5,069 matches
-
presupuneri a priori, sau suntem condiționați de angajamente politice sau teologice specifice culturii proprii, din Est sau din Vest, britanică, americană sau oricare alta. Unii vor afirma fără întârziere că cercetarea istorică asupra învierii este extrem de complicată. Provocările ies la iveală abia după ce citim, una lângă alta, evangheliile după Matei, Marcu, Luca și Ioan. Doar ca să începem cu neclaritățile, e dificil de zis care femei au mers la mormânt în ziua de Paști; nu e clar câte drumuri au făcut încoace
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
brusc și-o formă nedefinită începu să înoate pe sub faldurile rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pene albe, ca de porumbel, ajungîndu-i până la călcâie. Când s-au văzut, s-au îmbrățișat cu patimă și, contopite, și-au luat zborul, vâslind energic din aripile uriașe. Au dispărut repede, topindu-se în cerul albastru. Oul Balenei dădu la iveală un crab roșu ca sângele, cu doi ochi cu gene lungi în vârful cornițelor laterale. Sub ochi, mandibulele și maxilele, căngi și cleștișori minusculi, se tot mișcau cu foame. Cleștii cei mari articulați forfecau greoi în aer. Se trânti cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
catedrală luminată, noaptea. De peretele din dreapta mea se sprijinea un recamier larg, pe lada căruia erau îngrămădite tot felul de cărți, câteva foarte groase, ca niște dicționare. Patul era nefăcut, o îngrămădire de cearceafuri boțite. Un colț ridicat dădea la iveală materialul albastru cu care era tapițat recamierul. Tot peretele din fața mea era ocupat cu o fereastră panoramică, triplă, prin care se zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir de blocuri. Fereastra avea o perdea albă, prinsă de o galerie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
secretă despre care nu se știe aproape nimic precis. De asemenea, manuscrisele gnostice descoperite de curând în Egipt, și încă nestudiate, vor revela anumite doctrine esoterice, ignorate timp de aproape optsprezece secole. Curând vor urma alte asemenea descoperiri dând la iveală alte tradiții rămase secrete până în zilele noastre. Sindromul la care făceam aluzia aceasta este: revelarea în serie a doctrinelor secrete. Ceea ce înseamnă apropierea Apocalipsului. Ciclul se încheie. Asta se știa mai demult, dar după Hiroshima știm felul în care se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cîștig ți-au adus ele în pregătirea profesională. Procedează așadar la identificarea și așezarea lor în ecuație. ► Definirea ta ca persoană (problemă ce va reapărea în mod sigur și la interviu) pune-te în va-loare, știi cine ești? Scoate la iveală punctele tale forte și nu-ți dezvălui slăbiciunile. ► Definirea obiectivelor nu "rătăci" prin viața profesională: de regulă, sînt apreciați candidații care au idei precise asupra carierei lor. Nu neglija chestiunile de formă un CV tre-buie însoțit de scrisoarea de intenție
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
lângă măsuțele cu picioare înalte, lângă șemineu. Pe fiecare dintre ele ea așază un candelabru cu cinci brațe și, după o mică ezitare, pentru că afară este încă lumină, aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se întind spre platouri, spre farfurioare, fălcile mișcându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dărâmase bomba. Câțiva încercau cu lopeți, cu mâinile goale să desfacă dărâmătura, cei din jur strigau încet !, încet !, atrăgând atenția că mulți ar fi îngropați înăuntru. Și, într adevăr, după un timp am văzut chiar eu două mâini ieșind la iveală din molozul îndepărtat. Zguduit de convulsii, am început să vomit, nemaipăsându mi cine sunt, cine m-ar putea vedea : toate conveniențele existenței civilizate dispăruseră și aveam în față rânjetul nud, cinic al vieții. Cu această senzație fluturând prin fața ochilor minții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cînd Îmi spune că e prietenul verișoarei „de treabă“ a lui Gică, ea a insistat să se asigure că sînt bine. Tot ea mi-a trimis și pachetul. Mă simt deodată foarte prost, cu toate prejudecățile mele care ies la iveală mult prea ușor. În fond, acești oameni pot să fie pur și simplu generoși și drăguți cu un străin. Almanahurile ar trebui să-mi fie de folos În infirmerie, unde ajung cu o răceală urîtă În urma partidei de fotbal și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toți acești ani de dictatură. Dar oamenii luptă pentru libertatea lor, iar toți cei care sînt acum În stradă știu ce s-a Întîmplat la Timișoara, știu că acum e momentul. Furia adunată zeci de ani În populație iese la iveală cu aceeași Îndîrjire cu care a făcut-o și la Timișoara. Regimul lui Ceaușescu trebuie răsturnat, românii vor Libertate. Acum! Jos Ceaușescu! În cele din urmă, riposta extrem de dură a forțelor de ordine aduce liniște pe străzile metropolei, deși e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trimis. Ceaușescu e mort! Tot acest munte de cutii colorate e dovada cea mai bună. Tot spitalul viermuiește de viață și o rumoare caldă se ridică spre cerul cenușiu și umed, fulguie rar. În tot acest vîrtej colorat, iese la iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd cu o figură sfîșiată de durere. Una din asistente Îmi spune că-l cheamă Lucaci și că nu mai e doctor, e pensionat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apoi: Ha-ha, ce vrei să spui? Nu băi, un furuncul... Faci mișto de mine? Ce naiba, a aflat tot spitalul? Cică nu-l mai are, e vindecată acum. După un nou moment de tăcere, rumegînd amîndoi adevărurile ciudate ce ies la iveală din ultimul schimb de replici, ne trezim exclamînd În același timp: — Furuncul? — Sifilis? Urmează o noapte lungă, În care visez că sînt pe moarte, o boală misterioasă Îmi topește trupul, care arăta ca din ceară. În ultima secvență a visului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Iliescu. Bineînțeles că treaba asta politică e doar o aparență, există substraturi mai vechi și mai omenești de care nici o familie nu e ferită, În principal e vorba de vechea invidie și orice pretext e bun pentru a scoate la iveală această tensiune de fond. — Mă, nu mă dau În vînt după nici unii, Îmi spune el. Tu nu știi ce-a fost la Revoluție În prefectură, s-au Înghesuit toți revoluționarii lu’ pește să se facă șefi și să se umple
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
viitorul nu exista. Și apoi Adam nu creștea. Să-i fi fost oare sortit fiului său să rămână un pitic, cu o minte de copil? Poate că, în acest punct anume, gândurile tulburi din străfundurile minții lui Brian ieșeau la iveală și se încrucișau cu gândurile tulburi din străfundurile minții soției sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou pe Tom, spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l evite pe George... sau pe Alex? — Băieții tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era denumită uneori „dumbrava“ și alteori „crângul“. Potecile erau ierboase sau, pe alocuri, dădeau la iveală un pământ brun, acoperit cu mușchi. Lui Pearl îi plăceau plantele și pomii și se bucura acum de ele, atât cât se poate bucura o ființă care se simte extrem de nefericită. În timp ce umbla, amețită, încerca una din acele crize de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era vorba să aprindem focul, i se adresă Hattie lui Pearl, și ești bună să tragi storurile? Hattie și Tom o urmăriră în tăcere pe Pearl aprinzând focul de la soba cu gaz și trăgând în jos storurile, care dădură la iveală picturile lui Ned Larkin. Hattie îi înmână lui Tom paharul și luă și ea unul. Apoi i se adresă: — Te rog, ia loc. Se așezară amândoi pe scaunele de bambus cam instabile, ornate cu perne colorate. Nu aveți lămpi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzându-l pe George comportându-se ca un om perfect normal. Nu dădu dovadă de nici o excentricitate, în afară de faptul că, în timp ce răspundea foarte civilizat întrebărilor lui Emma, nu-și dezlipea ochii de la Hattie. Își scosese haina și vesta, dând la iveală faptul că devenise mai rotofei. Fața lui rotundă apărea calmă și satisfăcută, iar privirea îi era binevoitoare, deși extraordinar de intensă. Hattie, conștientă că e fixată, își întorsese capul. Înainte de prânz, Tom o întrebase politicos dacă nu găsește că marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Da. Ca un rege. Ca regele ce trebuie să fie din moment ce tu ești o regină. Mi-ai spus cândva că te simți ca o prințesă care s-a măritat cu un om de rând. „Și până la urmă, consecințele ies la iveală“, așa ai spus. Așa am spus? Ce lucruri îmi ies din gură, și dumneata care le înregistrezi în minte! Nu te mai preocupa atât să făurești imagini. Din când în când e bine să mai lași spațiul gol. Noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuneți că nu v-a deranjat când ați văzut un bărbat gol în grădina dumneavoastră? Nu vreau să i se facă vreun rău... Lacrimi. Văd, doamnă, că sunteți foarte șocată de această întâmplare. Și așa mai departe. Curând ieși la iveală că bietul om era un pacient al lui Ivor Sefton și că fusese reinternat la spitalul de boli nervoase. Brian îi interzise categoric lui Gabriel să se ducă să-l viziteze la spital și în acea noapte Gabriel visă pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în complicitate cu camerista care i-a descuiat ușa din spate, George McCaffrey a reușit să pătrundă în casă, în timp ce fratele său Tom se prăpădea de râs afară. Ce s-a întâmplat în continuare nu știm. Au ieșit însă la iveală o serie de fapte grăitoare. Așa-zisa cameristă, Pearl Scotney, nu este altcineva decât sora susmenționatei Madame D. care, după cum se știe, este prietena intimă a lui G. McCaffrey. Ceea ce face însă ca episodul sa fie și mai misterios (oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi „mâniat foc“ sau nu, nu discutară nici un moment despre ce-o mai fi gândind el acum, sau chiar ele, în legătură cu „planul“. (Pearl o anunțase pe Hattie că Tom telefonase.) Se mirau din când în când cum de ieșise la iveală „ideea“. Pearl schimba de fiecare dată vorba, îndepărtând-o pe Hattie de la acest subiect a cărui enormitate părea să n-o sesizeze. Pearl se temea din ce în ce mai mult - o spaimă care-i schilodeaă treptat mintea - că John Robert ar putea-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voința lui John Robert și incapabilă să-i reziste. Își imaginase (pe drept cuvânt) că până dimineața Hattie o să-și recapete stăpânirea de sine și o să redevină bătăioasă, rebelă, în stare să-și adune acea forță rece, rareori dată la iveală, dar pe care Pearl i-o cunoștea. Nu se gândise nici o clipă că Rozanov ar fi putut-o încuia în casă. Oricare ar fi fost intențiile lui, în general, nu ar fi putut-o împiedica, cel puțin în această primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conversația purtată cu o zi în urmă. În cele din urmă, din tăcerea lui și din lacrimile ei care nu mai conteneau, se înfiripă adevărata discuție, îngrozitoarea discuție, și toate pricinile de spaimă care o bântuiseră pe Hattie ieșiră la iveală. Acum se uita la lumina leșioasă a zorilor și își simțea fața ca de piatră. — Nu vreau să încetăm discuția până ce nu ajungem la o concluzie, la un sens, până ce nu stabilim o înțelegere, până nu atingem punctul de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clar că reelaborările inspirate de aceste școli sunt în cea mai mare parte postexilice. Rămâne de demonstrat dacă și până la ce punct acești istoriografi au păstrat textele antice (în orice caz în afara contextului lor originar). d) Această chestiune iese la iveală îndeosebi în cărțile lui Samuel și ale Regilor. Veteranii deportării se întorceau în patrie răzleț, în grupuri mici (nucleul important al populației, mai târziu numit „diasporă” babiloniană, a ales să rămână în Babilon unde își reconstruise propria viață economică) și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îi acuzau pe evrei că erau pur și simplu leneși, se împotriveau muncii (Stern 1976, pp. 431 și 1980, pp. 18 ș.u.), în timp ce poeții și istoricii epocii auguste considerau că sâmbăta este ziua lui Saturn, planeta funestă, scoțând la iveală astfel „adevărata” sa origine și urmând raționamente asemănătoare cu cele pe care le-am prezentat puțin mai sus (vezi 14.2.a; Stern 1976, pp. 318-320). 15 Sărbători și solemnități: Anul sabatic și Jubileul 15.1. Anul sabatic Înainte de expunerea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]