3,018 matches
-
tot pentru actul final - sinuciderea lui. Toți suntem membri din cor, numai unii joacă în piesă. Corul manipulează totul: tehnic. Sistem de gândire, mișcare și joc nou (nu știm și nu jucăm în stil japonez). Stare de spirit, disciplina și inocența Orientului. Prin explorare. Zilnic se intră într-un sistem de gândire și înțelegere. În sală va fi o gândire mistică. Mișcări lente, inventate de noi. Această armată face două lucruri: exprimă cele cinci piese, pe de altă parte se pregătește
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de Încrâncenarea luptei. Lupta, conflictul implică un contact cu adversarul, În urma căruia nu rămânem puri, căci el ne atinge, ne contaminează. Sensul politic al spectacolelor tale venea din ignorarea adversarilor direcți: ele aduceau o deschidere spre imaginar. Erau spectacolele unei inocențe vesele care ne elibera de presiunea „sarcinilor“, cum se spunea atunci. Într-un context unde totul vorbea despre „eficacitate“- de altfel culme a absurdului, căci comunismul a fost regimul cel mai „ineficace“ -, tu făceai un teatru care restituia sălii dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care Îi va fi o autentică hrană spirituală. Scriind cu lejeritate, cu grație și deseori cu umor despre subiecte profunde, Andrei Șerban se regăsește În paginile cărții așa cum este și În viața de fiecare zi, Într-o rară Îmbinare Între inocența copilului și experiența Înțeleptului. Urcând toate treptele gloriei, Andrei Șerban cunoaște bine vanitatea succesului. Pasionat fără intransigență, el este tolerant fără nici o concesie de substanță. Simplitatea sa surprinde - nici o urmă a infatuării de mare maestru și profesor nu umbrește prezența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
anumite limite. Mai mult de atât, Iuri și cu mine cunoșteam un băiat care Încercase, dar calul fetei Îl Împinsese pe al lui Într-un șanț. Epuizați de aventurile noastre din hățiș, stăteam tolăniți În iarbă și discutam despre femei. Inocența noastră mi se pare acum aproape monstruoasă, văzută În lumina diverselor „confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni. Mizeriile actului sexual ne erau necunoscute. Dacă s-ar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca temă pierderea unei doamne iubite - Delia, Tamara sau Lenore - pe care n-am pierdut-o, n-am iubit-o, n-am Întâlnit-o niciodată, dar doream din tot sufletul s-o Întâlnesc, s-o iubesc, s-o pierd. În inocența prostiei mele, credeam că scrisesem ceva frumos și minunat. În timp ce o duceam acasă, Încă nescrisă, dar completă, de vreme ce până și semnele de punctuație erau Întipărite În mintea mea ca urma lăsată de o pernă pe carnea unui om care a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zbătându-se doar un pic pe podea, În timp ce călăul mascat și neîndemânaticul lui asistent au căzut peste el. Dietrich (acesta era prenumele cunștinței mele) spera să ajungă Într-o bună zi În Statele Unite ca să asiste la vreo două electrocutări; În inocența lui, a derivat din acest cuvânt, adjectivul nehotărât „cutare“, Învățat de la un văr care fusese În America, și, Încruntându-se puțin Îngrijorat și melancolic, Dietrich se Întreba dacă o fi adevărat că, În timpul reprezentației, din orificiile naturale ale corpului ies
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
teroare. Pomeneam mai sus de credincioși practicanți lipsiți de simțul divinului. Nu li se poate imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați cu simțul divinului, dar cu o conduită destul de laxă, de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Era totdeauna uimit de poezia pe care o făcea. „Îi venea”, pur și simplu. Goethe spunea despre propria lui elaborare poetică : „ES dichtet” (SE face poezia). Evident, orice poet creează după o „inspirație” ; dar nici un poet nu creează în totală inocență, ci șlefuiește, prelucrează produsul primului impuls ; de multe ori acesta e inform și pretinde o căutare, cu ezitări și reveniri, deseori dificile, penibile. Acestea merg de regulă în sensul perfecțiunii. Evident, nici Mazilescu nu era chiar inocent, evident, își „prelucra
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
domestici seri de-a rândul acea mână frumoasă care, în ultimele pagini de inteligență de Taine, se dedă unor curioase fapte rele. Confidențelor nebunilor le voi da viață pentru a le provoca. Sunt oameni de o onestitate scrupuloasă, a căror inocență nu are egal decât propria mea inocență. A fost nevoie să plece Columb cu nebuni ca să descopere America. Și vedeți cum această nebunie a făcut corp și ea durează. Și în nici un caz nu e frica de nebunie, care ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
frumoasă care, în ultimele pagini de inteligență de Taine, se dedă unor curioase fapte rele. Confidențelor nebunilor le voi da viață pentru a le provoca. Sunt oameni de o onestitate scrupuloasă, a căror inocență nu are egal decât propria mea inocență. A fost nevoie să plece Columb cu nebuni ca să descopere America. Și vedeți cum această nebunie a făcut corp și ea durează. Și în nici un caz nu e frica de nebunie, care ne va forța să lăsăm în bernă drapelul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
filosofiei până la calendele grecești, la economie polemizam cu indicatorii producție fizică și marfă în perspectiva profitului etc. Cei mai mulți elevi ai mei (cu excepția celor care dădeau admiteri) nu deschideau niciodată manualele. Învățau după caiet, ca să-i facă pe plac profesoarei. În inocența lor, mulți povesteau acasă și câteodată mai venea câte o „brigadă” ca să mă aducă pe calea cea dreaptă. Deviza mea profesională (și a altora ca mine) era totuși una disperată: „pregătim viitorul”. Un viitor despre care habar nu aveam dacă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Și că americanii muncesc bine, eficient, că sunt dispuși să fie pietenoși, să-ți surâdă ție, necunoscut, să-ți spună „hi!”. Și că puterea lor nu este una opresivă, ci una cuceritoare ca mod de viață. Că au într-adevăr inocența celor fără drame colective pricinuite de oameni, dar că este așa de reconfortant să mai existe și asemenea comunități pe lume, să mergi acolo, să iei o gură de aer intelectual și emoțional! Poate din această pricină cred că trauma
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care, pe un ton solemn ce îngheța inimile, anunța câte un „extemporal!” Igiena o controla în mai mare măsură decât o preda doctorul Bercovici, care, înșirând la tablă pe școlari, le cerea să se descheie la prohab ca să le constate inocența. Pocea întotdeauna numele, zicându-i, de pildă, șpanchiului Cozmanciuc, Cosmiciuc. Mister Motu - Astărostoaie - era cel mai plin de ticuri profesor: privea prin ochelari în sus și își sugea buza până când bărbia i se strângea în creți mărunți, ca un fund
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
clar: a fost - cât timp a fost -, din generozitate, comunist. Nu din obediență și nu din oportunism. Mai mult. Obediența și oportunismul au avut în poet un dușman de neîmpăcat. De asta ele s-au și unit ca să-l doboare. Inocență copilărească Dacă ipocrizia interesului creează legături durabile, felul acesta de legături nu țin de prietenie. Condiția prieteniei e inocența, poate de asta cele mai frumoase prietenii pornesc din vremurile copilăriei. În ce privește caracterul, o trăsătură izbitoare a lui Labiș a fost
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Obediența și oportunismul au avut în poet un dușman de neîmpăcat. De asta ele s-au și unit ca să-l doboare. Inocență copilărească Dacă ipocrizia interesului creează legături durabile, felul acesta de legături nu țin de prietenie. Condiția prieteniei e inocența, poate de asta cele mai frumoase prietenii pornesc din vremurile copilăriei. În ce privește caracterul, o trăsătură izbitoare a lui Labiș a fost inocența copilărească a prieteniei pe care el a cultivat-o până la capătul vieții. Era veșnic înconjurat de amici cărora
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
copilărească Dacă ipocrizia interesului creează legături durabile, felul acesta de legături nu țin de prietenie. Condiția prieteniei e inocența, poate de asta cele mai frumoase prietenii pornesc din vremurile copilăriei. În ce privește caracterul, o trăsătură izbitoare a lui Labiș a fost inocența copilărească a prieteniei pe care el a cultivat-o până la capătul vieții. Era veșnic înconjurat de amici cărora nu le-a pretins nimic: el oferea prisosul unei generozități naturale. Fiind intern la școlile din Fălticeni și Iași, Labiș împărțea cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
iar uimirea i-a fost uriașă așa că primul caiet pe care l-a terminat și l-a pus pe foc. Regretul îl determină acum să se autopastișeze. Brumaru nu scrie decât poezia unei singure vârste, de multă dispărută, cea a inocenței. Universul poetului este lumea unui prunc care explorează camera, clătinându-se pe piciorușe. Constituite într-un leit-motiv, paharele pe care nu le poate atinge și care totuși pocnesc cu gingășie îl uimesc la fel de tare ca melcii, buburuzele și furnicile din
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în sufletul delicat al copilului. Fiind acum preot și înaintat în vârstă, când i se întâmpla să treacă prin preajma acelei cârciumi, don Calabria își reamintea acea peripeție dezgustătoare. Și spunea: «Să nu răspundeți niciodată cu anumite replici copiilor! Le zăpăcesc inocența și lasă într-înșii o impresie proas tă!». Odată, fără nici o ezitare, a luat foarfecele și și-a tăiat părul pe ceafă, în felul clericilor. Mama Angela l-a mustrat și l-a amenințat că-l va duce în Piazza
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
preaiubit în Cristos. Pe când se afla la altar ca să celebreze, a avut pe neașteptate un junghi și a murit pronunțând aceste cuvinte: „Vin, Doamne Isuse“. Era un bărbat de o înțelepciune spirituală matură, dar de o ingenuitate și de o inocență aproape de copil. Un „copil bun“ ca să spunem așa... În rugăciunile mele nu am renunțat niciodată la invocația „ut omnes unum sint“. Dacă ne lipsește unirea în doctrină, cu atât mai mult trebuie să ne silim să o avem pe cea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prea mulți martori în viață, pentru a tinde să se alunece în exemple edificatoare, fără o bază de autenticitate. Și, mai ales, era vigilent și don Calabria, care ar fi sărit ca un catâr în fața anecdotelor imaginare. Exemplele au parfumul inocenței franciscane. E frumos să le reamintim în aceste pagini păstrând stilul cu care au fost scrise. Fabulele poporului de rând «Prin poporul din Verona circulau povestiri despre existența unor fapte extraordinare și a unor evenimente miraculoase care se petreceau în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sau a unor deducții eronate, bazate pe interpretarea unor evenimente lipsite altminteri de vreo însemnătate, dar perseverent adunate, puse "cap la cap" și folosite pentru a justifica delirul - anume că persoana iubită este infidelă. Odată acceptată ca absolută - "dovezile de inocență, indignare și furie, poate că pe deplin motivate, nu au nici un efect și victima este supusă unui asalt emoțional ce escaladează continuu, de aceea persoana cu probleme este, de multe ori, partenerul" (Munro 2004: 107) - convingerea dobândește ulterior o încărcătură
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
e peste tot. Motanul din Tom și Jerry, lupul din Cei trei purceluși, Ali Baba și cele 40 de neamuri federale. După cum vedeți, n-am găsit corespondenți mioritici nici pentru Mowgli, nici pentru Bamby. Nimeni de pe aceste meleaguri n-are inocența lor. august 2003 Începutul filosofiei clasice federale Aflat pe post de paravan găurit între arbitri și președinții de cluburi, Mircea Sandu s-a refugiat pe tărîmul cugetărilor. A ieșit o retorică discutabilă. O maximă clasică în rostirea lui Mircea Sandu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pentru obținerea iertării, în diacronie. Ambele procese (politico-administrativ și religios) vor aduce în avanscena teoriilor funcția imaginii, în mod firesc altfel decât în antichitate. Alain Besançon consideră că raportarea grecilor la divin și reprezentările acestuia denotă o anumită "stare de inocență", un stadiu primar al clarificării relației perceptibil − non-perceptibil. Faptul că se dezvoltă în paralel arta religioasă greacă, în încercarea de figurare a chipului mitic al zeului, și filosofia concentrată asupra vieții civice și politice a cetății nu provoacă o fracțiune
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
panoramă-scenariu a locuit pulsativ în mintea și afectivitatea ființei omenești, indiferent de timpul și perimetrul viețuirii sale, constituindu-se în temă incitantă de analitică științifică sau îmbrăcând multiple formule de expresie mitică, unele mistic-complexe, altele caracterizate de o simplitate vecină inocenței. Aproape pretutindeni omul a fost atins de acest peisaj legendar al finalului de lume. După cum este lesne de observat, rostirea sfârșitul lumii este rezultanta reunirii a două cuvinte frecvent utilizate în limbajul de zi cu zi: sfârșit și lume. În
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îmi port pe umeri noua formulă te urăsc precum Atlas își duce cerul. Și din această formulă, doresc să răzbată doar acorduri de requiem și marșuri funebre în amintirea îndrăgostitului cu aură de naiv încrezător ce am fost sub semnul inocenței întru eros. Astfel sunt sacerdotul de cortegiu al fostei mele iubiri, asistat de zeul revoltei și-al suicidului. Și doar un orizont ce profețește o nouă dragoste mai deține potențialul de a mă ridica din grota sceptică, așezându-mă pe
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]