13,535 matches
-
ca să deschidă portbagajul mașinii și aștepta să fie luată cutia. Bărbatul și femeia nu-și luară rămas-bun, nu spuseră pe sâmbătă, nu se atinseră, era ca o ruptură sentimentală, din cele dramatice, din cele brutale, ca și cum ar fi făcut un jurământ de sânge să nu se mai revadă niciodată. Cu violoncelul agățat de umăr, muzicianul se Îndepărtă și intră În clădire. Nu se Întoarse Înapoi, nici măcar când, ajuns În prag, se opri pentru o clipă. Femeia se uita la el și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe, etaj după etaj, jurământ după jurământ, nu mă voi mai îndrăgosti niciodată, nu mă voi mai bucura niciodată, nu voi mai ieși din casă niciodată, numai de-ar putea să meargă din nou, Noghi a mea, să poată vorbi, să nu pățească nimic, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe, etaj după etaj, jurământ după jurământ, nu mă voi mai îndrăgosti niciodată, nu mă voi mai bucura niciodată, nu voi mai ieși din casă niciodată, numai de-ar putea să meargă din nou, Noghi a mea, să poată vorbi, să nu pățească nimic, deja suntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă conduce pe scări, până când mă lovește aerul rece de afară, arzându-mi fața, cât de mică este distanța dintre rece și cald, picăturile de ploaie îmi lovesc capul în timp ce fug spre casă, cu gura plină de explicații, implorări și jurăminte, cad și mă ridic, dar el nu va fi acolo. Uite-l pe tati, strigă Noga și aleargă în întâmpinarea lui, iar eu îmi ridic privirea și îl văd în pragul ușii, înaintând către noi în scaunul cu rotile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acum împotriva noastră, asemenea unei conspirații feroce, care trebuie zădărnicită înainte de ivirea zorilor, și încep să mă rog, numai de nu ar descoperi nimic în neregulă, să fie ceva ce se poate trata cu ușurință, sunt gata să fac noi jurăminte, să ispășesc noi penitențe, numai de s-ar face bine, și atunci somnul mă răpește într-o călătorie sălbatică, neînfricată și violentă ca o furtună de nisip, aruncându-mă epuizată înapoi pe pat, sub privirile uimite ale lui Noga, mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi fost destinat, ca o cortină grea îmi acoperă ochii, separându-mă de semafoarele existenței, aștept un semnal din partea mașinilor de lângă mine, bine că acum sunt nevoită să îmi continui drumul, să mă apropii de sentința destinului, ce alte jurăminte ar mai fi de făcut în afara celor pe care le-am făcut atunci, în urmă cu opt ani, când Noga stătea culcată fără cunoștință, am jurat că nu îl voi mai vedea niciodată, că nu mă voi mai îndrăgosti niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea spune, sigur face rău, îți face rău ție, nu vezi? Acum nu văd nimic, privesc încăpățânată mașina din fața mea, de parcă acolo s-ar afla Mesia, fumul alb al cafenelei mă acompaniază asemenea unui mesager cu vești rele, făcând ca jurămintele mele să intre în conflict unul cu celălalt. Parchez la poalele muntelui, departe de spital, ca și când m-aș pregăti pentru un picnic în sânul naturii, câteva clipe înainte ca vara să se năpustească asupra muntelui, cu ghearele sale transparente, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zilele de doliu vor lua sfârșit, voi sta pe hol cu fața spre tablouri, fără un cuvânt îmi voi scoate hainele, goliciunea mea plină de nuanțe îmi va încălzi întreg trupul, iar acolo, pe fotoliul acela vor fi anulate toate jurămintele ca și când nici nu ar fi existat vreodată, iar eu îmi voi încolăci coapsele în jurul mijlocului său, voi frământa zulufii de pe ceafa lui între degetele mele, ca pe niște bănuți. Cu un scârțâit ușor, deschid ușa, patul nostru dublu este aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toată viața mea, cu dragă inimă, numai să se facă ea bine, asta este tot ceea ce îmi doresc. Febra ei mă înfierbântă atât de tare, încât am impresia că și eu ard, pe sub pătura subțire îmi lipesc de ea frica, jurămintele, mă înfășor în dogoarea focului ei, parcă aș fi ajuns în centrul pământului, așa vom muri aici amândouă, neglijate, părăsite, pentru că fără el nu mai avem viață, ar fi trebuit să îmi dau seama de asta încă de la început, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
teribilă acuzație În acele timpuri -, pentru că neagă cu Îndărătnicie ceea ce admiseseră la Început. Încă mai poate fi iertat cel ce mărturisește și se pocăiește, dar nu și cel ce nu se pocăiește pentru că-și retrage mărturia și zice, călcându-și jurământul, că nu are deloc de ce să se pocăiască. Cincizeci și patru dintre cei ce retractează sunt condamnați la moarte ca sperjuri. E lesne de Înțeles reacția psihologică a celorlalți arestați. Cine mărturisește rămâne viu În temniță, iar cine trăiește mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spus. „În timpurile acelea, dacă voiai să scapi de un eretic, Îl acuzai de sodomie...” „Sigur, și să nu credeți că eu cred că templierii... Haida-de, erau oameni de arme, nouă, oamenilor de arme, ne plac femeile frumoase, chiar dacă rostiseră jurămintele, bărbatu-i bărbat. Dar amintesc asta deoarece nu cred că e o Întâmplare faptul că Într-un mediu templier și-au găsit refugiul ereticii catari, și, În orice caz, templierii de la ei Învățaseră cum se folosesc subteranele.” „Dar, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Carbonarii și Rotary Club, și le cauți pe toate cele care au nuanțe oculte, am și bifat eu unele dintre ele”. Și, răsfoind: „Iată: Absolutiști (care cred În metamorfoză), Aetherius Society din California (legături telepatice cu Marte), Astara din Lausanne (jurământ de secret absolut), Atlanteans În Marea-Britanie (căutarea fericirii pierdute), Builders of the Adytum din California (alchimie, cabală, astrologie), Cercul E.B. din Perpignano (dedicat lui Hator, zeița dragostei și păzitoarea Muntelui Morților), Cercul Eliphas Levi din Maule (nu știu cine-i Levi ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei șopteau strîns: ― Titule drag, te rog mult, fii cuminte... foarte cuminte... Îmi promiți ?... Promite-mi! El se sculă brusc, ca și cum s-ar fi trezit din vis și zise aspru: ― Îți jur!... Jur! Se așeză lângă ea, pe dunga patului. Jurământul li se părea acum amândurora exagerat. Cuvântul parcă destrămase din vraja ce se țesea în jurul lor. Tanța, ca o scuză și un îndemn, se crezu obligată să dea lămuriri. Nu se gândise să vie pe aici nici azi. De ce să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deci și la pompieri. La o astfel de unitate de intervenții la stingerea incendiilor sau la alte situații care cer participarea pompierilor s-a petrecut o întâmplare mai deosebită. Recruții, după o lună de instrucție în tainele intervențiilor, au depus jurământul că vor fi pompieri de nădejde în urbea sau în împrejurările acesteia, unde li se va cere situația. Execută zilnic simulări și antrenamente pentru cazuri reale în poligon. Comandantul de echipaj, majurul Babuloi, un tip cam plinuț de vreo 45
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
călugărit. (Eu mă aflam la sfârșitul a 20 de ani de fanatism religios). Nu m-aș fi călugărit. O fostă colegă de serviciu, imediat după ieșirea la pensie a vândut apartamentul și sa călugărit. După foarte puțini ani, a călcat jurământul depus la călugărie, (mi-a povestit ea) și s-a întors. Mi-a spus că nu se putea odihni: se scula la ora 5 dimineața și lucra toată ziua, iar noapte făcea priveghi. Acum o văd că stă cu mâna
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ca atare, nu mai avea rost să fie invocată. Apoi, la fel de întîmplător, mi-au căzut ochii peste articolul lui Robert Skidelsky din Dilema Veche, care invocă ceea ce este, probabil, ultima suflare a codului onoarei : începînd din acest an, cu prilejul jurămîntului depus în fața reginei, toți membrii Camerei Lorzilor vor trebui să semneze un angajament scris de cinste și integritate. Principiile nu admit excepții, ar putea spune unii. Dar, pînă de curînd, se presupunea că persoanele desemnate să fie sfătuitori ai suveranului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noastră, e făcut numai pentru cel care visează visele, adică doar pentru tine." Despre existența acestei Ieșiri, cum mai numea el REM-ul, Egor îmi mai spuse că știau oameni din toată lumea, legați între ei prin revelarea tainei și prin jurământul de-a o păstra. "REM-ul e, într-un fel, ca floarea asta de roua-cerului, un soi de capcană întinsă pretutindeni și dotată cu o răbdare infinită, un loc de trecere care așteaptă ani în șir să fie descoperit și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poporului Moldovei și cu toate orașele și locurile acelui pământ, ca supus credincios, de astăzi se va socoti sub apărarea Maiestății Noastre Imperiale și, după primirea acestui al Nostru act, ne va face nouă, Marelui Domn, mai întâi secret, veșnicul jurământ și, spre încredințare, îl va scrie și subscrie cu mâna sa cu punerea sigiliului Princiar, pe care apoi îl va trimite Maiestății Noastre Imperiale cu un om sigur și credincios, cât mai în grabă, cel mult pe la finele lunii lui
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
alții la marginile Pământului, dar, înțelegi, ei se puteau odihni. Dar noi, Ivan, ce se va întîmpla cu noi?... Își săltă din nou ranițele pe umăr și grăbi și mai mult pasul. - ... Și acum, dacă te-ai hotărât să rupi jurământul tăcerii, fără îndoială că m-ai întreba: dar după 8 noiembrie, ce s-a întîmplat după 8 noiembrie? Și pentru că legea războiului ne cere să fim sinceri și deschiși unii față de alții, aș fii obligat să-ți răspund. Dar mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că i se trage de la chipul osos. Ne explică lucruri care țin de regulamentul și ordinea militare. Cum se face patul, unde se fumează, la ce oră e masa, la cît se dă stingerea. Peste o lună și jumătate depunem jurămîntul, pînă atunci trebuie să ne intre disciplina În sînge. — Rețineți un lucru foarte important: soldatul nu intră pe nici o ușă fără să bată. S-a-nțeles? Mda, pînă aici nu pare foarte complicat. Ia să vedem, țipă el, vesel, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără milă. Un an și patru luni de viață aruncați la gunoi? Băga-mi-aș... E greu de crezut că am să rezist. Nu pot să-mi imaginez cum voi arăta peste două săptămîni, peste o lună, cînd vom depune jurămîntul. Un an mi se pare un secol, se pierde undeva În Întunericul unei prăpastii fără fund. Viața mea e distrusă, cînd voi pleca de aici voi fi bătrîn, nu neapărat mai bărbat, dar În mod cert mai bătrîn, mult mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din biutele de pămînt, de armele din dotare sau de ce se nimerește. Caporalul nu prea Împărtășește multe cu noi, e un tip foarte serios și glumele și subiectele noastre de conversație nu Îl ating. Ne zice că pînă nu depunem jurămîntul, adică peste o lună, n-o să prea știm ce-i aia armată. După aia o să aflăm. Dar cine dracu’ vrea să știe? Nimeni, zice el, dar nu aveți de ales, o să vedeți. PÎnă la urmă, seriozitatea lui naște o legendă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îngrășăm, nu? Îi zic lui Vlad, care În drum spre ușă aruncă priviri peste umăr. Berea o bem pe o terasă mizerabilă În dosul unei piețe, aproape de autogară. Maistrul ne spune că treaba asta n-o să se mai Întîmple după jurămînt, așa că să facem bine și să profităm de generozitatea lui. Generozitate sau sete? Noi tragem de prima bere În timp ce el o termină pe a treia. Veselia e mare, se apropie de inconștiență. Cineva nu se poate controla și Îl Întreabă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea. Și dacă tot l-a intimidat, Îl roagă să-mi dea drumul din unitate. Locotenentul mă lasă, chiar dacă, pentru că nu am depus jurămîntul militar, nu am voie să ies neînsoțit de un cadru militar. Îmi scrie un bilet de Învoire, dar trebuie să mă Întorc pînă la ora 5. Nu are rost să mergem În oraș, oricum nici un restaurant nu poate rivaliza cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de muntean sfios, un spărgător de lemne roșu În obraji, ne spune cu o voce moale și subțire că În zilele următoare se va face o baterie nouă care Într-o săptămînă va fi detașată undeva În sud, În Bărăgan. Jurămîntul o să-l depunem acolo. Dacă cineva vrea să meargă, pentru că acolo e mai aproape de casă sau din alte motive, ar fi bine să se ofere voluntar. Rămîn cu ochii pe aburii care Îi ies din gură. Știu ce Înseamnă o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]