4,083 matches
-
clar și lipsit de înflorituri. Singurul lor efort era de a-și exprima ideile într-un mod direct" (H. Bennett 180). Ghildele, de exemplu, au evitat latina și franceza și au preferat engleza. De ce este engleza atât de importantă pentru jurnalismul literar? Deoarece limba oamenilor obișnuiți a ajutat la crearea unor relatări despre viața cotidiană, relatări cel puțin acceptabile dacă nu respectabile, nemediate de latina medievală și franceză, care erau limbile oficiale ale învățăturii religioase și a responsabilităților feudale (din nou
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
între cele două. Asta deoarece pentru unii nu există nici o deosebire între fabulos și fenomenal, o poziție critică care poate fi evitată numai dintr-o perspectivă materialistă. Problema nu este că relatările cu caracter evident fabulos au un loc în jurnalism, fie obiectiv sau literar, dar că dezvoltarea jurnalismului modern este evoluționară și că la un moment dat relatările fantastice au fost considerate la fel de adevărate precum cele care puteau fi verificate în lumea reală. Desigur, ironia este că în a doua
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
există nici o deosebire între fabulos și fenomenal, o poziție critică care poate fi evitată numai dintr-o perspectivă materialistă. Problema nu este că relatările cu caracter evident fabulos au un loc în jurnalism, fie obiectiv sau literar, dar că dezvoltarea jurnalismului modern este evoluționară și că la un moment dat relatările fantastice au fost considerate la fel de adevărate precum cele care puteau fi verificate în lumea reală. Desigur, ironia este că în a doua jumătate a secolului al XX-lea deconstrucția a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să fie o reflecție distorsionată a lumii înconjurătoare, iar acele texte sunt într-o anumită măsură mereu de senzație sau diforme. Astfel, există mereu un grad de ficțiune sau chiar fabulație într-un text, chiar și în cel mai obiectiv jurnalism. Jurnalistul de senzație poate fi mai aproape de adevăr decât i-ar plăcea să recunoască în fața jurnalistului "obiectiv". Acestea fiind spuse, balada tipărită oferă un punct de plecare util pentru examinarea acestor forme tocmai pentru că este schimbătoare. A fost, desigur, un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dar totuși există unele balade valoroase din punctul de vedere al informațiilor pe care le furnizează și care probabil au servit drept reportaje de știri atunci când au fost publicate pentru prima dată", notează M. A. Shaaber în studiul său despre jurnalismul englez din perioada cuprinsă între anii 1476 și 1622 (193). Un exemplu poate fi găsit într-o baladă anonimă de la începutul secolului al XVI-lea intitulată " Povestea adevărată a vieții și morții lui Sir Andrew Barton, un pirat și nelegiuit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
țării erau repetate într-o serie lungă de balade" (195). Ca rezultat, baladele rămân valoroase pentru conținutul de știri și cel istoric, chiar dacă se întorc spre un discurs anterior înrădăcinat într-o tradiție orală plină de simbolism. Afinitatea lor pentru jurnalismul literar de mai târziu se află în natura lor narativă. Ele sunt, într-un fel, tot o formă de jurnalism narativ, dar una investită cu invenție intenționată și simbolism elaborat. Deoarece baladele tipărite priveau spre trecut când nu se făcea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cel istoric, chiar dacă se întorc spre un discurs anterior înrădăcinat într-o tradiție orală plină de simbolism. Afinitatea lor pentru jurnalismul literar de mai târziu se află în natura lor narativă. Ele sunt, într-un fel, tot o formă de jurnalism narativ, dar una investită cu invenție intenționată și simbolism elaborat. Deoarece baladele tipărite priveau spre trecut când nu se făcea o deosebire prea mare între fapt și ficțiune, jurnalismul literar narativ timpuriu a trebuit eventual să respingă poveștile ficționale. Înainte de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lor narativă. Ele sunt, într-un fel, tot o formă de jurnalism narativ, dar una investită cu invenție intenționată și simbolism elaborat. Deoarece baladele tipărite priveau spre trecut când nu se făcea o deosebire prea mare între fapt și ficțiune, jurnalismul literar narativ timpuriu a trebuit eventual să respingă poveștile ficționale. Înainte de a examina acea respingere, trebuie să înțelegem mai bine cu ce se confruntau din punct de vedere retoric relatările în proză narativă în secolele al XVI-lea și al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
percepută și un atac asupra artificialității eufuismului poate fi găsit în cel mai vechi tratat feminist păstrat în limba engleză, un pamflet publicat în 1589 de o nobilă anonimă, Jane Anger Her Protection for Women. Pamfletul, o formă timpurie de jurnalism în limba engleză, dar în acest caz în mare parte informativ sau discursiv în formă, combate un tratat misogin (care apăruse anterior dar care anu a ajuns până în zilele noastre) atunci când Jane Anger se leagă de retorica sa în atacul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în atacul autorului asupra femeilor (A[nger] 22-29) (Euphues: The Anatomy of Wyt de Lyle a fost și acesta în mare parte un atac misogin). Contraargumentul este important nu numai ca protest feminist dar și datorită formei alese de autoare, jurnalismul sau mai pe larg, o nonficțiune în proză al cărei scop ultim este de a relata lumea fenomenală. Alegând o formă care caută relatarea temporală, autoarea a evitat poezia, genul dominant elitist care predomina printre nobilii din timpul ei și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în care este atacată ideologia reflectată în stil se regăsește în pamfletul lui William Kemp, Nine Daies Wonder, apărut în 1600. În acest pamflet este atacat stilul baladei. Mai mult, relatarea lui Kemp poate fi considerată un exemplu timpuriu de jurnalism literar narativ. Kemp practica o formă veche de dans englezesc numită dansul Morris, în care dansatorul poartă clopoței la picioare. În urma unui pariu, Kemp a dansat timp de nouă zile de la Londra la Norwich (o dinstanță de mai mult de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o caracterizează C. S. Lewis, "firul narativ o ia rapid pe un alt drum; detaliile întâmplării, amuzamentul oferit la fiecare loc de odihnă, purtarea mulțimilor... [Kemp] mă face să cred fiecare cuvânt pe care îl scrie" (417). Așa arată încurajarea jurnalismului literar narativ făcută de către eminentul om de litere din secolul al XVI-lea. Apelul făcut de Kent către simțurile comune îi clasifică lucrarea drept jurnalism literar timpuriu în bogatul portret social scris nu numai în engleză ci și într-o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Kemp] mă face să cred fiecare cuvânt pe care îl scrie" (417). Așa arată încurajarea jurnalismului literar narativ făcută de către eminentul om de litere din secolul al XVI-lea. Apelul făcut de Kent către simțurile comune îi clasifică lucrarea drept jurnalism literar timpuriu în bogatul portret social scris nu numai în engleză ci și într-o tentă colocvială. De exemplu, în Sudbury un măcelar încearcă să danseze o milă împreună cu Kemp dar se lasă bătut, nefiind suficient de rezistent. Atunci, Kemp
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
eu am mers înainte cu a mea Lady Marian, care își scutura șoldurile pline: și am mers către Melfoord, un drum lung (14). Cu excepția aliterației din ultima propoziție, contrastul cu eufuismul lui Lyle este foarte evident. Un alt predecesor al jurnalismului literar narativ este relatarea narativă de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul nu este nou, bineînțeles. Clar, miasma corpului lui William Cuceritorul este de senzație pentru ilustrarea unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lung (14). Cu excepția aliterației din ultima propoziție, contrastul cu eufuismul lui Lyle este foarte evident. Un alt predecesor al jurnalismului literar narativ este relatarea narativă de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul nu este nou, bineînțeles. Clar, miasma corpului lui William Cuceritorul este de senzație pentru ilustrarea unei omilii. Mai mult, majoritatea relatărilor senzaționale scrise în secolele al XVI-lea și al XVII-lea aveau o morală. Dar o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
metaforic. Din acest motiv ar fi ușor să spunem că Dekker și alții ca el nu sunt jurnaliști literari, iar dintr-o perspectivă modernă acest lucru este de înțeles dacă prezentul inconcluziv al unei experiențe fenomenale este forța care conduce jurnalismul literar narativ. Dar dacă privim astfel, judecăm după un standard contemporan și ignorăm sensibilitatea literară a perioadei în care realitățile cotidiene și simbolice coexistă, cotidianul fiind de obicei încadrat de simbolic. Lumea simbolică era realitatea pe atunci și o perspectivă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
relatări sunt, desigur, în tradiția scurtelor povestiri comice medievale, grosolane și adeseori cinice. În acest caz, umorul este încadrat de un dans al morții personificat. Dar în imaginea distanțată a trecutului absolut a morții se poate detecta prezentul inconcluziv al jurnalismului narativ al erei în descrierea, de exemplu, a cârciumarului: "era un cetățean bun și gras, cu o burtă ca un butoi, care-i făcea picioarele (scurte și groase, ca doi piloni de sub Podul Londrei) la fel de crăcănate precum cupola catedralei Sf.
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
astfel pregătit, și-a dus povara mortală într-un câmp departe de oraș și a săpat o groapă pentru mort (1:144). Apoi tinichigiul a dezbrăcat mortul, i-a luat banii și l-a îngropat. Bush făcea următoarea afirmație despre jurnalismul lui Dekker: "În general, schimbările unei existențe precare [Dekker a petrecut șase ani în închisoarea datornicilor] au rezultat într-o cunoaștere bogată și oarecum ciudată a Londrei și, fără să-și ofilească pofta de viață, și-a adâncit sentimentul pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Maydstone în Kent... octombrie, 1568" (155); și "Arderea bisericii Sf. Paul în Londra... din cauza fulgerelor" în 1563 (163). În relatările despre crime se pot găsi strămoși ai lui In Cold Blood și The Executioner's Song, favoriți moderni pereni ai jurnalismului literar narativ. De exemplu, în 1592, Thomas Kydde, dramaturg și poet, a scris un pamflet în care o soție își ucide soțul de dragul amantului, care până la urmă o părăsește, însărcinată. Subiectul poate fi uzat din perspectiva noastră contemporană. Totuși, prin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Thomas Kydde, dramaturg și poet, a scris un pamflet în care o soție își ucide soțul de dragul amantului, care până la urmă o părăsește, însărcinată. Subiectul poate fi uzat din perspectiva noastră contemporană. Totuși, prin descrierile și dialogul său relatarea reprezintă jurnalismul de senzație și narativ timpuriu în scena în care soția își otrăvește soțul: Și când s-a întors soțul ei, ea a pregătit un terci pentru el, pentru ea și pentru un băiețel pe care îl adusese cu el, dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
i se spune că iubitul ei a implicat-o, anticipând cu câteva sute de ani aceeași strategie de extragere a unei mărturisiri găsită în In Cold Blood. Astfel de relatări merită o examinare mai îndeaproape pentru a înțelege relația dintre jurnalismul literar și cel de senzație. Cele două forme au în comun apelul la bunul simț comun în încercarea lingvistică de a oglindi lumea înconjurătoare. Diferența este că jurnalismul literar narativ încearcă să dezvăluie alte subiectivități în timp ce jurnalismul de senzație încearcă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de relatări merită o examinare mai îndeaproape pentru a înțelege relația dintre jurnalismul literar și cel de senzație. Cele două forme au în comun apelul la bunul simț comun în încercarea lingvistică de a oglindi lumea înconjurătoare. Diferența este că jurnalismul literar narativ încearcă să dezvăluie alte subiectivități în timp ce jurnalismul de senzație încearcă să readucă noțiunea de Celălalt marginalizat pentru a stârni teroare sau groază. Totuși, având în vedere că ambele se concentrează pe bunul simț comun, nu ar fi greșit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înțelege relația dintre jurnalismul literar și cel de senzație. Cele două forme au în comun apelul la bunul simț comun în încercarea lingvistică de a oglindi lumea înconjurătoare. Diferența este că jurnalismul literar narativ încearcă să dezvăluie alte subiectivități în timp ce jurnalismul de senzație încearcă să readucă noțiunea de Celălalt marginalizat pentru a stârni teroare sau groază. Totuși, având în vedere că ambele se concentrează pe bunul simț comun, nu ar fi greșit să spunem că jurnalismul de senzație este o cerință
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să dezvăluie alte subiectivități în timp ce jurnalismul de senzație încearcă să readucă noțiunea de Celălalt marginalizat pentru a stârni teroare sau groază. Totuși, având în vedere că ambele se concentrează pe bunul simț comun, nu ar fi greșit să spunem că jurnalismul de senzație este o cerință necesară pentru jurnalismul literar narativ. Majoritatea acestor relatări (inclusiv cea a lui Kydde) sunt încadrate de preocupări ideologice, fie religioase, politice sau un melanj din cele două. Un exemplu ar fi relatarea scrisă la sfârșitul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încearcă să readucă noțiunea de Celălalt marginalizat pentru a stârni teroare sau groază. Totuși, având în vedere că ambele se concentrează pe bunul simț comun, nu ar fi greșit să spunem că jurnalismul de senzație este o cerință necesară pentru jurnalismul literar narativ. Majoritatea acestor relatări (inclusiv cea a lui Kydde) sunt încadrate de preocupări ideologice, fie religioase, politice sau un melanj din cele două. Un exemplu ar fi relatarea scrisă la sfârșitul secolului al XVI-lea de către John Foxe despre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]