3,010 matches
-
vârste, așezat pe veceu, cu pantalonii și chiloții În vine, care se masturba. Nici după ce ni s-au Încrucișat privirile nu s-a oprit din treaba lui. Abia după ce-am ieșit de la toaletă mi-am dat seama că-l invidiam. Yazaki și-a făcut apariția odată cu căderea nopții. Era Îmbrăcat cu paltonul pe care-l purta mereu. Avea părul și fața la fel de murdare, doar mâinile Îi erau ciudat de curate. Arăta rău la față. A sfărâmat Între dinți patru aspirine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva ca o cobră sau n-ați aflat că "trăiască inamicul" nu e o simplă poveste cântată, mulțumiți norocului dumneavoastră. N-ați gustat din descoperirile amare pe care le poate face un om. Vă bucurați numai de descoperirile utile. Vă invidiez, dar asta nu mă ajută. Eu trebuie să mă întorc la decalogul meu. Uneori, închid ochii și ascult vântul. Atunci am impresia că și gara asta e o nălucire, că ea nu există, e ceva de nicăieri. Rămân așa cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mulțumită cu ce mi se oferea. Genul ăsta de viață n-a fost, poate, o fericire, darnici tragedie. Formula lui Scarlet O'Hara era că și mâine este o zi. A mea, din contră, că vreau să uit, repede, astăzi. Invidiez câteodată fumătorii. Au acele cinci minute când nu rămân singuri cu conflictul lor și au timp să-și revină. Eu în orice împrejurare din viață am stat numai cu mine și cu luciditatea mea. E tare obositor, să știi. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am acrit, tot căutând, fiecare, adevăruri absolute. Am fost pitagoreici, amândoi întrezăream Tainele prin numărul patru; folosindu-l într-un anume fel, neștiut de noi, am fi pătruns Misterele Naturii. Nașterea Lumii și Viața-fără-de-moarte. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile brazilor desfăceau burți, cerul năștea prin cezariană. La început, a fost precum o rupere de ape, apoi ca o cernere de prunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rațional. Ți-l poți imagina pe Hitler sau Goebbels reușind vreodată ca purtând umbrele să stârnească entuziasm în rândul unei mulțimi de bărbați? Tocmai absurditatea britanicilor îi face atât de imposibil de radicalizat. Și de aceea ar trebui să-i invidiem. — E o idee drăguță, zise el zâmbind meditativ. Dar povestește-mi despre tipul ăsta pe care l-ai arestat. Crezi că ar putea fi omul nostru? Am privit prin cameră un moment, sperând să găsesc o mai mare putere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Aveam chef să o privesc în mijlocul lumii care ne credea străini. Coborî cu întârziere. Se îndreptă în grabă spre o masă din fundul sălii, lângă ușa de sticlă care dădea spre altă sală. Comesenii mei miroseau a vin și a invidie profesională. Manlio sosise doar în dimineața aceea și era sătul deja. Îl făcea harcea-parcea pe un cercetător american, un guru al farmacologiei alternative. Disprețuia inspirând fumul țigării. Bricheta de aur se afla lângă șervețel. Eu mă gândeam la ce comandase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
le primește cu nenumărate zâmbete care îi fac gropițe în obraji și o umplu de lumină. A venit pentru o ecografie, prima. Este soția mea, urcă alături de mine scările, strânsă în taiorul de culoarea antracitului. Manlio ne urmează, glumește, mă invidiază. Elsa este atât de frumoasă în cutia asta tristă de culoarea porumbelului, printre bolnavii care circulă în pijama, pare o actriță venită într-o vizită de binefacere. Palid, obosit, semănând atât de bine cu locul acesta în care îmi petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
face probleme, iese singur, restul ți-l scot eu cu laserul. Pentru cap îți cumpăr o pălărie. Îți cumpăr o sută de pălării. Prietenii tăi vor veni să te vadă, vor găsi că ești caraghioasă cu bandajul acesta. Te vor invidia pentru ca lipsești de la școală. Îți vor aduce muzică la pat. Îți vor aduce și o țigără. Ți-o va aduce micuțul cu părul rasta 1, prostuțul ăla care îți ajunge până la umeri. E prietenul tău? Îmi place, îmi place părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acesta, la sutele de mii de localuri luminate, unde la ora asta oamenii lasă întunericul serii să coboare, și nu-și pot imagina nici unul dintre gândurile pe care le am eu; poate au altele, care n-ar fi deloc de invidiat, dar în clipa asta aș fi gata să le schimb cu oricare din ei. De pildă, cu unul dintre tinerii care se-nvârt printre jucători, strângând semnături pe o petiție către primărie, privind taxa pe firmele luminoase; acum, petiția e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fixat cu briantină, nodul cravatei ieșind din sac ca dintr-un pulover, un pulover de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și pieptănați așa, de la briantină la pantofii de lac negru cu vârful din antilopă, considerase acest aspect drept semnul reușitei, iar când a reușit, era prea îmbătat de succes ca să mai privească în jur și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
suspendată revolta, în timp ce complotiștii așteaptă zadarnic să comunice cu ilustra lor complice, iar timpul imobil apasă asupra întinderilor netede ale Arabiei... Citești sau născocești toate astea? Atâta influență au asupra ta invențiile unui grafoman? Vizezi și tu la sultana petroliferă? Invidiezi soarta pritocitorului de romane din seraiurile arabe? Ai vrea să fii în locul lui, să stabilești o legătură exclusivă, în același timp de două persoane, cum ți s-a părut posibil cu Ludmila? Nu poți să nu-i dai cititoarei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întâlnesc mereu persoane a căror vedere îmi este, din diferite motive, dezagreabilă: superiorii mei ierarhici, căci îmi amintesc de condiția mea de subalterni. Subalternii mei, căci detest să fiu investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să pară încântată. Nu că nu se bucura pentru Emmy — la urma urmei, îi mersese ca dracu’ în ultimul timp — dar era egoistă și uneori îi era greu să audă că prietenele ei aveau succes în carieră. Știa că o invidiau pentru timpul liber de care dispunea și că ar fi dat orice să aibă și bani și timp ca să se bucure mai mult de viață, dar deja nu-i mai făcea plăcere să audă asta. Și, desigur, nu-și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Croc Dundee weekendul trecut? Sau confund eu? Vai de mine, Emmy, nu m-am gândit niciodată c-o să pierd șirul bărbaților cu care ieși tu. Oare Adriana era supărată pe Emmy? O judeca? Să îndrăznească să creadă că poate o invidia? — Rafi e drăguț și inteligent, e o dulceață. Ne-am simțit foarte bine împreună. — Să nu uităm că e evreu, a zis Adriana, iar Emmy parcă o și vedea arătând mustrătoare cu degetul. Știm cu toții ce înseamnă asta...soțul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
femeile la dans. Ce-aveți cu moni, nu e și ea femeie? Și ce femeie, mie Îmi place de ea, s-a mai cizelat, are profesor de palavrageală, umblă pe podiumuri cu haine scumpe pe ea, pe unele le roade invidia, cred eu... A făcut fata hocus pocus din trupul apetisant, i-a sucit mințile irinelului și gata, altele n-ar fi făcut la fel? Acu’, dacă intră și-n politică, e realizată... Sandu Șpriț Îl privește pe Gore cu milă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Mă ling pe degete când iese carnea din untură, ca la mama acasă... O viață avem și trebuie trăită! Voi cu porcu’, eu cu mândra... Gore se Înfige În ibricul cu vin și umple cupele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă și un ochi pe fereastră și ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferență strigătoare la cer. Ce să faci tu la maiami bici, Sănducule, acolo nui de tine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe față. Thomas sacrifica pe altarul frumuseții ceea ce oricum s-ar fi pierdut; femeia nu vroia să aibă copii, și nici Thomas, atunci, nu era pregătit pentru așa ceva. Și nici mai tîrziu; niciodată. După tinerețea agitată, trăia o maturitate liniștită. Invidiată de unii, socotită model de alții. De cîteva zile, tihna se tot destrăma. Thomas fusese un ales. Nu al sorții, deși nu se putea spune că avusese una potrivnică, ci al clinicii H&V-Cryos. Secția internațională. Înfățișarea contase cel mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu puteam să apar la ziua tatei îmbufnată. Ar fi fost un gest egoist. Vreau să spun, ăsta-i genul de atitudine pe care-l adoptă Naomi Campbell, dar ea își permite treaba asta, că doar are o siluetă de invidiat. Noaptea aceea, la Mercer, m-am purtat nesăbuit, din cauza disperării, a nesiguranței și absenței totale a unor orgasme recente. Acum trebuia să suport consecințele. Am reușit cumva să am drept iubiți o brută, un mincinos patologic și un Don Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de sindromul atenției deficitare încât e practic incapabilă să țină supărarea mai mult de câteva zile. —Felicitări! Spune-i tatei că sunt la castel și că trebuie să vină să mă ia. — Ești la vecinii de alături? Ah, Dumnezeule, te invidiez. Decorațiunile interioare sunt formidabile? Sau e grețos ca la Buckingham Palace? Am auzit că familia regală e total lipsită de simț estetic. —Julie! Trimite-l pe tata aici. Mi-a rămas mașina în pană și am intrat aici neinvitată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prostiei, pe care o numesc bun-simț. Iar lozinca și indiciul prostiei sunt acum acestea: interesul național mai presus de orice! Și cum ignoră respectivul interes, ceea ce numesc astfel nu este decât o formă a relei pasiuni a prostiei. — Care e invidia - am încheiat eu. — Într-adevăr. Pe prostul pur personalitatea celuilalt și tot ce e subiectiv îl supără. Clar! Căci el nu e altceva decât un obiect, un obiect pe deplin apt de a fi clasificat, ordonat și organizat împreună cu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
totuși. Nici măcar nu mă cunoșteați... Mi-a plăcut ce mi-a spus despre tine. Scoate un tocător imens și greu de lemn. Mi-a spus cum te-ai scos din încurcătură zilele trecute. Ai avut o prezență de spirit de invidiat. — Trebuia să fac ceva. Îi zâmbesc ușor stresată. Și, drept rezultat, ți-au mărit salariul. Minunat. În clipa în care zâmbește, îi apar riduri de laba gâștii în jurul ochilor. Trish Geiger e o femeie tare prostuță. Îmi place de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu litere mari și îngroșate, citesc titlul: MAI BINE SPĂL WC-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit de partener pentru a lucra ca umilă menajeră. FĂ-ȚI O VIAȚĂ A TA Partenerii au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
soră, îi zice femeia în vârstă călugăriței și se îndreaptă spre partea din față a capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului... — Te‑ai rătăcit, draga mea? mă întreabă o călugăriță din spatele meu și tresar. Vrei să vezi Tripticul Bevington? — Ă, zic. Îhm... da. Neapărat. — Acolo e, îmi arată cu mâna și mă apropii încet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]