11,415 matches
-
exterminarea maselor de evrei. La proces, „salvatorul neamului” a transferat Înteaga vină asupra Statului-Major. Datele oficiale arată că În toamna/iarna anului 1941 au trecut Nistrul 118.847 de deportați, dar numărul real se apropie de 185.000. În teribilele lagăre de la Domanovska și Bogdanovska erau Înghesuite mase imense de evrei În viață, morți sau muribunzi, ordinul de execuție fiind transmis printr-un mesager special al guvernului. Cititorul descoperă În aceste rînduri fapte cutremurătoare săvîrșite Împotriva unor oameni nevinovați: „Erau patru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Hanuca” (p. 148). Evreii din Chișinău au avut, din păcate, aceeași soartă cu cei din Transnistria. În cartierul sudic Vistriceni, transformat În ghetou, au fost Înghesuiți peste 10.000 de evrei ce urmau a fi deportați către est. Deși În lagăr s-a format un comitet evreiesc, acesta nu a avut competența și nu i s-a permis să acționeze, fiind utilizat pentru a informa despre starea evreilor și pentru a-i ține sub supraveghere pe conaționali. În această perioadă abuzurile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
s-au ținut lanț: bunurile de valoare, precum și casele evreilor ghetoizați au fost rechiziționate de statul român, a fost introdus regimul muncii obligatorii, iar cei suferinzi au fost executați. Lichidarea marelui ghetou din Chișinău s-a făcut prin deportarea În lagărele Transnistriei, dar și prin execuții. De asemenea, statul român a pus stăpînire, În baza unor legi antisemite, pe proprietățile evreiești. Cercetarea lui Leon Volovici Îmbină literatura cu istoria, analizînd relațiile dintre intelectualii români și cei evrei În perioada 1940-1944. Interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
primit ștampila cu inscripția „Evreu”. Așa cum arată autorul articolului, cunoscutul cercetător Radu Ioanid, situația evreilor români, locuitori ai statelor europene, nu era diferită de soarta coreligionarilor lor. Evreii români din Germania, Austria, Cehoslovacia, Polonia, Olanda sau Franța sînt deportați În lagăre sau uciși. Totuși, Ioanid precizează (conform estimărilor lui Jean Ancel) că „peste 4.000 de evrei români ce trăiau În Franța au supraviețuit mulțumită intervenției diplomaților români” (p. 272). Despre activitatea mișcărilor sioniste și percepția situației din perioada antonesciană ne
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ar fi ceva „negativ”, din contra, doar că În textul de față mă voi opri la un cu totul alt gen de jurnal, un jurnal de ghetou, de fapt unicul jurnal scris În ghetourile din Transnistria lui Antonescu și În lagărele de concentrare și exterminare din Germania lui Hitler, unicul jurnal de atunci care s-a păstrat și a putut fi publicat. Miriam Korber-Bercovici, autoarea cărții, a fost deportată În lagărele din Transnistria, Împreună cu familia, la Începutul celui de-al Doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
jurnal scris În ghetourile din Transnistria lui Antonescu și În lagărele de concentrare și exterminare din Germania lui Hitler, unicul jurnal de atunci care s-a păstrat și a putut fi publicat. Miriam Korber-Bercovici, autoarea cărții, a fost deportată În lagărele din Transnistria, Împreună cu familia, la Începutul celui de-al Doilea Război Mondial, conform acelui plan al lui Hitler, de „curățare” a nației germane - pentru aceasta pregătind o rezervație de evrei În Siberia, Înființînd Însă și lagărele de concentrare și exterminare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a fost deportată În lagărele din Transnistria, Împreună cu familia, la Începutul celui de-al Doilea Război Mondial, conform acelui plan al lui Hitler, de „curățare” a nației germane - pentru aceasta pregătind o rezervație de evrei În Siberia, Înființînd Însă și lagărele de concentrare și exterminare din Germania -, și al lui Antonescu, care s-a limitat la Transnistria, pămîntul dăruit lui de către Hitler ca o recunoaștere a prieteniei lor, loc unde au fost deportați evreii din România. Dacă În lagărele din Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Însă și lagărele de concentrare și exterminare din Germania -, și al lui Antonescu, care s-a limitat la Transnistria, pămîntul dăruit lui de către Hitler ca o recunoaștere a prieteniei lor, loc unde au fost deportați evreii din România. Dacă În lagărele din Germania a fost imposibil să scrii (excepție făcînd un grup de copii care, În așteptarea exterminării, au pictat și au desenat), iată că În ghetourile din Transnistria s-a putut, Jurnal de ghetou (Djurin, Transnistria, 1941-1943) fiind un jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
acestei unice cărți. În acest caiet și-a scris Mimi jurnalul, un caiet dăruit de Bondy, un băiat căruia Îi aparțin primele rînduri, scrise acasă, la CÎmpulung, În septembrie 1941, dedicația, cum ar veni, și ultimele, scrise la Djurin, În lagăr, În 30 ianuarie 1944. Am făcut un interviu cu sora doamnei Miriam Korber-Bercovici, Silvia Hoișie, care locuiește acum la Iași, un interviu pentru programul Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR) cu și despre supraviețuitorii Holocaustului; În interviu Silvia Hoișie (În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
imposibil de descris”. În prima perioadă, deci la Începutul jurnalului, autoarea trece printr-un alt gen de „școală a vieții”, ca să zic așa, viața văzută din ghetou, perioadă În care au murit cei mai mulți oameni, cînd Încă mai bîntuiau evreii din lagărul din Edineț, foarte bolnavi, scheletici, mai mult morți decît vii, despre care Își amintesc mai mulți supraviețuitori cu care am făcut interviuri, a văzut cum Înnebunește un om pe care Îl cunoști, farmacistul Garai, păduchi, tifos exantematic, frig, foamete („și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
n-am primit vești”) și nu În ultimul rînd gîndurile, frămîntările legate de moarte. După cele trăite În ochii tinerei din ghetou moartea e un fel de izbăvire, un act de curaj, mult mai multe sinucideri avînd loc, evident, În lagărele din Germania, Însă filosofia de autodistrugere și gîndurile „negre” n-au lipsit deloc În ghetourile din Transnistria, mai ales că aici n-au existat nici camerele de gazare și crematoriile, nici sîrma ghimpată Încărcată cu electricitate: „Ce proști sîntem! Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu care am luat legătura. Deci, am rămas 3 dintr-o familie enormă”. Am putea să textualizăm mult și bine În jurul acestei cărți, un jurnal scris În ghetou de o domnișoară de 19 ani, unicul jurnal scris În ghetourile și lagărele de concentrare și de exterminare, dar, Într-adevăr, asta nu e doar literatură. E istorie, istorie vie, Jurnalul de ghetou fiind o lecție unică de istorie live, cum zice Laslau Grun, un supraviețuitor al lagărelor din Germania, iar Miriam Korber-Bercovici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
jurnal scris În ghetourile și lagărele de concentrare și de exterminare, dar, Într-adevăr, asta nu e doar literatură. E istorie, istorie vie, Jurnalul de ghetou fiind o lecție unică de istorie live, cum zice Laslau Grun, un supraviețuitor al lagărelor din Germania, iar Miriam Korber-Bercovici - o mare profesoară de istorie de la care mai avem multe de Învățat. Mihai Vakulovski CRISTINA PĂIUȘAN, RADU CIUCEANU, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist, Institutul Român pentru Studiul Totalitarismului, București, 2001, vol. I, 363 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
România, ceea ce s-a și Întîmplat pînă la 25 iulie același an. Deși decizia a aparținut sovieticilor, chiar dacă au existat și propuneri românești, retragerea trupelor Armatei Roșii a reprezentat o victorie internă pentru Dej. România a rămas solid ancorată În lagărul sovietic, Însă Dej a Început să inițieze măsuri care accentuau prioritatea intereselor românești față de cele sovietice. Retragerea trupelor sovietice a fost precedată și asezonată cu noi acțiuni represive Împotriva dușmanilor reali sau presupuși ai regimului, noi valuri de arestări producîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
penal În vigoare În România veche a fost abandonat, adoptîndu-se În schimb cel sovietic, În care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar românesc cuprindea la Începutul deceniului cinci 75 de penitenciare și lagăre de muncă. Se conturase o specializare a locurilor de detenție. Închisoarea de la Sighet a ajuns cunoscută ca fiind a „demnitarilor”, deoarece acolo au fost Încarcerați preponderent foști prim-miniștri, miniștri, episcopi greco-catolici ș.a.m.d., În total 180 de persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui Pierre Daix, care a prefațat cartea lui Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici, În condițiile În care În 1950 - cu ocazia unui proces intentat săptămînalului comunist Les Lettres Françaises, care lansase o campanie de calomnii negînd existența lagărelor de concentrare sovietice - „calomnia, făcea haz, Își bătea joc, nega. Lagăre În Uniunea Sovietică sub dreapta domnie a lui Stalin? Nici gînd... Pierre Daix era categoric. Numai după ce existența lagărelor a fost recunoscută de Kremlin, Pierre Daix și-a Întors
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din viața lui Ivan Denisovici, În condițiile În care În 1950 - cu ocazia unui proces intentat săptămînalului comunist Les Lettres Françaises, care lansase o campanie de calomnii negînd existența lagărelor de concentrare sovietice - „calomnia, făcea haz, Își bătea joc, nega. Lagăre În Uniunea Sovietică sub dreapta domnie a lui Stalin? Nici gînd... Pierre Daix era categoric. Numai după ce existența lagărelor a fost recunoscută de Kremlin, Pierre Daix și-a Întors conștiința ca pe o mănușă, recunoscînd ceea ce tăgăduise altădată. Dar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Lettres Françaises, care lansase o campanie de calomnii negînd existența lagărelor de concentrare sovietice - „calomnia, făcea haz, Își bătea joc, nega. Lagăre În Uniunea Sovietică sub dreapta domnie a lui Stalin? Nici gînd... Pierre Daix era categoric. Numai după ce existența lagărelor a fost recunoscută de Kremlin, Pierre Daix și-a Întors conștiința ca pe o mănușă, recunoscînd ceea ce tăgăduise altădată. Dar cu aceeași aroganță. Din nou, fără frămîntare. Fără scuze și fără explicații” (p. 92). Autoarea Își manifestă disponibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Patru dintre documente sînt prezentate pe 80 de pagini În anexele cărții. În „Cuvînt Înainte” autorul exprimă motivația scrierii acestei cărți, care nu se limitează la politica externă a României În 1968, ci tratează ansamblul chestiunilor discutate și disputate În „lagărul comunist” În acea perioadă. Astfel, sînt avute În vedere poziția României față de conflictul chino-sovietic, CAER, Tratatul de la Varșovia și Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, confruntările dintre Partidul Comunist Cehoslovac și „cei cinci” care au invadat Cehoslovacia. De asemenea, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
important al afirmării publice a independenței față de Moscova. Capitolul II („1968: Primele luni”) Începe brusc prin informații sumare din 1967 despre noutatea reluării relațiilor diplomatice cu Germania Federală și poziția României În conflictul israeliano-musulman. România a fost singurul stat din „lagărul socialist” care a menținut relații diplomatice cu Israelul, sfidîndu-și „aliații”. Astfel, nu există informație despre 1964-1967. Chiar dacă În această perioadă nu au avut loc evenimente majore În politica externă, sînt anii dinaintea lui 1968 și ai schimbării liderului de la București
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Moscova. Rezultat al perpetuării divergențelor În urma Întîlnirii de la Sofia a liderilor partidelor comuniste din Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria și URSS, au fost date două comunicate de presă. România a fost și de această dată „oaia rătăcită” a „lagărului socialist”. Dar a fost „ pusă la colț”. Astfel, la 23 martie, În Dresda a avut loc Întîlnirea celor șase lideri comuniști fără Ceaușescu. Evenimentul a prilejuit critici aspre din partea liderului de la București. Capitolul III se compune din cinci subcapitole „Aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
comuniste. SÎnt descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările sale (lipsurile și economiile la care era supusă populația, luptele pe frontul de răsărit, prizonieratul În lagărele militare sovietice), instalarea dictaturii proletariatului și procesele care au Însoțit-o (naționalizarea, construirea noii economii, reamenajarea vieții și a valorilor, raționalizarea alimentelor și a hainelor prin cartele etc.). Societatea interbelică cu aspectele ei negative și pozițiile extreme este conturată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
marcat viața, relația cu divinitatea și contemplația ca expresie a vieții se reflectă Într-un alt destin exemplar, acela al călugăriței. Un set de povestiri consemnează soluția de acceptare a dramelor vieții, salvatoare În condiții extreme, precum deportarea sașilor În lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. Supraviețuirea, reîntoarcerea și reluarea cursului normal au fost țelurile care au animat pe protagoniștii unui asemenea destin tragic. O altă serie de declarații Învederează modul de adaptare la viața postbelică a României comuniste: dificultățile inițiale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu Maria Cocîrlă, p. 3. Ich Weiss dass du Mein Vater Bist, Aber ich Kenne dich nicht - Erzahlungen von Russlandeportieren. Ibidem, p. 63. Interviu cu Sofia Magyari, p. 4. Radosav, Donbas, ed.cit., p. 41. Mărturiile femeilor deportate În alte lagăre demonstrează că multe dintre femei lucrau În mine. Jolluck precizează că imaginea femeilor prestînd munci grele era deseori șocantă și pentru bărbați, deoarece aceștia erau obișnuiți să le vadă implicate În activități domestice (vezi op.cit., pp. 46; 67). Interviu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Schicksale Volsdeutscher aus Rumanien, 1945-1956, Verlag der Zeitung „Neuer Weg”, Bukarest, 1992, p. 14 și discuțiile autorului cu foștii deportați. Vezi Shapovlov, op.cit. Hans Erozi Își amintește că aproape 50 de copii, inclusiv al său, s-au născut În acel lagăr, Pervomaisk, mulți dintre ei Îmbolnăvindu-se și fiind trimiși acasă cu vagoanele de bolnavi pentru a fi ținuți În carantină În Închisorile din România. Hans Erozi, „Die Geschichte eine Familie”, Das Schreckliche Jahr, p. 28. Unele femei au rămas Însărcinate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]