13,725 matches
-
-l cheme pe Ishikawa Kazumasa. Secretarul lăsă scrisorile în fața lui Ieyasu, făcu o plecăciune și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și aprinse, în liniște, două lămpi. La un moment dat, soarele apusese. Privind lămpile, Ieyasu simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de scurtă. Se întrebă dacă din această cauză - chiar și cu toate presiunile muncii - încă mai simțea un gol în inimă. Ca de la o mare distanță, auzi sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă întrebam ce surpriză mă mai poate aștepta... Pe masa din chilioara mea, toate erau așezate de mână de gospodină: fața de masă schimbată, cana cu apă proaspătă și paharul, fiecare așezate pe farfurioară, iar pe prichiciul sobei mă aștepta lampa cu sticla ștearsă și chibriturile alături. Câteva gutui aurii răspândind parfum de toamnă puse pe pervazul ferestrei. Un șervet proaspăt spălat atârna în cuiul de lângă blidar. Am stat minute în șir, să mă pătrund de toate noutățile aflate în jurul meu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am pornit spre chilie. Mergeam încet, cu senzația că la oarecare distanță de mine mai călca o ființă... Din depărtare, am băgat de seamă că geamul de la chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare. “Dumnezeu are grijă de toate...” - am gândit amuzat. M-am așezat în pat și am început să citesc, ca de obicei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de mine mai călca o ființă... Din depărtare, am băgat de seamă că geamul de la chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare. “Dumnezeu are grijă de toate...” - am gândit amuzat. M-am așezat în pat și am început să citesc, ca de obicei. În fiecare seară, reușeam să citesc măcar câte un capitol. În acea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Coșul plin cu tot ce le trebuie unor oameni care au sfârșit treaba!... Dar la amiază?...” Am ajuns la chilie pe când înserarea cuprinsese întreaga fire. Din chilioara mea, printre frunzele nucului din grădină răzbăteau șuvițe de lumină. “Asta înseamnă că lampa este aprinsă” - am gândit eu. Pe masă mă aștepta cina acoperită cu ștergarul pe care îl știam atât de bine... Am mâncat și m-am întins în pat, urmărit de gândul că în această noapte am să dorm neîntors, fiindcă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
loc plin de mister, am pornit spre vale... Vrăjit de frumusețe, m-am așezat pe iarbă și am rămas până toată poiana a devenit o oază argintie... Într-un târziu, am plecat spre chilie, unde din nou m-a întâmpinat lampa aprinsă. “Uite că zâna mea își arată din nou prezența grijulie”... În seara aceea, bine dispus, am citit o bucată de vreme, după care m-am întins în crivat. Înainte de a trece în lumea viselor, mi s-a părut sau
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ce mi-a dat în această zi, m-am întins în crivat... Am tras cerga peste mine. Ceva însă a foșnit în faldurii ei. Am pipăit până am dat de o hârtie împăturită frumos. Am desfăcut-o cu înfrigurare... “Aprinde lampa, amice, că nu ai vederea pisicii” - m-a luat în primire gândul de veghe. Când am reușit să fac acest lucru, m-am așezat pe marginea patului și am început să citesc: “Întăi și întăi rogu-te să mă ierți
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nestemata Și vraja-ți de naiada mă țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă glorioasa. Acolo în arcada ferestrei luminate Mi-apari că o statuie, nemișcata! În mînă ții o lampă de agață, O, Psyché, din locuri depărtate, Pămîntul Sfînt, de jertfă minunată. Robert Frost Un drum ce-n urm\ l-am l\sat Două cărări în fața aveam În codru-ngălbenit de toamnă. Și trist, c-odată nu puteam Să merg pe
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
acord să vină. Sunt niște curve cu nasul pe sus! Pe Bărbații Adevărați nu i-am invitat. Nici măcar nu ne-a trecut prin minte. în seara cu petrecerea, am lipit cu scotch trei baloane la ușa de la intrare, am acoperit lampa din sufragerie cu hârtie creponată roșie și am desfăcut șase pungi cu chipsuri. Cu toate că aveam deja trei CD-uri, dată fiind ocazia deosebită, am mai împrumutat două. După care ne-am relaxat și am așteptat desfășurarea strălucitorului eveniment. Eu crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis Brigit. De ce le-ai mai cumpărat dacă nu le porți niciodată? Și așa am plecat către Llama Lounge. Eu clătinându-mă ușor din cauza tocurilor cu care nu eram obișnuită. Llama Lounge era un bar în stilul anilor șaizeci: lămpi înnebunitoare cu halogen, scaune metalice și o atmosferă generală de călătorie în spațiu. Era foarte, foarte șic. Brigit s-a așezat cu precauție pe o canapea gonflabilă din plastic transparent. —Nu sunt sigură că chestia asta rezistă la greutatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vezi dacă Vivian e liberă în dimineața asta? — Am să vorbesc cu noul angajat temporar, mi-a zis David. Apoi a continuat în șoaptă. — Tad a zburat din coteț ieri după-amiază. Se pare că Vivian l-a pocnit cu o lampă de birou în cap. Dar Tad n-a fost rănit prea tare. Ceea ce e bine. Am dat din cap. Tad rezistase două săptămâni și jumătate, ceea ce întrecea media. Nu voiam să-l jignesc pe Tad, dar îl suspectasem că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
numărului cincizeci, puteam citi printre rânduri că mai multe dintre persoanele nemulțumite, care sunaseră de mai multe ori, erau pe cale să organizeze o rebeliune. Trebuia să încep cu ele. * * * — Claire? a zis Phil, băgând capul pe ușă. În brațe avea lampa de pe birou, o cutie mare de carton, un afiș înrămat și un ghiveci cu o plantă. Căcat, m-am gândit. Cuvântul mi s-a reverberat în craniul gol, zvâcnind de durere. — Îmi vânează capul de un an de zile, Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore, când se trezesc unul lângă altul, pe covor, privindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a ieși. Se oprise, se simțea. Tolea stătea întors cu spatele, să nu-l vadă, dar a simțit când musafirul avusese o ultimă ezitare și se oprise. Nu mai scârțâiau nici ușile, totul se oprise. Ușile iarăși scârțâiau, rămăsese aprinsă lampa mică de la casetofon, pașii solemni ai străinului se apropiau din nou. Da, umbra ajunsese din nou în spatele său, lipită de spatele său. A durat mult puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un vânt puternic, împrăștiind frunzele în aer. Peste noapte, verdele grădinii imperiale se transformă în galben. Trunchiurile dezgolite ale copacilor se înalță spre cer ca niște țepi. În Sala Portului Pescarilor, Doamna Mao Jiang Ching găzduiește o petrecere de adio. Lămpile din bronz în formă de torță luminează puternic sala. E trecut de miezul nopții. Doamna Mao își delectează oaspeții cu o cină bogată și cu filmul ei de operă aflat în curs de realizare. După vizionare, se aprind iar luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-i cu bombardamentul. Nu pe noi, Trenul; pe celălalt, Ploieștiul - le-a dus, Doamne-Doamne la Ploiești, am Învățat rugăciunea unui dac. - Aha, zic, arătând. Petrolul-sau-țițeiul, Învățat la școală. - Da, zice mama, Încuviințând din cap. - El arde, Petrolul-și-țițeiul! El arde În lămpi de luminat, el arde-n motoare de mișcat, el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu se vede - de-ntuneric... Am ajuns iar pe treptele școlii. Mama: - Ah, și n-am fost atentă: unde Dumnezeu voi fi pus chibriturile și lumânările? Măcar chibriturile de le-aș găsi, nu se poate să nu se afle o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând o lampă. Nici de leac. În toată școala, nici o lampă. - Ce să facă ei cu lampa, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lumânările? Măcar chibriturile de le-aș găsi, nu se poate să nu se afle o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând o lampă. Nici de leac. În toată școala, nici o lampă. - Ce să facă ei cu lampa, la școală?, zic. Noaptea nu stă nimeni În școală; nu stau oamenii În școală, noaptea... - Bine-bine, nu mai insista atâta, am Înțeles!, face mama, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se poate să nu se afle o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând o lampă. Nici de leac. În toată școala, nici o lampă. - Ce să facă ei cu lampa, la școală?, zic. Noaptea nu stă nimeni În școală; nu stau oamenii În școală, noaptea... - Bine-bine, nu mai insista atâta, am Înțeles!, face mama, nu știu de ce supărată. Ne ținem de mână. În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând o lampă. Nici de leac. În toată școala, nici o lampă. - Ce să facă ei cu lampa, la școală?, zic. Noaptea nu stă nimeni În școală; nu stau oamenii În școală, noaptea... - Bine-bine, nu mai insista atâta, am Înțeles!, face mama, nu știu de ce supărată. Ne ținem de mână. În picioare. Pe-ntuneric. - Mamă, eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Știi tu, de la clasă: căldura și lumina, ele două... - Nu-i nevoie de lumină, ca să dormim. Ba chiar știința ne Învață că, pe Întuneric, e mult mai odihnitor... - Mai odihnitor și mai odihnitor ar fi la noi, la Mana, cu lampa aprinsă. Toată noaptea, aprinsă! Mama nu mai vorbește. Nici măcar nu mai oftează. Ne culcăm, orbește, pe plapomele Întinse pe dușumea. Mă Întind pe-o parte, pentru ca mama să-mi țină cald și bine la spate. Îmi ține. Sunt gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întunericul nu mai e negru, el; el s-a făcut roșu, de Întunecat ce este - el. - Închide ochii, ca să nu-l mai vezi! Mâine facem noi În așa fel, Încât... Chiar dacă mai rămânem În cancelarie, o noapte-două, să avem măcar lampă - lasă, dragu-mamii, cumpără mama, mâine, o lampă bună, mare, frumoasă, luminoasă... N-o să ne mai temem de Întuneric! Și, când vine și tata, nu ne mai temem de nimica! - Când o să vină tata, Domnul Director o să ne invite la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a făcut roșu, de Întunecat ce este - el. - Închide ochii, ca să nu-l mai vezi! Mâine facem noi În așa fel, Încât... Chiar dacă mai rămânem În cancelarie, o noapte-două, să avem măcar lampă - lasă, dragu-mamii, cumpără mama, mâine, o lampă bună, mare, frumoasă, luminoasă... N-o să ne mai temem de Întuneric! Și, când vine și tata, nu ne mai temem de nimica! - Când o să vină tata, Domnul Director o să ne invite la masă? Mi-e foame, mamă... - și Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la mâncare și la mindirul ce avea să-i poarte pentru câteva ceasuri în lumea viselor, departe de infernul din Adoras. Amurgul nu s-a arătat; cerul a trecut aproape dintr-o dată de la roșu la negru, și în curând străluciră lămpile de carbid în barăci. Numai locuința căpitanului avea obloane care nu lăsau să se vadă ce se petrecea în interior, înainte de a se lăsa complet noaptea neagră, sosi o santinelă să facă de gardă, țeapăn și cu arma pregătită, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]