2,617 matches
-
și logistică a militarilor, iar Ali Nizam a devenit noul director logistic al afacerilor siriene. În acest context, un alt grup militar aliat important este Harakat Hezbollah al-Nujaba, care ca și Kata'ib al-Imam Ali s-a format sub asistență iraniană din principalii foștii luptători și susținători sadriști. Este o evidență crescândă faptul că acești militari sprijiniți de Iran nu operează doar sub ghidaj iranian, ci cooperează de asemenea cu comanda militară rusă stabilită în Siria. Pe 8 octombrie este raportată
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
este Harakat Hezbollah al-Nujaba, care ca și Kata'ib al-Imam Ali s-a format sub asistență iraniană din principalii foștii luptători și susținători sadriști. Este o evidență crescândă faptul că acești militari sprijiniți de Iran nu operează doar sub ghidaj iranian, ci cooperează de asemenea cu comanda militară rusă stabilită în Siria. Pe 8 octombrie este raportată moartea generalului Hamadani, ajutorul generalului Qasem Soleimani în Siria; moartea sa a fost evaluată de șeful serviciului de informații al SUA ca „lovitură psihologică
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
în Siria. Pe 8 octombrie este raportată moartea generalului Hamadani, ajutorul generalului Qasem Soleimani în Siria; moartea sa a fost evaluată de șeful serviciului de informații al SUA ca „lovitură psihologică pentru forțele pro-regim din Siria”. Pe 12 octombrie, mass-media iraniană a raportat că încă doi comandanți ai Corpurilor Gărzii Revoluționare Iraniene, Hamid Mokhtarband și Farshad Hassounizadeh, au fost uciși în Siria. În ciuda acestor pierderi mari, pe 14 octombrie, s-a afirmat că pregătirea pentru ofensiva ruso-siriano-iraninano-hezbollahă, în scopul țintirii rebelilor
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
generalului Qasem Soleimani în Siria; moartea sa a fost evaluată de șeful serviciului de informații al SUA ca „lovitură psihologică pentru forțele pro-regim din Siria”. Pe 12 octombrie, mass-media iraniană a raportat că încă doi comandanți ai Corpurilor Gărzii Revoluționare Iraniene, Hamid Mokhtarband și Farshad Hassounizadeh, au fost uciși în Siria. În ciuda acestor pierderi mari, pe 14 octombrie, s-a afirmat că pregătirea pentru ofensiva ruso-siriano-iraninano-hezbollahă, în scopul țintirii rebelilor din Aleppo, continuă repede. Cel puțin 121 membri ai trupelor IRGC
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
suficientă pentru a reda atât expresii spirituale, cât și fizice. În fazele incipiente ale islamului, în timpul convertirilor la islam, imaginile jucau un rol pedagogic, fapt dovedit de picturile miniaturale de natură religioasă ce se înmulțeau în rândul mongolilor, turcilor și iranienilor. Unii musulmani au permis în continuare folosirea lor în scopul decorării, însă nu în locurile de rugăciune. În ceea ce privește reprezentările Profetului, artiștii s-au sfiit a le realiza, deși acestea se regăseau în manuscrise. Pentru musulmani, Profetul Muhammad este întruparea omului
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
nu în locurile de rugăciune. În ceea ce privește reprezentările Profetului, artiștii s-au sfiit a le realiza, deși acestea se regăseau în manuscrise. Pentru musulmani, Profetul Muhammad este întruparea omului perfect și nu se cade a fi reprezentat prin caracteristici efemere. Sursele iraniene îl înfățișează în perioada primelor convertiri în portrete, mai apoi doar prin simboluri, iar în perioada otomană descrierea sa este realizată numai prin mijloace lingvistice, într-o înșiruire de atribute. Un concept foarte important ce stă la baza operelor de
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
fost ridicat un număr mare de medrese, însă acestea au dispărut în mare parte. Și acelea care încă se mai păstrează la Bursa, "Yıldırım" ( 1339), "Yeșil" ( 1415), "Murâdiye" (1426), nu prezintă elemente de originalitate, precum componentele "iwăn" simetrice din medresele iraniene. De asemenea porticul a fost simplificat, o sală de curs cu cupolă a fost alipită, iar moda bizantină și-a lăsat amprenta, lucru vizibil din utilizarea concomitentă a pietrei și a cărămizii. Tot în Bursa se păstrează și moscheea- medrese
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
care au fost odată îngrădite de zidurile de paie și nămol ale fortăreței istorice „Arg” a Teheranului. Datând din perioada dinastei Safavide, palatul reprezintă fosta reședința imperiala a șahilor, în prezent muzeu și reședința oficială ai înalților oaspeți ai statului iranian. Complexul este alcătuit din 17 palate, muzee și galerii împodobite cu mozaicuri. Teheranul are foarte puține zone istorice păstrate deoarece, la începutul secolului XX, Reza Șah a considerat că orașul nu trebuie să fie împedicat să se dezvolte de către vestigiile
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
că „Davar”, cuprinsă anterior în cadrul complexului, este acum o stradă publică ce se învecinează cu Palatul Golestan în partea să vestică. Curtea Regală și Reședința regelui ocupau mai mult de o treime din „Arg” și, întocmai precum o casă tradițională iraniană, avea două sectoare interioare și două exterioare. Sectoarele exterioare au format secțiunea administrativă a curții regale și o piață publică în formă de grădină, cunoscută sub numele de „Golestan” (grădină de trandafiri). Aceste două părți erau separate de mai multe
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
recâștigat integritatea. La început au existat două piscine mari, una în fața „Shams al-Imarat” și Turnurilor de Vânt și alta în fața „Sălii Oglinzilor”. Două bazine au fost conectate între ele printr-o conducta lungă, de-a lungul clădiriilor exterioare. Sensibilitatea artiștilor iranieni, susținută de abilitățile de arhitectură, pictură, sculptură în piatră, lucru n faianța, tehnica oglinzilor, emailare, prelucrarea lemnului etc au creat capodopere de neuitat printre vechile palate regale. Shah-ul a primit oameni din diferite medii sociale în timpul ceremoniilor oficiale pe tronul
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
de discipoli sufiți, istorici, comentatori, teoreticieni și teologi. Acesta privea ascensiunea profetului Muhammad către cer ca un șablon pentru propria sa evoluție spirituală. Abu Yazid Tayfur Bistami este numit „superiorul” , sau Bayazid. Louis Massignon îl consideră a fi inițiatorul sufismului iranian, sufism îmbogățit de panteism și cu reminiscențe zoroastriene. A trăit o viață ascetică, fiind mereu în căutare de a se detașa de lume. În istoria sufismului, Bistami a jucat un rol important, dar, cu toate acestea, biografia lui nu este
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
() a fost un orientalist de origine franceză, filosof, traducător, un cercetător la fel de important precum Ernest Renan sau James Frazer. Rolul lui Corbin este acela de a fi contribuit la înțelegerea școlilor filosofice ale șiismului iranian prin intermediul inițierii studiilor dedicate teosofiei orientale, contribuind astfel la decriptarea textelor islamice cu nuanțe sufite. a studiat la Sorbona Literele și Filosofia, la Ecole des Hautes Etudes, la Secția de Științe religioase și la Ecole des Langues Orientales, alături de prietenul
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
pradă războiului civil, iar Chamoun s-a văzut nevoit să apeleze la ajutorul țărilor occidentale în frunte cu Statele Unite. O parte din ajutorul primit a constat în arme transferate în Liban de pe teritoriul Israelului. Vreme de o lună un avion iranian de tip Dakota a transportat în Liban arme și muniții din prada de război a Israelului din Războiul din Sinai, decolând de fiecare dată de la baza aeriana israeliană Tel Nof. Statele Unite a intervenit în conflict și în mod direct, prin
Camille Chamoun () [Corola-website/Science/331486_a_332815]
-
fi deținut în Iran. În acel an a luat ființă în Israel asociația „Născut pentru a fi liber”, care și-a propus drept obiectiv eliberarea lui Ron Arad și a altor militari israelieni dați dispăruți. În februarie 1995 un exilat iranian, Manusher Mukaber, a susținut într-un interviu la radio la Los Angeles,că Arad trăia și că ar fi fost deținut în închisoarea serviciilor secrete iraniene din Isfahan, de asemenea, că în urma unei tentative de evadare, ar fi fost rănit
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
Ron Arad și a altor militari israelieni dați dispăruți. În februarie 1995 un exilat iranian, Manusher Mukaber, a susținut într-un interviu la radio la Los Angeles,că Arad trăia și că ar fi fost deținut în închisoarea serviciilor secrete iraniene din Isfahan, de asemenea, că în urma unei tentative de evadare, ar fi fost rănit, operat și ar fi rămas în cărucior de invalid, cu picioarele paralizate. În aceeași lună, într-un interviu pentru ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung din Germania, doi
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
care Arad ar fi în viață. În 2003 primul ministru al Israelului,Ariel Sharon a dezvăluit că în cursul eforturilor de a-l salva pe Arad a fost ucis un agent al serviciilor israeliene de informații.În octombrie 2003 oficiali iranieni care s-au refugiat în Vest au susținut că Arad trăia și că ar fi fost deținut ]n zona Teheran.mai mult decât atât, el ar fi fost internat de câteva ori în spital din cauza sănătății sale șubrede și ar
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
decis să respingă concluziile acestui raport, poate din motive politice.În acel raport se menționa că Arad a fost închis în Iran, după câte se pare, până în anul 1994. De asemenea, se susținea că după răpirea lui Durani de către israelieni, iranienii s-ar fi temut că acesta nu va rezista anchetei israeliene și va dezvălui că Arad se afla pe teritoriul iranian. Ei ar fi hotărît din această cauză să-l transfere pe Arad înapoi în Liban. O opinie minoritară din
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
Iran, după câte se pare, până în anul 1994. De asemenea, se susținea că după răpirea lui Durani de către israelieni, iranienii s-ar fi temut că acesta nu va rezista anchetei israeliene și va dezvălui că Arad se afla pe teritoriul iranian. Ei ar fi hotărît din această cauză să-l transfere pe Arad înapoi în Liban. O opinie minoritară din rândurile autorilor acestui raport, înmânat lui Sharon în 2005, era de părere că Arad nu a fost de loc predat Iranului
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
înapoi în Liban. O opinie minoritară din rândurile autorilor acestui raport, înmânat lui Sharon în 2005, era de părere că Arad nu a fost de loc predat Iranului ci a fost deținut toți anii în Liban, sub paza gărzilor revoluționare iraniene. Datele obținute de comisie, arătau că Arad ar fi murit în Liban, se pare, de o boală gravă de piele, nu mai devreme de începutul anului 1995. Un film documentar denumit "Răpirea", prezentat în 2006 pe canalul de televiziune LBC
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
a predat Hezbollahului două cadavre ale unor combatanți și rămășițele pământești ale unui deținut libanez. În martie 2007 Israelul a prezentat în fața Statelor Unite întrebări ce urmau sa fie folosite în anchetarea lui Ali Reza Asgari, un comandant din Gărzile Revoluției iraniene, care a fugit din Iran. După un raport al CIA Asgari a afirmat ca nu are nici un fel de informații în legătură cu soarta lui Ron Arad. La 11 iulie 2008 în cadrul unui nou acord de schimb de prizonieri, Israelul a obținut
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
nevoit să părăsească zona și să fugă în Iran. Împreună cu întregul său trib de 10.000 de oameni, din care 2000 de bărbați înarmați, el s-a refugiat în zona de ocupație sovietică din nord-vestul Iranului, unde, în Kurdistanul oriental iranian, la scurt timp după aceea, a luat ființă Republica de la Mahabad, un stat kurd sub conducerea lui Kazi Muhammad.În acel an el a fost numit general în armata efemerei republici. În absența sa, la 16 august 1946 a luat
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
16 august 1946 a luat ființă la Bagdad Partidul Democrat Kurd, Barzani fiind ales președintele acestuia. După retragerea armatei sovietice din Iran în primăvara anului 1946, conform acordurilor de la Ialta, în decembrie 1946 Republica Mahabad a fost reprimată de către forțele iraniene, iar președintele Kazi care a refuzat să fugă, a fost spânzurat în piața centrală Char Chira a capitalei sale. Barzani și tribul său s-a găsit atunci într-o situație dificilă. Au refuzat sa se predea iranienilor și În aprilie
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
reprimată de către forțele iraniene, iar președintele Kazi care a refuzat să fugă, a fost spânzurat în piața centrală Char Chira a capitalei sale. Barzani și tribul său s-a găsit atunci într-o situație dificilă. Au refuzat sa se predea iranienilor și În aprilie 1947 s-a decis, ca tribul să revină în Kurdistanul irakian. Nevoiți să se masoare cu forțe iraniene, irakiene și turce, Barzani însuși, însoțit de 500 de luptători (denumiți Peshmerga = adica "Spre moarte"), a fugit apoi din
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
capitalei sale. Barzani și tribul său s-a găsit atunci într-o situație dificilă. Au refuzat sa se predea iranienilor și În aprilie 1947 s-a decis, ca tribul să revină în Kurdistanul irakian. Nevoiți să se masoare cu forțe iraniene, irakiene și turce, Barzani însuși, însoțit de 500 de luptători (denumiți Peshmerga = adica "Spre moarte"), a fugit apoi din Barzan, în cursul a ceea ce s-a numit apoi „marșul cel lung”, prin Turcia și nord-estul Iranului, până în Azerbaidjanul sovietic. În
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
de 500 de luptători (denumiți Peshmerga = adica "Spre moarte"), a fugit apoi din Barzan, în cursul a ceea ce s-a numit apoi „marșul cel lung”, prin Turcia și nord-estul Iranului, până în Azerbaidjanul sovietic. În drum el a înfrânt o trupă iraniană lângă orașul Maku din Azerbaidjanul iranian, apoi a ajuns la râul Araks și la 17-18 iunie 1947 a trecut pe teritoriul sovietic în zona Nahicevan. Dupa memoriile lui Pavel Sudoplatov, una din figurile principale ale serviciilor secrete sovietice, Barzani a
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]