3,194 matches
-
joace în el „de-a v-ați ascunselea“. De multe ori auzeam un strigăt venind din acel mic Eden, un strigăt de copil, care întotdeauna izbutea să mă facă să mă opresc și să ascult. Era strigătul de o dulce jale care însemna că jocul de-a v-ați ascunselea se terminase, că cei ce se mai ascundeau încă trebuiau să iasă din ascunzători, că era timpul să plece acasă. Strigătul era: „Olé - olé - liber ești, boule“. Și eu, cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cusut chișchineuț, cum ar fi o batistă. A scos mirii afară, la soare, în curte, și i-a rezemat, așa împodobiți, de niște buturugi cenușii de fag. Mă uitam la păpușile acestei bătrâne și m-a cuprins așa, ca o jale, pentru noi cei «evoluați, moderni, europeni». Doamne, câte am pierdut... Finta Floare din Negrești mai așteaptă miresele din Oaș să-i treacă pragul, poate mai vor să le împletească, să le pună cunună și zgardă, cum știe ea de frumos
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Arad, Ialomița, Călărași, nu mai auzi tril de ciocârlie. „Ce vorbești, domnule, totul e scăpat din hățuri în numele cleptocrației, îmi spune Ion Irimia. A venit Umbrărescu și a lepădat câteva tiruri de mistreți la Crăiești, la Stănișești, la Răchitoasa... E jale. În hleiul de-aici, în argila asta bună doar de cărămizi, țăranii fac 400-500 de kilograme de știuleți la hectar. Dacă plouă. Și vin mistreții lui Umbrărescu și fac praf tot. Țăranii nu au voie nici să asmută câinii pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
parte și priviți În jur cu ochii larg deschiși și veți vedea... poate... că oricât vă străduiți să Închideți toate robinetele, românul tot află ADEVĂRUL și-l simte, și-l Înțelege. Și știți ce Înțelege cel mai bine românul? Că jalea nu mai durează mult. Că deja de ceva timp au mijit ZORILE. Am spus-o, din intuiție (dacă știți ce Înseamnă asta) anul trecut, cuiva, că În 5 ani de zile va fi bine la noi. Nu după mult timp
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să înduri, de multe ori, nu mai ai ocazia să te bucuri de ce-ai așteptat. Nu terminaseră zugrăvitul și curățenia atunci când Muti a început să insiste să meargă după tâmplar. Cum să termini ? Lăsaseră o mizerie în urma lor ! O jale ! Niki a găsit prilejul să amintească desele propuneri pe care le făcuse el în timpuri dificile, ca să fie vândută mobila mai prețioasă. Dar aici, să fim drepți, nu avea dreptate ! Nu prea am avut noi lucruri cu adevărat de valoare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte o privire, ca să vadă dacă îl aprobă... Madam Ana leșinată, ce jale... Penumbra catedralei și marșul funebru din Parisiana și „Allegro con fuoco“ din Dolore a lui Fr. Senna. Și nicio lună n-are să treacă, și vor merge cu toții la teatru, să vadă Păianjenul, care ei i s-a interzis, și, anflamată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crezută de toți, că pierise cu desăvârșire. Dar el nu se mulțămi numai cu risipirea acestei faime, ci, întorcîndu-se-n capitală, avu neobrăzarea să pretindă meritul și gloria unei campanii biruitoare. Marea pierdere de oameni, care umplea orașul și țara cu jale, scăzu în curând aroganța sa pe coarda de jos a modestiei cuvenite și, sub presiunea opiniei publice, regentul deșert trebui să recunoască degetul lui Dumnezeu în această pedepsire, care se făcuse unei împărății mândre de către un popor care rămăsese atât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele mai reprezentative picturi din epoca modernă, creații ale lui Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Teodor Paladi precum și cele mai apreciate colecții de sculpturi din secolul al XX- lea, opere ale lui Constantin Brâncuși, Ion Irimescu, Vida Geza, Ion Jalea ș.a. Alte muzee de artă sunt: Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Colecțiilor de Artă București, Muzeul Național de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Constanța, Muzeul de Artă Timișoara, Muzeul Brukenthal din Sibiu ș.a.. 2. Muzeele de istorie și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
totalitatea ei. Eliade este un homo planetarius, un "semădău", cel care dă seama de tot ce e spirit pe Terra. Un homo planetarius este și Cioran, de vreme ce dă seama de toate deznădejdile lumii. În tinerețe nu era decât în condiția jalei românești, deci a unei singure forme a deznădejdii. Dacă ar fi continuat să foreze în jalea românească, până la a-i găsi acel "întru" al ei, în care să se poată recunoaște până și japonezul, atunci ar fi obținut universalul în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e spirit pe Terra. Un homo planetarius este și Cioran, de vreme ce dă seama de toate deznădejdile lumii. În tinerețe nu era decât în condiția jalei românești, deci a unei singure forme a deznădejdii. Dacă ar fi continuat să foreze în jalea românească, până la a-i găsi acel "întru" al ei, în care să se poată recunoaște până și japonezul, atunci ar fi obținut universalul în varianta lui clasică, prin idiomatic. Recunosc că, vorbind astfel, îi privesc cu condescendență pe cei aflați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tragerea cortinei. Teatrul e purtătorul de cuvânt și de drapel a ceea ce se va petrece în Cetate și în societate, în viața fiecăruia dintre noi. Teatrul e dătătorul de speranță și purtătorul de aspirații demne la vremuri de răstriște, de jale. Ca și suratele sale, Teatrul e arta care dă și nu care cere în schimb decât liniștea și răbdarea noastră. Teatrul e, poate, arta cea mai deschisă, slujită de o retorică abilă care face ca dialogul viu dintre semeni să
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
cucerit pe noi toți, colegii ei, iar acum lacrimile mele de regret vin să întărească sentimentul unei pierderi irecuperabile. Alexandra Macarov este modelul de Maestru care nu și-a trădat niciodată profesiunea - pasiune, este cântecul franco-român în care curge toată jalea dar și bucuria unei comuniuni culturale excepționale. Scrierile Alexandrei Macarov ne rămân în biblioteci și, cu siguranță, ele ne vor fi, în continuare, de un imens folos. Poate mai mult de-acum înainte le vom sorbi savoarea, ne vom contopi
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
a nimănui,/ Aceea care respinge orice gând de iubire,/ Aceea care-și mănâncă zilele profețind,/ Aceea care nici astăzi să iasă n-are voie,/ Când ochii sunt osândă, și gura ei băstăm (III 1). Preotul crede că vorbele ei de jale traduc doar durerea de a-și fi pierdut iubitul : plânge numai moartea lui Alkidam (III 1). Alții socotesc că, dincolo de nefericirea personală, cuvintele fetei au un înțeles adânc și general : în tot ce spune ea/ Este ca o pornire mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
neconceput, împotriva firii. S-ar zice că autorul modern ține seama de avertismentul inclus în argumentul piesei eline : el corectează abaterea de la canoanele genului săvârșită chiar de unul dintre părinții tragediei antice. Mit și folclor Ca și O’Neill (Din jale se întrupează Electra), Giraudoux (Electra), Sartre (Muștele) și Gerhart Hauptmann (Tetralogia Atrizilor), Victor Eftimiu (Atrizii) și Petru Dumitriu (Preludiu la Electra) rețin, în reinterpretările dramatice ale mitului Atrizilor, mai ales secvența cuprinsă în Orestia lui Eschil de la întoarcerea lui Agamemnon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
78). Electra se bazează pe opoziția dintre mamă și fiica superioară moral : Clitemnestra își urăște fata pentru că a creat premisele răzbunării morții lui Agamemnon fiind un reproș permanent prin prezența ei neîmblânzită (p. 80). Electra ține vie amintirea regelui prin jalea ei excesivă menită să dobândească atenție și răzbunare. Moartea nerăzbunată a tatălui, singurătatea, condiția de slujnică, îndoiala cu privire la venirea lui Oreste explică exasperarea fetei. În lipsa altcuiva mai vrednic, Electra devine un „memento mori” pentru ucigașii care au turburat echilibrul lumii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de evoluție ale României nu sânt de natură religioasă. Dacă nu ne-am mișcat atâta timp, nu este de vină ortodoxia: sîntem noi. Ea n-a făcut decât să ne închidă în noi înșine și să ne vegheze tăcerea sau jalea. Destinul ei are toate caracterele destinului României. Astfel se explică de ce a participat ea la aproape toate formele de naționalism și de ce ea nu poate fi decât naționalistă. Este însă îndoielnic că forțele ei, că sărmanele ei resurse ar putea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a construcției poetice, constant gravă, austera. Că măsura a valorii debutului Alinei Tăcu, citam poezia ,,Așteptarea cascadelor”: ,,Robit grădinii, luciului, copacului,/ Învăța ochiul meu să vadă/ Să atingă, să mângâie/ Scânteia lunii, scânteia trupului/ Robit grădinii, focului, falnicului/ Mi-i jale de tot ce-i robit./ Prin soare Îmi Întrevăd crengile/ Pădurea mă doare/ Mă numără pe degete mitropoliții tăcerii/ Rareori, pentru că nu aștept”. Comentariu acid, dar nu descurajant, pentru că adevăratul debut făcut În ,,Convorbiri Literare” Iași, sub ,,baghetă” lui Al.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
față de stat. Au avut amândoi neobrăzarea să-și ofere fiicele Vestei când au auzit că este un loc vacant. Principele a preferat-o pe copila lui Domitius, pe temeiul că celălalt, în urma divorțului, ar fi pătat demnitatea familiei. Clatină a jale din cap. Ce glumă proastă! S-a obținut la iuțeală derogare de la Senat. Deh! Cu bani cumperi orice, chiar și conștiința reprezentanților poporului. Nimeni nu și-a mai amintit de vreo interdicție. Pur și simplu, s-au șters la fund
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
priceput la luptă... Insistă cu încăpățânare: — Înfrunt moartea cu ochii deschiși. — Normal, surâde în sfârșit Rufus. Doar ești călăreț în garda împăratului. Totuși eu te-am întrebat altceva. — Nu mă pot adapta, își mărturisește Pusio pe neașteptate neputința. Murmură a jale: — Ceva din armonia vieții mele se tulbură, ceva din ce am lăsat în urmă revine. Evreul aruncă ironic peste umăr: — Măi, da’ sensibil mai ești, frate! Știe că, dacă ar avea un ochi la spate, l-ar vedea - cu toată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care știau exact despre ce vorbea, printre cei care erau mai tineri, care nu aveau Încă vreun copil și nu aflaseră acest adevăr, și dădu cu ochii de mine. Dintr-odată, m-a copleșit un sentiment insuportabil de pierdere și jale. Jale după tatăl pe care nu-l cunoscusem niciodată, după gîndurile acestea de care nu avusesem habar și datorită plăcerii neașteptate și a mîndriei că el era prezent și vorbea la nunta mea. — Nu i-am fost cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
știau exact despre ce vorbea, printre cei care erau mai tineri, care nu aveau Încă vreun copil și nu aflaseră acest adevăr, și dădu cu ochii de mine. Dintr-odată, m-a copleșit un sentiment insuportabil de pierdere și jale. Jale după tatăl pe care nu-l cunoscusem niciodată, după gîndurile acestea de care nu avusesem habar și datorită plăcerii neașteptate și a mîndriei că el era prezent și vorbea la nunta mea. — Nu i-am fost cel mai bun tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el. — Nu, răspund eu nerăbdătoare. Poate prea nerădătoare. Vreau să vorbim mai mult, am nevoie de asta. Nu-mi vine să cred că destrămarea unei căsnicii se petrece cu atît de puțină durere. Am nevoie de lacrimi, de durere, de jale. Nu se poate să fie ca acum, adică să pălească totul Încet, pînă la dispariție. — Mă gîndeam să mîncăm În oraș. — Sigur, zîmbesc eu cu reală Încîntare. Sună minunat. — Îl aduc Înapoi Înainte de șase jumătate, spune el. Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
înot spre Nelly. Încearcă să se urce la bord, luptându-se cu echipajul care-i împinge înapoi, unde plonjează printre gunoaiele care plutesc, îndepărtându-se doar când Gregg scoate pistolul, orientându-l spre ei. — Unde ne aflăm? întreabă Gittens cu jale. — La capătul râului, zice Morgan. Marchant scuipă. — Parcă e capătul lumii ăsteia blestemate. Nimeni nu are pornirea de a urca pe țărm, așa că se înarmează și petrec o noapte tensionată, stând de pază cu rândul. De două ori sunt deranjați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale, tremurătoare. Crengile goale ale copacilor au început să îngâne melancolic un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele, zâmbind sfielnic, coboară lin în spatele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bătut cu oști nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi și din munți s-au ridicat Mircea, Mihai, Ștefan și au scăldat în sânge lăcomia lor. Au venit alții. Fecioara cânta cu jale, codrii se zbuciumau, apele fremătau și, ca piatra Carpaților, neamul ei creștea dârz și hotărât. Fecioara ridică buciumul spre lume. Chemarea ei de pace răsună pe întreg pământul. Ioana Vieru, clasa a V-a, Șc. nr.5 Vaslui Imn Patriei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]