3,327 matches
-
selgiukizi și de otomani, astfel că învățăturile lui Abū Ḥanīfa sunt urmate în Turcia, în țările cucerite de turci, în cele desprinse din fostul Imperiul Otoman, în cele din Asia Centrală și în nordul Indiei, ceea ce face ca aproape jumătate din islamul mondial să fie atașat dreptului canonic hanefit. Școlii lui Abū Ḥanīfa i s-a atribuit meritul de a fi înțeles mai bine decât rivalele ei că trebuia alocat un loc potrivit opiniei personale (arabă: رأي "raʹy"), la care se apelează
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
care predică binele: Poate va ieși din voi o adunare care îi va chema pe oameni la bine" (III, 104) "și îi va opri pe ei de la urâciune": "...voi porunciți cuviința și opriți urâciunea" (III, 104 și 110). La începuturile islamului, cuvântul era folosit atât pentru a numi un grup uman cu interese comune (de exemplu evreii și musulmanii care semnaseră un pact) sau pentru a desemna prima comunitate de credincioși, adică pe musulmani, termen ce nu s-a impus decât
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
revelat sensul adevăratei religii (XIII, 30): "O, voi cei ce credeți! Dați ascultare lui Dumnezeu! Dați ascultare trimisului și celor, dintre voi, ce au porunca!" (IV, 59). De asemenea, la nevoie, comunitatea trebuie să ducă război sfânt pentru a apăra islamul: "Credincioșii sunt frați. Împacați-i pe frații voștri!"(XLIX, 10). Mai mult, înainte de venirea profeților, oamenii formau o singură comunitate (XXI, 92), dar răul a pus stăpânire pe aceasta. Din acest motiv a fost revelată Cartea (Coranul, dar și orice
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
aproximativ 70 membri ai comunității islamice, ei fiind cunoscuți mai apoi sub numele de "muhăğirūn" ("emigranți"). Susținătorii lor din Medina au primit mai târziu numele de " 'anșăr" (partizani, sprijinitori). Mutarea lui Muḥammad la Medina reprezintă un pas decisiv pentru soarta islamului. Prin colaborarea "muhăğirūnilor" cu "'anșării" s-au pus bazele statului teocratic islamic.. Totuși, nu întreaga populație din Medina adoptase islamul. Mai erau destule căpetenii care îl priveau cu neîncredere pe Muḥammad. Mai existau, de asemenea, și trei triburi evreiești. Cu
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
au primit mai târziu numele de " 'anșăr" (partizani, sprijinitori). Mutarea lui Muḥammad la Medina reprezintă un pas decisiv pentru soarta islamului. Prin colaborarea "muhăğirūnilor" cu "'anșării" s-au pus bazele statului teocratic islamic.. Totuși, nu întreaga populație din Medina adoptase islamul. Mai erau destule căpetenii care îl priveau cu neîncredere pe Muḥammad. Mai existau, de asemenea, și trei triburi evreiești. Cu toate acestea, prin înțelegerea dintre profetul musulman și locuitorii din Yathrib, a luat ființă o nouă comunitate ("umma"), deosebită de
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
comunitatea de credincioși a suferit diverse rupturi, prezente în realitatea islamică până astăzi. Muḥammad în acest caz nu prevăzuse nimic. Moartea sa a lăsat comunitatea descumpănită în fața a două probleme. Se punea problema de a ști, mai întâi, dacă bazele islamului fuseseră fixate o dată pentru totdeauna, sau dacă, dimpotrivă spiritul lui Muḥammad îi supraviețuia profetului însuși. Ortodoxia musulmană, dezvoltând consemnarea tradiției ("ḥadiṯ"), a vrut în mod precis să fixeze, într-o formă definitivă, ansamblul de atitudini ale profetului în împrejurări determinate
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
oriunde s-ar afla o parte din "umma". Teritorializarea conceptului de "umma" pare să fie sursa confuziilor de înțelegere și, ulterior, de echivalare a termenului. Contextualizarea geografică a "ummei" islamice a stat la baza împărțirii lumii în casa păcii, a islamului "dăr al-islăm" și casa războiului "dăr al-ḥarb", asociind teritorii unei comunități care se voia, conform principiilor coranice, de natură spirituală. Ideea unei reprezentări teritoriale pentru comunitatea islamică este prezentă și în studiile orientalistului Louis Gardet, care găsește trei expresii sinonime
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
teritorii unei comunități care se voia, conform principiilor coranice, de natură spirituală. Ideea unei reprezentări teritoriale pentru comunitatea islamică este prezentă și în studiile orientalistului Louis Gardet, care găsește trei expresii sinonime pentru "al-umma al-islămiyya" ("comunitatea islamică"): "dăr al-islăm" ("casa islamului"), "ğamă'at al-mu'minīna" ("totalitatea credincioșilor") și "dăr al-'adl" ("casa dreptății"), conferind o dimensiune politică și juridică noțiunii de "umma", prin legarea acesteia de ideea de "'adl", "dreptate", principiu de bază al organizării sociale islamice. De altfel, din perspectiva
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
acesteia de ideea de "'adl", "dreptate", principiu de bază al organizării sociale islamice. De altfel, din perspectiva istorică, "umma" chiar atunci când este echivalată cu termenul de comunitate, nu este golită de semnificații politice sau de reprezentări teritoriale. Întreaga istorie a islamului este constituită din reprezentări politico-teritoriale ale ideii de "umma". Dimensiunea strict spirituală a comunității islamice pare să fie mai degrabă un deziderat al generațiilor de intelectuali musulmani moderniști din a doua jumătate a secolului XX.
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
stinge ultima dinastie locală, creată pe ruinele califatului arab, făcând loc unui nou califat, nearab, cel al turcilor otomani. Dinastia mamelucă, considerată una dintre cele mai puternice dinastii din Orientul Apropiat, a fost una dintre cele mai fascinante din istoria islamului, în special datorită tensiunilor politice care într-un fel sau altul au avut un impact considerabil asupra evoluției religioase. Puterea mamelucă este instituită de , văduva ayyubidului (m.1247), o fostă sclavă turcoaică sau armeancă. La început sclavă în haremul califului
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
1293-1294, 1298-1309, 1309-1340. A venit prima oară la putere la vârsta de nouă ani și a avut cea mai lungă domnie dintre mameluci. În perioada sa are loc ultima invazie de anvergură a mongolilor, sub al șaptelea ilhanid, , în timpul căruia islamul este recunoscut ca religie a ilhanizilor. Armata egipteană este înfrântă (1299) la est de Ḥimș de armata invadatoare. În 1300 mongolii ocupă Damascul, dar în luna martie a aceluiași an, mongolii evacuează capitala siriană iar egiptenii se reinstalează în zonă
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
Astfel că purității, care îi este atribuită femeii, i se acordă foarte multă importanță. Câteva motive pentru care femeile sunt sacrificate pe principiul moralității: Toate acestea sunt elemente contrare moralei, eticii. De notat că ceste crime nu sunt specifice numai Islamului, nefiind acceptate de această religie care invocă justiție, pietate, dreptate. Aceste practici se întâlnesc și în Regatul Unit al Marii Britanii, unde anul trecut s-au înregistrat 12 crime de onoare, în Sikh, dar și în unele familii creștine. Să luăm
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
-i lua viața, crezând, în mod eronat, că în felul acesta numele familiei lui va fi răscumpărat. Acest mod de gândire este o contradicție la ceea ce învață religia musulmană, care susține că toți indivizii sunt responsabili pentru propriile acțiuni, fapte. Islamul accentuează sacralitatea ființei umane de vreme ce Coranul spune că a omorî o persoană nevinovată este egal cu a omorî întreaga rasă umană. Islamul recunoaște și celebrează demnitatea intrinsecă dăruită de Dumnezeu tuturor indiferent de rasă, etnie, sex, religie. Coranul explică acest
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
o contradicție la ceea ce învață religia musulmană, care susține că toți indivizii sunt responsabili pentru propriile acțiuni, fapte. Islamul accentuează sacralitatea ființei umane de vreme ce Coranul spune că a omorî o persoană nevinovată este egal cu a omorî întreaga rasă umană. Islamul recunoaște și celebrează demnitatea intrinsecă dăruită de Dumnezeu tuturor indiferent de rasă, etnie, sex, religie. Coranul explică acest lucru prin accentul pus pe egalitatea între femei și bărbați în fața lui Dumnezeu. Responsabilitatea individului pentru deciziile și acțiunile sale este precizată
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
Pakistan, Suedia, Turcia, Uganda, Regatul Unit și tind să predomine în țările a căror populație majoritară este musulmană, deși mulți lideri și oameni de cultură musulmană condamnă această practică și neagă, totodată, că ar fi bazată pe o doctrină religioasă. Islamul este categoric în ceea ce privește interzicerea actelor sexuale în afara căsătoriei, nefăcându-se diferența între femei și bărbați, deși în unele țări, femeile sunt singurele pedepsite în astfel de întâmplări, în timp ce bărbații, chiar violatori, sunt tratați cu indulgență. Pe de-o parte orice
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
și săraci, bărbați și femei, liberi și sclavi. Toți sunt egali în fața lui Dumnezeu. Pentru a pune capăt acestor practici, tragedii trebuie schimbate câteva percepții culturale și ale societății cu privire la locul și statutul femeilor în societatea islamică. Valorile adevărate ale Islamului trebuie susținute cu orice preț. Practica crimelor de onoare trebuie condamnată și încurajată adevărata învățare a Coranului. Pakistan-ul, unde crimele de onoare sunt cunoscute sub numele de Karo Kari, este țara în care, astfel de atrocități sunt cele mai răspândite
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
nordul Greciei, în Turcia, Albania, Macedonia și Serbia. i vorbesc un dialect al limbii bulgare (acesta este denumit limba pomacă în Grecia și Turcia). Originea pomacilor este incertă, fiecare stat care găzduiește pomaci revendicându-i fie ca autohtoni convertiți la islam în timpul administrației otomane în balcani (cazul Bulgariei, Serbiei și Macedoniei); ca fiind slavizați (cazul Albaniei și Turciei) sau suferind ambele influențe (cazul Greciei). O altă teorie susținută în special de turci este aceea că pomacii sunt descendenții cumanilor, un neam
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
istorie, numit Califatul Rashidun condus de cei patru califi Rashidun sau "ortodocși". Dinastia omeiadă a domnit între anii 661 și 749/750, dezvoltând o monarhie ereditară și absoutistă. Dinastia Omeiadă face parte din tribul "Quraysh" ce a dominat Mecca înaintea islamului și din care face parte însuși Profetul Muhammad (Mohamed). Au fost numiți în acest mod după un strămoș de-al lor, Umayya, fiu al lui "Abd Shams" și frate, dar în aceași timp rival, al lui "Hashim", ascendent atât al
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
lui "Hashim", ascendent atât al Profetului, cât și al familiei 'Abbasizilor, ce va încheia mai târziu caifatul umayyad.<br> În timpul Profetului, familia a devenit bogată și a câștigat din ce în ce mai multă putere, ca într-un final să îi urmeze acestuia, recunoscând islamul abia spre sfârșitul vieții lui Muhammad când victoria acestuia era evidentă.<br> Primul din linia dinastiei a fost "Mu'awiya ibn Abi Sufyan I" (661-680), general acceptat ca preluând funcția de calif in urma morții lui Ali din 661. Pentru
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
ceea ce poate fi identificat drept musulman sau arab să domine atât cutura înată, cât și pe cea de zi cu zi. Până la sfârșitul perioadei umayyade întreg teritoriul adoptă un alt fel de civilizație arabă decât cea anterioară.<br> Convertirea la islam a celor cuceriți ori a celor care făceau parte din teriroriul umayyad nu era impusă însă, în momentul în care se dorea, se cunoștea foarte bine faptul că identitatea arabă și identitatea islamică nu pot fi separate. În concluzie, pentru
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
oarecare măsură ca model Moscheea din Damasc. Caracteristicile sale au fost promotoarele athitecturii moscheilor medievale din Siria și Jazira. În secolele XIII și XIV, moscheea a inspirat decorarea unor serii de monumente construite de sultanii mameluci din Egipt și Siria. islam<br> limba arabă<br> Lista califilor<br> Abbasizi
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
păstra dreptul de a rezolva aceste cazuri de excepție la tribunalul „abuzurilor” (mazalim), un fel de justiție proprie, a califului. Administrația abbasidă dispunea și de un serviciu de poliție și un serviciu poștal (barid). De la un capăt la altul al islamului, după un sistem regulat de circa o mie de relee, circulă ordinele oficiale și informațiile cu privire la atitudinea guvernatorilor, funcționarilor, starea provinciilor sau situația la frontiere. În vârful ierarhiei, șeful suprem al poștei este dublat de cel al Informațiilor (khabar), la
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
accesul vaselor rusești prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Sultanul Mahmud al II-lea a încercat să dea conflictului un caracter religios și a proclamat jihadul. El și-a mutat reședința la Adrianopol, a preluat personal conducerea trupelor chemate să apere islamul și a ordonat întărirea fortificațiilor de pe frontiera nordică a Dunării. Asemenea mișcări au fost considerate un motiv suficient de către împăratul Nicolae I pentru declararea războiului. Pe 14/26 aprilie 1828, trupele ruse staționate în Basarabia au primit ordinul să atace
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
otomanilor. Biserica ortodoxă a ajutata în mod hotărâtor la păstrarea moștenirea elene și, în timpul secolului al XIX-lea, apartenența la ortodoxie a devenit un semn distinctiv al etniei grecești. Otomanii nu cereau în mod expres grecilor să se convertească la islam, deși numeroși greci s-au convertit pentru ca să ocolească greutățile socio-economice pe care trebuiau să le suporte supușii otomani creștini, sau pentru că s-au declarat dezamăgiți de corupția clerului creștin. În sistemul milleturilor otomane, un grec convertit, deși își păstra limba
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
în cazul Sfinților Efraim și Demetrios, sau criptocreștini (greci musulmani care practicau în secret credința ortodoxă), pentru ca să evite taxele mari. Criptocreștinii se aflau în permanent pericol să fie uciși dacă erau prinși practicând o altă religie după ce se convertiseră la islam. Au existat o serie de cazuri când membrii ai nobilimii teocratice sau seculare bizantine s-au convertit la islam - Ioannis Tzelepes Komnenos sau Mesih Pașa (care făcea parte familia Paleolog). Au existat și istorici bizantini care au notat natura liberală
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]