4,572 matches
-
semnificații simultane. De la intrigă (mythos) ea face trecerea la temă și la interpretare (dianoia)" (op. cit., p. 150). Pe de altă parte, Ricoeur (în Temps et Récit) echivalează mimesis-ul cu mythos-ul, legând punerea în intrigă de o experiență temporală: "a compune intriga înseamnă deja a face să reiasă inteligibilul din accidental, universalul din singular, necesarul sau verosimilul din episodic" (apud Antoine Compagnon, op. cit., p. 151). 58 J.L. Moreno, Psichotérapie de groupe et Psychodrama, PUF, Paris, 1965, apud Guy Rachet, Tragedia greacă, traducere
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dragomirescu din 3 aprilie 1906, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 56. 112 Care ajunge să fie privit chiar cu ochi critic: "Azi am recitit Die Frau vom Meer a lui Ibsen; două cincimi conține ceva secundar intrigii: o intrigă plantată pe intrigă ce să mai zic eu oare?" (idem, p. 57). 113 Ibidem. 114 Ioan Holban explică mecanismul prozei lovinesciene prin procedeul cauzalității inverse și al "fatalității literare" (vezi Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
3 aprilie 1906, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 56. 112 Care ajunge să fie privit chiar cu ochi critic: "Azi am recitit Die Frau vom Meer a lui Ibsen; două cincimi conține ceva secundar intrigii: o intrigă plantată pe intrigă ce să mai zic eu oare?" (idem, p. 57). 113 Ibidem. 114 Ioan Holban explică mecanismul prozei lovinesciene prin procedeul cauzalității inverse și al "fatalității literare" (vezi Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 56. 112 Care ajunge să fie privit chiar cu ochi critic: "Azi am recitit Die Frau vom Meer a lui Ibsen; două cincimi conține ceva secundar intrigii: o intrigă plantată pe intrigă ce să mai zic eu oare?" (idem, p. 57). 113 Ibidem. 114 Ioan Holban explică mecanismul prozei lovinesciene prin procedeul cauzalității inverse și al "fatalității literare" (vezi Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983). 115 În legătură cu structura
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
James L. Smith observa că, în melodramă, între fragmentele narative legăturile logice nu sunt foarte bine explicate, de unde și impresia de poveste episodică; iar Michael R. Booth atrăgea atenția asupra succesiunii rapide a evenimentelor și a subordonării psihologiei personajului în raport cu intriga. Aceleași considerații le regăsim la Peter Brooks, Frank Rahill ș.a. 116 Michael R. Booth consideră că melodrama tipică trebuie să aibă distribuția actanțială triunghiulară (op. cit., p. 20), având drept termen mediu elementul feminin: eroină-personaj negativ-salvator. Femeia este de fapt centrul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
odată în adâncurile psihicului, ajunge doar un biet fragment uitat din arheologia noastră, una dintre acele rămășițe, pe care în mod conștient (sau mai degrabă inconștient) le putem considera inexistente, fără să le bănuim niciodată valoarea". Oricum, "pentru a compune intriga romanului său familial, copilul n-are de altfel nevoie de o punere în scenă foarte complicată, lui îi ajunge să treacă pe seama unui fapt exterior schimbarea intimă ale cărei motive îi rămân ascunse (s.n.)" (op. cit., p. 73). 153 Romanul începuturilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
genului melodramatic (vezi Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, ed. cit., p. 11). 159 Peter Brooks, op. cit., p. 80 ș.u. Și Ioan Holban observa "concentrarea materiei epice în jurul nucleului narativ, punând în prim-plan ideea și intriga" (Ioan Holban, op. cit., p. 42). Merită consultat și studiul Juliei Przybos (L'entreprise mélodramatique, José Corti, Paris, 1987), dedicat nu întâmplător chiar lui Peter Brooks și lui Jan Kott. Autoarea realizează un foarte serios studiu cultural, subliniind importanța factorului economic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
181 Vezi Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010 (cap. Romanul ca tragedie. În marginea lui Lulù, pp. 125-143). 182 E vorba despre o poetică teatral-melodramatică, bazată pe construcția episodică, cu intriga amplificată circular, ca o succesiune de "tablouri" semiautonome, până la climax-ul gândit să închidă efectiv textul, fără "epiloguri" sau alte adaosuri inutile. 183 În ciuda înșelătoarelor aparențe, formula Bildungsromanului nu se potrivește așadar deloc cu poetica romanului-ciclu lovinescian. 184 Ioan Holban
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
u. (vezi în special capitolul final al lucrării, "The Melodramatic Acting"). 206 Peter Brooks, op. cit.¸ p. 149. 207 Resuscitarea "cadrelor tragediei" generează și un efect parodic, câtă vreme "conflictul" pus în scenă lasă impresia unui "joc" de societate, de farsă (intriga e declanșată de un "rămășag", ca și în Bălăuca, unde "soarta" poetului e prescrisă de hotărârea unui "divan" instituit ad-hoc). Frapează, apoi, discrepanța dintre premizele "tragice" ale dramei și nota de jovialitate livrescă în care o tratează de fapt scriitorul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o sinteză mereu reiterată de "gesturi și fraze tip". 209 Considerând că accentul cade asupra psihologiei feminine, Eugen Simion plasează eroul lovinescian (Andrei, Bizu) în categoria inadaptabililor. În opinia criticului, Viață dublă e "întâia proză notabilă" a lui Lovinescu, cu "intrigă și personaje ce nu se țin minte" (op. cit., vol. II, p. 137). Pentru Marian Papahagi, în schimb, același roman reprezintă "poate scrierea cea mai slabă pe care a produs-o vreodată" Lovinescu. (vezi Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
am văzut pe pămînt, Nici în lume de cînd sunt. În capul cîrligelor, În josul belciugilor, Cîte-o piatră nestemată De plătește lumea toată, Și pietre de diamant - Strălucește noaptea-n sat. Divanul a fost cel mai propice loc de naștere a intrigii de curte. Așa că Mihnea-vodă n-a mai stat o clipă pe gînduri. El s-a grăbit să scrie ferman (pre lege turcească; de altfel, termeni noi invadează textul: gealat, cadalîc, odalîc, irmiziu), însărcinîndu-l pe „Savai, Ghinea, armaș mare” să-l
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să se literaturizeze, ca înțelesurile originare să fie aburite, să capete forme ermetizate. Mai mult că sigur, acceptul voluntar al lui Osiris de a se așeza în raclă, cu riscul vieții terestre, a fost deturnat într-o farsă sinistră, ca intrigă de curte. Imposibil de crezut că Osiris, care era „mai mare” decît toți și „la stat și la sfat”, să nu fi știut dinainte la ce riscuri se expune. Lada rătăcitoare s-a oprit lîngă un copac de pe malul Nilului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de a le descoperi și a le reașeza la loc, pregătindu-i fratelui înfățișarea sub care avea să fie recunoscut în lumea cealaltă. Varianta, oficializată pe parcurs, preluată și de dicționarele mitologice, acceptă ideea că Osiris ar fi căzut victimă intrigilor lui Seth. Părerea era formată pe timpul lui Plutarh, iar acesta, bine informat în problemă, cum am mai arătat (și privind lucrurile din „interior”), mai întîi o rezumă conștiincios ca, apoi, s-o pună la îndoială: „Eu sunt de părerea acelora
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fost confirmate de întreaga literatură istoriografică. Ele vizează legiferarea funcțiunilor fundamentale ale daimonilor tutelari: preotul, regele. Statutul regelui era acela al daimonului bun, cu alte cuvinte i se prescria să se consacre luptei împotriva daimonilor răi. Era expus primejdiilor, rivalităților, intrigilor, asasinatelor, etc. obișnuite în cadrul uman și al vieții terestre. Dacă ipoteza se verifică, se poate presupune că războaiele dacice, și nu numai, purtau o marcă religios-morală. Dar niciodată n-o să ne putem exprima cu certitudine, din lipsa documentelor doveditoare; iar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ambrozie și nu cunoșteau senzația foamei, sorbeau nectar și nu știau ce-i setea, aveau libertatea să iubească orice femeie, indiferent dacă erau zeițe, nimfe sau vreo regină de pe Pământ. Din plictiseală, mai băgau fitile între ei, care se numeau intrigi și mai cârteau pe ascuns împotriva șefului, care era Zeus. Dar astea repet, numai din plictiseală, căci atunci când n-ai ce face, când toate ți-s de-a gata, trebuie să faci vreo prostie, vorba ceea: „maimuța când n-are
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
împărăției. Coroana a avut-o, dar otomanul n-a mai plecat. Din fata lui s-a plămădit neamul sultanilor care au răpus Bizanțul. Știa și mama și tata știuse, știuseră toți înaintea lui și el o știa sigur. Și el țesuse intrigi, purtase pe la Istanbul și în alte părți ale lumii scrisori de la puternici spre puternici, era și el un Cantacuzin luptând pentru neamul cantacuzinesc, și a spune despre ei că ar putea să nu aibă gânduri de domnie... e prea mult
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lavița de sub fereastră. Se furișară înapoi după ce închinară copiii și, închizând ușa, Constantin îi șopti Maricăi: — Abia acum înțelesei ce-mi veni cu povestea aia. Cred că este într-un fel o dorință de firesc, aș vrea ca lumea cu intrigile și ambițiile ei să rămână dincolo de porțile bătăturii mele. Visele beizadelei Gheorghe sunt o urzeală a măriei sale doamna Maria. Ea le-a scornit și a plătit slugi să le poarte pe la cafenea, prin Slobozie, prin târg. Vrea să-i strice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămâne doar cu frații săi și cu mitropolitul Theodosie. Privind lung spre ușa care se închidea în urma lui Brâncoveanu, marele spătar Mihai nu putu să-și înfrâneze mintea să păcătuiască. Cred și eu că poți să te sustragi de la orice intrigă și să dai lecții de virtute, la treizeci de ani ai tăi, unchilor cărunți care te-au crescut, când ții jumătate din negoțul cu grâu al țării. Toți negustorii și armatorii greci sunt de partea ta. Tot așa și albanezii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neîncrederii în oameni, în prieteni, în apropiați? Acesta este chinul lui, este partea lui în plata bucuriilor lumești: pe ceilalți dragi lui nu trebuie să-i implice. Doar el și Ștefan vor sta atenți să poată amorți cu aur toate intrigile politice. Cu răbdare... La denia celor douăsprezece evanghelii, încercă să-l însoțească pe Iisus Hristos de la Ana la Caiafa până-n vârful dealului Golgotei. Alături cu tronul, în dreapta, Ștefan cu chipul chinuit de remușcări, făcea cu unghia un semn în lumânarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prins scrisoarea și a citit-o. A cerut să mijlocești dezlegarea de păcat că să te facă și pe măria ta să citești răvașul. Timpul nu așteaptă. Mi-e teamă că dușmanii ți-au lucrat o plasă de pâri și intrigi iar acum îi strâng ochiurile. Ajunși în centrul naosului, s-au închinat cu gesturi largi și s-au îndreptat fiecare spre locul lui. La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este doar un om ca toți oamenii, cu visele lui, cu dorințele lui și mai ales cu spaimele lui. Îi este frică de boli, de cutremure, de tătari, de nemți, de ruși și mai presus de orice de turci, de intrigile boierilor lui și ale celor moldoveni, de părerile lui Mazepa și ale lui Ludovic al XIV-lea și de câte și mai câte. Acum când pleacă la Adrianopol se simte ca o gâză prinsă într-o pânză de păianjen, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dumnezeu pentru minunile care o înconjurau. Cuminte, nu se opusese nicicând voinței părinților, fusese supusă soțului și binecuvântarea lui Dumnezeu a venit peste ea - bărbat bun și cumpătat, copii minunați, domnie îndelungată, chiar dacă simțea în jurul ei rude gata să țeasă intrigi, ea le zâmbea tuturor, senină. Aci în țară, stăpânise vodă situația, când cu asprime, când cu blândețe, dar oare în viesparul din jurul marelui vizir va reuși? Cu asemenea gânduri trecu toată liturghia și acum aștepta binecuvântarea mitropolitului. Theodosie, încadrat între
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Brâncoveanu, încuscrindu-se cu Rudenii. Gânduri, gânduri... I se părea că deși puseseră la cale cu diplomații ruși și cu Mavrocordat această chemare la padișah, acum ițele îi scapă din mâini. Ce anume s-a întâmplat în cercul de intrigi și uneltiri din jurul sultanului ar fi aflat de la Lavinia, dar ea nu vrea să-și părăsească casa de pe malul Cornului de Aur. I s-a raportat totuși că în postul mare Lavinia a dispărut un timp de la hambarele ei, slugile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Toți erau mulțumiți, iar tânărul Mavrocordat avea bucuria să cunoască familia în care răposatul fratele său Scarlat, avusese onoarea să intre; la rândul său, domnul Valahiei, rămas zâmbitor tot timpul, reușise să-și întocmească lista cu numele uneltitorilor care, cu intrigile lor, l-au adus la Adrianopol pentru a fi mazilit. Acum știa exact cum trebuie să acționeze. În treacăt fuseseră amintiți și Cantemireștii. — Am avut plăcerea să fiu oaspetele lui Dimitrie Cantemir la Istanbul. Este un om foarte învățat. I
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arate roadele; politica celor două principate române se hotăra acum, la întâlnirile de taină din saraiul Mitropoliei. Voievodul încărunțise, slăbise și nasul subțire îi devenise mai prelung, dând feței sale un aspect ascetic. Frica aceea că nu va face față intrigilor diplomatice din capitală, care-l însoțise tot drumul, acum când tocmai reușise să domine situația, se transformase într-o spaimă bolnăvicioasă, care nu-l părăsea nici în somn. Reușise să cumpere cu aur întregul aparat politic al Imperiului Otoman, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]