3,324 matches
-
de mult tehnicizate și dependente de un sistem de informație din ce în ce mai bogat, fără mediatori numeroși și activi 242". În această nouă democrație visată, indivizii sunt chemați să-și depășească ceea ce consideră ei că ar fi interesele lor, pentru a descoperi interdependența acestora cu responsabilitățile lor. "O democrație nu se instituie doar prin speranța de a accede la posturi de conducere, ci prin asumarea, fiecare la nivelul lui, a responsabilităților"243. La orizontul formulei administrației consultative se contura astfel o nouă viziune
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
supralicitare a proiectelor, în care obiectivele sunt adesea puțin operaționale, servește compensării declinului instituției politice atât în privința capacității sale de reglare economică, cât și în privința funcției sale simbolice de reprezentare a societății înseși 348. Într-adevăr, dacă planificarea strategică dezvăluie interdependențele de fapt dintre urbanism, habitat și deplasările urbane, aceste axe dezvăluie rareori intenții politice coerente. Modul de tratare a transportului public urban, de exemplu, ilustrează clar slăbiciunile acestor reglări politice. Astfel, specialiștii urbanului deplâng redusa convergență a politicilor din domeniul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
supraviețuiască"501. În aceste condiții, a dori să confrunți performanțele economice ale orașelor pe baza acelorași criterii înseamnă a ignora faptul conform căruia creșterea economică ce cere teritoriilor să se specializeze nu poate fi decât polarizată 502. Această percepere a interdependenței orașelor ne permite să pricepem dintr-un alt unghi problema coeziunii sociale. Laurent Davezies atrage atenția în lucrările sale asupra rolului jucat în acest domeniu de către politicile publice naționale fără vocație spațială particulară. Dacă se au în vedere diferențele dintre
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
posibilitatea unui parcurs rezidențial în concordanță cu ascensiunea socială și întreținea în rândul întregii populații ideea unei comunități de destin. În fața acestei tendințe, crearea condițiilor unei mobilități sociale și rezidențiale, singura bază credibilă a unei colaborări între indivizii a căror interdependență nu mai este asigurată de ordinea producției, devine miza majoră a construirii puterii aglomerației urbane. La această scară, plecând de la diagnosticul exact al diferitelor obstacole întâlnite în căutarea unui loc de muncă sau a formării profesionale de către indivizii aparținând unui
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
coerențe a proiectelor intercomunale de dezvoltare, se cer create noi dispozitive de solidaritate cu scopul de a pune capăt problemelor apărute prin concentrarea populațiilor vulnerabile, defavorizate. Miza este aceea de a asigura coabitarea între indivizii care nu mai sunt în interdependență economică și cărora recunoașterea unei demnități egale obligă! nu li se mai poate pretinde să-și refuleze particularismele culturale în sfera privată. Cum poate fi condus orașul ca aceste pariuri să iasă câștigătoare? A face din oraș primul motor al
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai promițătoare decât redecuparea "rațională" a teritoriului, comandată de încrederea în virtuțile intrinseci ale principiului subsidiarității. De altfel, putem ști cu certitudine că acest principiu va fi într-o zi pe aceeași lungime de undă cu gradul de complexitate a interdependențelor ce caracterizează societatea modernă? Prioritatea constă mai degrabă în favorizarea cooperării între actorii locali și teritorii, indiferent de scală, decât în impunerea de sus a unui model de asociere. În Franța, accederea orașului la rangul de actor colectiv autonom depinde
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
membru al unui grup” Lewin reușește performanța să convingă mediile academice și intelectuale că grupul reprezintă un obiect de interes teoretic și metodologic. Grupul este definit nu prin similaritatea unui set de trăsături sau altul, ci prin două tipuri de interdependență: - cea dintre destinul individual și destinul grupului; - cea a scopurilor/sarcinilor. Grupul îl înzestrează pe individ cu respect față de sine, dar și cu sentimente, atitudini, prefigurează modalitățile de răspuns al individului la realitate. Identificarea cu grupul îi oferă individului un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
funcționalitatea managementului schimbărilor în educație, sunt problematizate strategiile schimbării la nivelul organizației școlare. Autoarea propune două tipuri majore de strategii ale schimbării: strategii de dezvoltare organizațională și strategii de dezvoltare a personalului, accentuându-se în același timp și raportul de interdependență dintre acestea. Este binecunoscut faptul că organizația școlară nu există decât prin oameni, iar schimbarea acestora nu reprezintă decât efectul schimbării mentalităților indivizilor, precum și al oportunităților de dezvoltare personală. De asemenea, detalierea aspectelor schimbării educaționale raportată la organizația școlară face
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
unui demers formativ la nivelul organizației școlare, precum și a necesității promovării schimbărilor educaționale, lucrarea propune două tipuri majore de strategii ale schimbării: strategii de dezvoltare organizațională și strategii de dezvoltare a personalului, accentuându-se în același timp și raportul de interdependență dintre acestea. Este binecunoscut faptul că organizațiile, indiferent de natura lor, nu există decât prin oameni, iar schimbarea acestora nu reprezintă decât efectul schimbării mentalităților indivizilor, precum și al oportunităților de dezvoltare personală. Școala românească se înscrie în același cadru, motiv
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
scurtă de timp, pe când evoluția socială face referire la transformările pe care o societate le poate înregistra după o perioadă mai lungă de timp, depășind chiar două generații. În opinia noastră, între cele două concepte există totuși o relație de interdependență: nu putem vorbi despre evoluție decât în momentul în care vechiul este supus transformării, schimbării, aceasta devenind instrumentul fundamental de realizare a evoluției. O altă încercare de definire a conceptului de schimbare aparține lui A. M. Huberman (1978, p. 16) care
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
schimbare educațională se concretizează în competențe prospective și proactive cu care sunt înzestrați elevii și cadrele didactice deopotrivă. Acestea le oferă posibilitatea unui răspuns adecvat la noile imperative ale societății. Elementele procesului de schimbare educațională se ipostaziază în raport de interdependență, reglajul fiind asigurat prin feed-back care are rolul de a ameliora, de a preveni eșecul acestui proces. El oferă șansa de a descoperi eventualele lacune sau disfuncții care pot periclita reușita schimbării. Fig. 1. Componentele procesului de schimbare educațională Analiza
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
să se adapteze din mers noilor "reguli ale jocului". Relația dintre social și procesul de schimbare a școlii devine certitudine, fie și numai dacă ne raportăm pe de o parte la evoluția conceptului, pe de altă parte la raporturile de interdependență ce se stabilesc între școală văzută ca un organism viu și mediu. Orice organizație, inclusiv cea educațională, "există" numai în măsura în care se dovedește a fi capabilă să se adapteze la cerințele mediului social. De asemenea, orice organizație se caracterizează printr-o
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
schimbarea are mari șanse de reușită atunci când indivizii se simt siguri, puternici. In perspectiva eu-lui (sinelui) social, acesta însumează elementele comportamentale ale individului, ceea ce suntem dispuși să arătăm lumii, între acest tip și eu-l afectiv existând o relație de interdependență: cu cât suntem mai stabili afectiv, cu atât suntem mai convingători în plan comportamental. Cu toate acestea, în derularea procesului de schimbare nu puține sunt cazurile în care comportamentul participativ a fost (di)simulat, probabil din dorința de a fi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a schimbărilor la nivelul organizației școlare. Pentru aceasta, este nevoie de promovarea unui management care operează cu strategii motivante, care promovează cooperarea, comunicarea, implicarea, dezvoltarea personalului și a școlii deopotrivă. Concluzionând, putem afirma că există un raport de cauzalitate și interdependență între perspectivele de abordare a fenomenului schimbării. Chiar dacă inițial schimbarea a reprezentat o cerință a mediului social, școala fiind nevoită să răspundă noilor exigențe sociale, astăzi devine extrem de important ca schimbarea să reprezinte o necesitate internă a școlii și nu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
patru factori esențiali ai schimbării: factorul demografic, progresul tehnic, valorile culturale și ideologiile. Element important, remarcat de majoritatea sociologilor, factorul demografic pare a avea un rol primordial în producerea schimbărilor. Astfel, cercetătorii susțin că se poate stabili un raport de interdependență între creșterea demografică și schimbare, în sensul că prima determină o motivație intrinsecă pentru promovarea schimbărilor. Judecând prin prisma evoluțiilor demografice de la noi, considerăm că argumentele invocate par a-și găsi relevanța. Astfel, dacă vom analiza fenomenul e drept, ușor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educațional democratic, participativ, care motivează și promovează o cultură a sarcinii și un climat organizațional stimulativ, va conduce la adoptarea schimbării, a inovației strategice. Din perspectivă socială, structura societății și nivelul de trai sunt două variabile aflate în raport de interdependență, prima generând-o inevitabil pe cea de-a doua. Astfel, o structură nedemocratică, puternic centralizată, hiperautoritară, închisă, va respinge tot ce poate schimba ordinea deja instituită. Într-o astfel de societate, schimbarea reprezintă un concept tabu. Importantă nu este doar
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
individualităților, secolul XX va fi cu siguranță secolul marilor organizații. Încă de la început trebuie să menționăm faptul că definițiile ce au fost atribuite organizației poartă amprenta evoluțiilor care au marcat teoria și practica managerială, între acestea existând o relație de interdependență. Pentru o imagine de ansamblu, ne vom opri la câteva dintre cele mai importante definiții atribuite conceptului în discuție. Astfel, Pierre Bourdieu (1980, p. 113) propunea definirea organizației prin intermediul conceptului de câmp, încercând să clarifice pe de o parte funcționarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
b) Organizația vizează perfecționarea și calitatea serviciilor specializate; c) Într-o organizație interacțiunile dintre indivizi se derulează în baza unor obiective comune și a unor reguli generatoare de acțiuni colective. De asemenea, între instituții și organizații există o relație de interdependență, relație ce îmbracă cel puțin trei aspecte: * orice organizație se constituie având la bază instituția, aparatul normativ constituindu-se atât într-o pârghie de constrângere a performanțelor organizației respective, cât și într-un sistem ce asigură funcționarea organizată a indivizilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
să considerăm că instituțiile sunt structuri ce nu acceptă sau nu presupun relații interumane, după cum riscant ar fi să considerăm că organizațiile funcționează în absența unor principii, a unor reguli, a unui cadru normativ care să-i delimiteze clar limitele. Interdependența între instituții și organizații s-a realizat, probabil, tocmai din necesitatea de a clarifica corelațiile dintre acestea. În fapt, elementul de bază ce diferențiază instituția de organizație este tipul de management acceptat și asumat la nivel structural-funcțional. Deși definițiile date
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
școlare. În ceea ce ne privește, optăm pentru definirea organizațiilor în termeni de scop și performanță. Din acest punct de vedere, considerăm că organizația ar putea reprezenta o "structură socială, alcătuită din resurse umane și non-umane, aflate într-un raport de interdependență, și care-și propune atingerea unui nivel maxim de performanță". Raportând evoluția conceptului de organizație la nivelul școlii românești, apare firesc întrebarea: "este școala o organizație?". Analizată prin prisma raportului instituție-organizație, putem afirma că școala întrunește atât caracteristicile unei instituții
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
proactivă (nu doar reactivă). Ceea ce considerăm a fi evident este că delimitarea strictă a mediului extern de cel intern în provocarea unei schimbări nu se poate realiza decât la nivel pur teoretic, în realitate între ele existând o relație de interdependență. Referindu-se la trăsăturile esențiale ale schimbării educaționale, M. C. Fullan (1993, p. 16) avansează câteva postulate ale schimbării care descriu, în fapt, aspectele fundamentale pe care aceasta le implică și care sunt perfect valabile și pentru direcțiile de schimbare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nivel organizațional, dar implicațiile au același grad de risc. Fără o dezvoltare a personalului didactic există toate șansele ca activitățile educaționale să fie marcate de inerție și conservatorism. Pentru evitarea acestor neajunsuri, cea mai viabilă soluție este cea a realizării interdependenței celor două orientări, prin promovarea unor strategii specifice. Dacă acceptăm faptul că școala "învață" și "produce învățare", atunci suntem puși în fața unei dileme: de ce, ce și, mai ales, cum învață organizația școlară? Principalul argument în favoarea învățării organizaționale îl reprezintă însăși
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
începutul anilor 80 atrăgeau atenția asupra raționalității extreme a organizațiilor, asupra accentuării greșite a acesteia. În mod normal, într-o organizație cele două paliere nu numai că trebuie să coexiste, dar ele trebuie să se găsească într-un raport de interdependență, neputând exista unul fără celălalt. Din acest motiv, specialiștii în analize organizaționale consacrau spre sfârșitul anilor 80 un nou concept, cel de cultură organizațională care avea să acopere în timp o nouă realitate. Apărută inițial ca o reacție critică la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
referitoare la existența unor probleme, precum și o ocazie de anticipare a unor viitoare dificultăți, favorizând, implicit, și posibilitatea de inventariere a unor strategii de remediere a acestora. În concluzie, organizația școlii și climatul acesteia se află într-un raport de interdependență, creat tocmai datorită influențelor și efectelor pe care le exercită reciproc. Climatul organizațional poate genera performanța sau poate fi expresia unui anumit nivel al acesteia. Trebuie să acceptăm deopotrivă atât dinamica mediului social, cât și dinamica mediului intern al organizației
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ce au rolul de a anticipa derularea activităților și proceselor educaționale concrete (de exemplu, proiectul didactic); * proiecte instituționale, fundamentate pe inovarea, schimbarea, dezvoltarea structural-funcțională a școlii. Deși configurează activități distincte, între cele trei categorii de proiecte există o relație de interdependență. Astfel, proiectul educațional vizează politica educațională, transpusă în programe de reformă a sistemului educațional în ansamblu. Valorile promovate prin reforme vor reprezenta la rândul lor repere axiologice în dezvoltarea fiecărei școli ce își va realiza misiunea prin proiecte curriculare. În
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]