rezultate mai slabe decât strategia optimalității tendențiale, ci echivalente. O asemenea propoziție pare destul de curioasă. E nevoie de aceea de oargumentare mai detaliată. Să presupunem un decident care, în condiții de incertitudine accentuată și persistentă, adoptă o procedură de tip analitic. El știe destul de bine ce problemă are de soluționat. Începe să exploreze posibilul acțional și reușește să formuleze o primă soluție care, examinată, i se pare satisfăcătoare. În acest moment, apare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
persistentă, adoptă o procedură de tip analitic. El știe destul de bine ce problemă are de soluționat. Începe să exploreze posibilul acțional și reușește să formuleze o primă soluție care, examinată, i se pare satisfăcătoare. În acest moment, apare o primă incertitudine: dacă amână decizia pentru a căuta și alte soluții posibile, are șanse de reușită? Ar putea să reușească sau nu. În condiții de cunoaștere limitată, aceste șanse pot fi relativ modeste. Oricum, el nu le poate, prin definiție, estima cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar fi ele, se poate stabili o ierarhie clară și distinctă a alternativelor, fie ea și provizorie. În fapt, o asemenea presupoziție nu este realistă, rezultatul evaluării alternativelor fiind de regulă cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.5.: În condiții de incertitudine, soluțiile alternative sunt egale pentru decident. O asemenea afirmație pare bizară. Poziția contrară pare să fie corectă: chiar dacă nu deține toate argumentele pro și contra în legătură cu fiecare soluție, ne putem aștepta ca balanța, cel puțin provizoriu, să încline în favoarea unei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluție, ne putem aștepta ca balanța, cel puțin provizoriu, să încline în favoarea unei soluții sau a alteia. Doar în mod excepțional balanța argumentelor pro și contra ar prezenta o stare perfectă de echilibru. În realitate, nu acesta este cazul. În incertitudine, principial, ierarhizarea tinde să fie instabilă. După cum am văzut mai înainte, această instabilitate provine din două surse. În primul rând, din dificultățile de ierarhizare a criteriilor de evaluare, cel puțin la nivelul cunoașterii comune, dacă nu chiar în mod principial
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]