KorAP: Find »[drukola/base=iris & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...110 >

2,729 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

parcă citindu-mi gândurile. Dar se va întoarce mai târziu. Între timp, noi o să facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
O frământă cu mișcări iuți de mai multe ori. — Vezi ? O împletești, după care o răsucești puțin. E nevoie de ceva forță. Cu grijă, îmi bag mâinile în aluatul moale și încerc să fac și eu ca ea. — Așa, spune Iris urmărindu-mă cu atenție. Fixează-ți un ritm al tău și pe urmă ține-o tot așa. Frământatul e foarte bun când vrei să scapi de stres, adaugă ușor amuzată. Imaginează-ți că te răzbuni pe cei mai mari dușmani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
bune pentru firma aia. Am câștigat clienți. Am negociat afaceri. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. — Cu cât o frămânți mai mult, cu atât mai bună o să fie pâinea, spune Iris, care se apropie de masă zâmbind. O simți cum se încălzește și devine elastică în mâinile tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta în nici un fel la el. Nu simt senzațiile despre care vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
curge sudoarea. Și zbuciumul din sufletul meu nu face decât să se întețească. Cum de au îndrăznit să mă șteargă cu totul ? Am fost un avocat bun. Am fost un avocat al naibii de bun. — Nu vrei să te odihnești un pic ? Iris vine la mine și mă atinge pe umăr. E destul de greu, când nu ești obișnuit. Ce rost are ? Cuvintele îmi scapă fără să vreau. Serios, ce rost are ? Să faci pâine. O faci și pe urmă o mănânci. Și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
are ? Să faci pâine. O faci și pe urmă o mănânci. Și s-a dus. Mă opresc brusc, neștiind nici eu ce m-a apucat. Am respirația precipitată și sacadată. Îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Iris mă privește cu atenție. Același lucru îl poți spune și despre mâncare, îmi răspunde cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul. Exact. Nu știu ce zic. De ce mă cert cu Iris ? Trebuie să mă calmez. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu capul de toți pereții. Iris mă privește cu atenție. Același lucru îl poți spune și despre mâncare, îmi răspunde cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul. Exact. Nu știu ce zic. De ce mă cert cu Iris ? Trebuie să mă calmez. Dar nu mă pot lupta cu nervozitatea care pune stăpânire pe mine. Cred că ai frământat destul, spune, luându-mi coca din mână și aranjând-o în formă rotundă. — Și acum ? zic, încercând să-mi iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
care pune stăpânire pe mine. Cred că ai frământat destul, spune, luându-mi coca din mână și aranjând-o în formă rotundă. — Și acum ? zic, încercând să-mi iau un ton cât mai firesc. O punem în cuptor ? — Încă nu. Iris pune aluatul înapoi în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Și acum să stau și să aștept să lucreze drojdia ? Să stau cu șorțul pe mine, așteptând după... o ciupercă ? — Îmi cer scuze, mă aud zicând. Nu pot să fac asta. Pornesc spre ușa bucătăriei și ies în grădină. — Poftim ? Iris iese după mine, ștergându-și mâinile de șorț. Ce s-a întâmplat, scumpa mea ? — Nu pot să fac asta ! Mă întorc spre ea. Nu pot să... stau pur și simplu răbdătoare, așteptând ca drojdia să-și facă treaba. De ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
timp ! Ca și toate celelalte ! — Și ce crezi c-ar fi mai bine să facem în loc de asta ? mă întreabă curioasă. — Ceva... important. OK ? Mă duc până la măr și mă întorc, incapabilă să stau pe loc. Ceva constructiv. Mă uit la Iris, dar nu pare în nici un fel jignită. Ci mai degrabă amuzată. — Ce poate fi mai constructiv decât să faci pâine ? O, Doamne. Îmi vine să urlu. Ei ce-i pasă, ea e cu găinile și cu șorțul ei, și n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ei albaștri iscoditori. — Samantha, ai suferit o traumă, spune pe un ton blând și egal. Care te-a afectat foarte adânc... — Ba n-am suferit nici o traumă! Mă desprind din brațele ei. Pur și simplu... nu pot să fac asta, Iris. Nu pot să mă fac că sunt așa. Nu sunt o femeie care face pâine, OK ? Nu sunt o supermenajeră. Mă uit disperată în grădina din jurul meu, de parcă aș căuta indicii. Nu mai știu cine sunt. N-am nici cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în grădina din jurul meu, de parcă aș căuta indicii. Nu mai știu cine sunt. N-am nici cea mai mică idee. Pe obraz mi se prelinge o lacrimă, pe care o șterg nervoasă. N-am de gând să plâng în fața lui Iris. Nu știu cine sunt. Expir, puțin mai calmă. Sau care este țelul meu... sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lui Iris. Nu știu cine sunt. Expir, puțin mai calmă. Sau care este țelul meu... sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine și se ghemuiește lângă mine. — Nu are nici o importanță, spune cu blândețe. Nu trebuie să te dai de ceasul morții fiindcă nu știi toate răspunsurile. Nu e nevoie să știi în permanență cine ești. Nu trebuie să îți imaginezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în formă de franzele, le punem în tăvi de copt, după care trebuie să mai așteptăm încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai pasă. Mă așez la masă cu Iris, curățând căpșuni și ascultând radioul până când vine momentul să punem tăvile în cuptor. După care Iris umple o tavă cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai pasă. Mă așez la masă cu Iris, curățând căpșuni și ascultând radioul până când vine momentul să punem tăvile în cuptor. După care Iris umple o tavă cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa, spune, turnând niște ceai la gheață într-un pahar din sticlă marmorată. Ți-e mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mai bine ? — Da. Mersi, zic jenată. Îmi cer scuze pentru mai devreme. Pur și simplu... — E în regulă, Samantha. Îmi aruncă o privire rapidă, în timp ce taie brânza. Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale familiei Blewett. Se așază și ne servește pe amândouă cu salată de fasole garnisită cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu când ți-a murit bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O găină rătăcește pe sub masă și Iris o gonește. Am avut dificultăți financiare. Eu nu mă simțeam bine. Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el a avut grijă să repună lucrurile pe linia de plutire. În memoria tatălui său. Ochii i se întunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să fiu făcută partener. Când crezusem că viața mea a intrat în fine pe făgașul mult așteptat ; când am crezut că totul e perfect. Nu, zic, sforțându-mă ca vocea să nu-mi trădeze tulburarea. Nu s-a întâmplat așa. Iris mă privește cu niște ochi atât de limpezi și de plini de înțelegere că aproape că-mi vine să cred că e în stare să-mi citească gândurile. Nu fi atât de aspră cu tine, puișor, spune. Cu toții avem momentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
plini de înțelegere că aproape că-mi vine să cred că e în stare să-mi citească gândurile. Nu fi atât de aspră cu tine, puișor, spune. Cu toții avem momentele noastre de debusolare. Nu mi-o pot deloc închipui pe Iris debusolată. Pare atât de calmă și de stăpână pe ea. — Și eu am fost debusolată, să știi, spune, citindu-mi expresia. După ce s-a dus Benjamin. A fost atât de neașteptat. Tot ce credeam că am a dispărut într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încercând să-mi limpezesc mintea. N-ar fi trebuit să mă uit niciodată pe site-ul ăla. N-ar fi trebuit să citesc niciodată comentariile alea. Acum mă aflu într-o altă lume. — Întinde mâinile, Samantha, aud deodată glasul lui Iris în spatele meu. Nu deschide ochii. Hai. Habar n-am ce vrea de la mine, dar închid ochii și-mi întind mâinile. Un moment mai târziu, simt că îmi pune în mâini ceva cald. Și că mi se ridică spre nări un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o vezi în vitrina unei brutării. Mare, dolofană și rumen-aurie, cu striații fine și coajă crocantă, gata să ți se rupă în mâini. Miroase atât de bine că îmi lasă gura apă. — Spune-mi că asta nu înseamnă nimic, zice Iris, strângându-mă de braț. Tu ai făcut-o, scumpa mea. Și ar trebui să fii mândră de tine. Nu sunt în stare să-i răspund. Țin franzela caldă în mâini și simt că mi se pune un nod în gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mea, o lacrimă începe să mi se prelingă pe obraz, urmată de încă una. E ridicol. Trebuie să-mi vin în fire. — Arată bine, aud glasul relaxat al lui Nathaniel în spatele meu, și mă întorc stresată. Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă ușor pe umăr și dispare în iarba din direcția casei. Mă ridic și mă uit la Nathaniel peste pâinea din mână. Simpla lui vedere mă agită și mai tare : și mai mulți pești se zvârcolesc în jurul meu. Deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
după părerea ei, indiferent cine sunt cei de care fugi... și ce s-a întâmplat... încep să nu mai aibă așa putere asupra ta. Îi simt întrebarea din voce, însă nu-i răspund. Mă gândesc la cum s-a purtat Iris ieri. Cum m-a lăsat să-mi vărs toate frustrările asupra ei. De parcă ea însăși n-ar fi trecut prin momente foarte grele. — Mama ta e extraordinară, zic într-un final. — Îhâm. Las sticla jos și mă rostogolesc pe iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și mai multe sticle de șampanie. De un scaun e legat un mănunchi de baloane strălucitoare cu heliu, pe care scrie „Samantha”. Dinspre un CD player se aude muzică de jazz. Eddie și Trish stau în picioare pe iarbă, împreună cu Iris, Eamonn și Melissa - și cu toții îmi zâmbesc radioși, în afară de Melissa, care e cam bosumflată. Mă simt de parcă aș fi fost proiectată într-un univers paralel. — Surpriză ! strigă cu toții într-un glas. La mulți ani ! Deschid gura, dar nu reușesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]