4,696 matches
-
au avut tendința să fie dominate de partidele politice, deoarece alegerile au loc între partide, iar comportamentul de zi cu zi se referă, din punct de vedere al conținutului și al modului de manifestare, la deciziile partidelor și altor grupuri influente. Totuși, dintre toate tipurile de sistem politic, regimurile democratice sunt cele în care organele constituționale joacă cel mai important rol. Configurația structurală a regimurilor liberal-democratice poate fi astfel descrisă ca fiind bazată pe un număr de arene bine definite (parlamente
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
liberal-democratice poate fi astfel descrisă ca fiind bazată pe un număr de arene bine definite (parlamente și executive, dar și parlamente și executive locale și regionale) în care există două niveluri principale de agenți, partidele și grupurile, în timp ce birocrația este influentă pe alt palier. Pozițiile acestor două tipuri de agenți sunt diferite. Partidele joacă rolul principal și ocupă poziția centrală a scenei politice; în mod tipic, ele execută mișcările principale sau au replicile principale. Grupurile sunt în mod normal mai puțin
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și grupurilor recunoscute oficial a existat încă un nivel, în întregime neoficial, atât al entităților mai tradiționale (în special etnice sau religioase), cât și al organizațiilor mai moderne (de protest). Aceste grupuri, mai ales cele etnice, au devenit adesea foarte influente în statele care au abandonat comunismul în perioada '89-90. Partidul și-a format propria rețea de grupuri strâns legate între ele pentru a împiedica atât entitățile tradiționale, cât și organizațiile mai moderne să iasă la suprafață, dar această misiune a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pentru grupurile tradiționale se poate degrada, iar "sentimentele naționale" pot crește; dar pot lua naștere noi organe care să intre în conflict cu autoritățile sistemului politic. Această situație poate fi amplificată ca rezultat al acțiunii țărilor învecinate, sau al grupurilor influente din aceste țări. Astfel, problemele pe care le pune integrarea politică în cazul multor regimuri sunt diverse și pot ajunge până la destrămarea corpului politic. Așa-numitul "sfârșit al imperiilor" este în realitate un exemplu de societăți plurale care nu mai
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Shepsle, Politics în Plural Societies (1971), C. Young, The Politics of Cultural Pluralism (1976), A. Lijphart, Democracy in Plural Societies (1977) și D.L. Horowitz, Ethnic Groups in Conflict (1985). Lucrările privind dictatura și coerciția sunt, desigur, numeroase. Printre cele mai influente sunt cele ale lui C.J. Friedrich și Z. Brzezinski, Totalitarian Dictatorship and Autocracy (1965). Vezi și M. Duverger, De la Dictature (1961). Legat de statele comuniste, vezi mai ales L. Holmes, Politics in the Communist World (1986: în special capitolele 3
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
naștere o dată cu apariția "baronilor presei" care controlau ziarele de mare circulație și care erau socotiți în stare să influențeze secțiuni mari ale publicului și, în consecință, să șantajeze mulți politicieni pentru a le accepta perspectivele. Acești "baroni" au fost deosebit de influenți, cel puțin la început, în Marea Britanie și în Statele Unite, exemple marcante fiind Beaverbrook și Hearst ("eroul" filmului Cetățeanul Kane regizat de Orson Welles). Acea problemă nu a fost rezolvată. Se credea că cel puțin o soluție se descoperise pentru radio
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
1955: 395-400; Lawson, 1976: 1-26). Această distincție este validă, deși mai mult ca o regulă brută, dar eficientă decât ca un contrast cu adevărat conceptual; se bazează pe un contrast oarecum prea simplificat între decidenți și persoanele care sunt doar influente de exemplu între partidele mici; și este nesatisfăcătoare când se are în vedere schimbarea. Pentru a ajunge la o definiție cu adevărat satisfăcătoare trebuie să urmărim ce sunt partidele și care sunt scopurile lor. Așa putem vedea cum diferă ele
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
limitat. Aceste situații nu sunt totuși invariabile. Partidele în care, inițial, liderii dețineau pe deplin controlul pot căpăta treptat o oarecare influență cu privire cel puțin la câteva aspecte ale procesului luării deciziilor. Dimpotrivă, partidele care sunt de obicei relativ influente pot deveni, câteodată doar temporar, atât de dominate de un lider, încât politica sa poate predomina indiferent de dorințele partidului așa s-a întâmplat în unele țări vest-europene, Marea Britanie sub Thatcher fiind un exemplu în acest sens. Rezultatul este o
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pare în teorie. Dacă guvernarea centrală poate prelua în linii generale controlul asupra unor domenii noi și importante, dacă poate juca un rol major în amendamentele constituționale sau în schimbarea cutumiară a constituției, atunci este pe departe organul cel mai influent, iar nivelul descentralizării poate scădea destul de mult. Acest fapt se întâmplă de fapt în multe state federale și este unul din motivele pentru care s-a spus despre mai multe state federale din America Latină că nu sunt "cu adevărat" federale
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cele vest-europene) acceptă și ele destul de puține amendamente. Proiectele de lege guvernamentale ies de obicei din comisii în forma lor originară, deși au existat schimbări în această privință în unele țări vest-europene. De exemplu, în Italia, comisiile au fost foarte influente (Furlong, 1990: 52-67). Totuși, influența legislatorilor în această privință nu ar trebui măsurată doar pe baza amendamentelor impuse, chiar dacă acestea constituie indicatori evidenți. Poate exista o influență și mai mare rezultată din presiunile exercitate în decursul unei perioade de timp
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
situația când șeful guvernului nu poate selecta sau demite miniștri după bunul plac, sau trebuie să acorde atenție opiniilor acestora. De exemplu, șefii guvernelor pot fi constrânși în alegerea miniștrilor în regimurile monarhice tradiționale, deoarece membrii unor familii sunt foarte influente; la fel în regimurile prezidențiale civile sau militare, deoarece este posibil ca unii indivizi să-i fi ajutat pe șefii guvernelor să vină la putere. Într-adevăr, președintele american este mai liber în această privință decât ceilalți președinți, care tind
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
trebuie făcută distincția între lideri în adevăratul sens al cuvântului și simplii deținători de putere, sau, mai bine spus, deținători de funcții (Burns, 1978: 5). La prima vedere pare corect să afirmăm că mulți conducători probabil majoritatea nu sunt foarte influenți, deoarece par să depună puține eforturi pentru a schimba cursul evenimentelor, în timp ce alții sunt "vedete" care, cel puțin aparent, influențează profund destinul omenirii. Așadar trebuie făcută o distincție între cei care sunt și cei care nu sunt lideri: aceasta înseamnă
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
înfăptuiesc. Trebuie să ținem cont și de cele două dimensiuni gradul de schimbare și sfera de cuprindere a schimbării. Ca rezultat, am putea concluziona că unii conducători care administrează sistemul așa cum este el și nu urmăresc să modifice politicile sunt influenți dacă reușesc să contracareze cererile de schimbare substanțială existente în societate. Am putea de asemenea concluziona că acei conducători care introduc schimbări pe un front relativ restrâns nu au neapărat un impact mai mic decât cei care abordează politici proiectate
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
extinse ale politicilor publice. La cealaltă extremă, o astfel de autoritate ar putea foarte bine să se extindă spre toate deciziile guvernamentale. Condițiile pentru dezvoltarea unui stat administrativ sau tehnocratic Pentru ca funcționarii publici ai unei țări să nu fie (doar) influenți, ci să dețină pe deplin controlul, mai multe condiții destul de speciale și cu adevărat stringente trebuie să fie îndeplinite: * Legitimitatea politicienilor trebuie să fie scăzută. Aceasta se poate întâmpla din cauză că politicienii și-au pierdut autoritatea ca rezultat al unor împrejurări
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
parlament suveran. Treptat, în a doua jumătate a secolului XX, a existat totuși o tendință de creștere a numărului curților și consiliilor constituționale. Poate cel mai clar exemplu a fost cel al Consiliului Constituțional francez, care a devenit cu adevărat influent în anii '80, dar și influența curților italiană și spaniolă merită luată în considerare. La nivelul Consiliului Europei, Convenția Europeană a Drepturilor Omului conferă puteri Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care sunt într-un anume grad echivalente celor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ministru, numai pentru o lună însă, regele debarcîndu-l spre a instaura dictatura de la 1938. Într-o noapte, pe neașteptate, la numai cîteva săptămîni, după căderea de la putere, Octavian Goga moare. Văduvă, de data aceasta, Veturia Goga devine prietena cea mai influentă a generalului Ion Antonescu, care fusese ministru de război în guvernul de o lună al lui Goga. După abdicarea regelui Carol II, în septembrie 1940, Antonescu ajuns conducătorul Statului și mareșal, Veturia Goga a fost "l'éminence grise" a guvernării
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
au Încuviințat cu totul spusele lui. Dar ceea ce e mai important urmează de-abia acum: a doua zi m-a vizitat domnul Giuseppe Candiano, nepotul ducelui Înjunghiat odinioară și membru al Consiliului celor Zece - de fapt cel mai puternic și influent membru al Consiliului, o știe toată lumea. Mărturisesc că am fost uluit de cinstea pe care mi-a făcut-o. Domnul Giuseppe m-a invitat la o plimbare pe Marele Canal, având cu sine numai pe slujitorul său de Încredere, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stăpânul nostru și ce face el e bun făcut! De ce se teme și de cine? — Nu se teme, dar nu vrea să supere obrazuri subțiri de la Curte. Nu uita că doamna Sophie n-are copii. Familia Welfilor e puternică și influentă. Ducele are nevoie de ajutor, sau cel puțin n-are nevoie să-i mai cadă și alții În spate, chiar acum când lucrurile se tulbură. și dincolo de Rin și În Burgundia, mai departe, Staufenii ațâță spiritele. Fratele tău ar putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era un dar al jupânului Urs, tatăl domnului Bodo, pe care ducele Îl prețuia mult și-l trata cu multă atenție. Ca protector al orașului Zürich, Bertold trebuia să și câștige sprijinul cetățenilor de vază, și cel mai bogat și influent dintre toți era, după cum știa toată lumea, jupânul Urs. Dar starețul trăia prea aproape de Curtea princiară ca să nu afle că, În ultima vreme, cel puțin așa se șoptea, Bodo ar fi țintit prea sus, sperând la copila ducelui. Chiar dacă aceasta nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
căsătorie strălucită, cu un membru al unei case princiare, din care se puteau trage foloase politice. Mai degrabă ar fi vrut să și vadă copila moartă decât dezonorată de o căsătorie cu un om mai puțin nobil și mai puțin influent, dintr-o familie mai puțin ilustră. Lui Eglord, care știa că de la suveranul lui nu putea aștepta nici un sprijin și care nu putea spera nici la dragostea fetei, ce ar fi putut eventual să-și Înduplece tatăl, această situație Îi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ascuțită, Își Întocmi planul cu istețime. Mai Întâi, trimise doi dintre slujitorii săi, pe cei mai devotați, unul de la Curtea de pe Schlossberg și altul din Zürich, la casa bancherului Urs, tatăl lui Bodo, starostele breslei negustorilor și omul cel mai influent din bogatul oraș de pe malul lacului cu același nume. Amândoi aveau sarcina să se an gajeze ca rândași sau simpli zilieri și să observe totul cu atenție. După câteva săptămâni, Otto știa fără greș ce se Întâmpla În amândouă casele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dominația asupra Veneției l-ar aduce cu un pas mai aproape de acest vis. Deci mi-am luat haine frumoase, din catifea și mătase, am lăsat sabia acasă și am jucat la Curte rolul lui Papagallo. Fiul unui venețian Înstărit și influent este totdeauna bine-venit la Curte, mai ales dacă e ușuratic și Încrezut, dacă aruncă cu bani Încoace și-ncolo și se poartă ca un prostănac. Cred că mi-am jucat rolul foarte bine, pentru că În scurtă vreme toți erau convinși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din atenția publică, îi poate reteza șansele de a obține premii, de a promova în ierarhia literaturii și, mai devreme sau mai târziu, nedreptățitul își va recâștiga locul pe care îl merită. La fel de valabil e și reversul medaliei. Un critic influent poate impune, temporar, un scriitor mediocru, îl poate mediatiza cu dibăcie, așa încât să treacă drept un autor onorabil, îl poate sprijini să câștige onoruri, dar nu-l poate fixa, ca-ntr-un insectar, în tabloul valorilor adevărate. Au făcut astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
odată și să nu mai privim viața literară ca pe un paradis în care îngerii se coalizează împotriva diavolului, ci ca pe un amestec de interese și idealuri din care răzbește cel mai talentat și mai bine plasat pe lângă criticii influenți. Modelul de comparație cel mai potrivit e lumea filmului de la Hollywood. Știți ce sfori se trag acolo, ce bani se aruncă în joc, ce pasiuni se mistuie pentru câștigarea statutului de vedetă? Asta nu vrea să spună că au câștig
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A. : Ca probă că s-a și reîntors în 2000. A.M.P. : Bineînțeles. În 2000 s-a reîntors. Și sunt con‑ vinsă că a continuat, că a fost în spatele jocurilor care l-au dat jos pe Mircea Geoană. A rămas influent până foarte târziu. V.A. : Poate chiar și azi. Cine știe ? Vom vedea. A.M.P. : Mare parte din acei oameni s-au simțit umiliți de umilirea prin care a trecut Iliescu în acea discuție. Spre deosebire de oamenii cu care avusese de-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]