12,142 matches
-
din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
națională că copil. Ea și-a început cariera teatrală făcându-și apariția în "" și "The Sound of Music" la Jewish Community Center din Monmouth County. Tisdale avea opt ani când a fost selectată să joace rolul lui Cosette în musicalul "Leș Misérables", si a luat o singură lecție de muzică înainte de a intra în rol. Tisdale a mers în turnee doi ani cu "Leș Misérables" înainte de a primi un nor rol în producția musicalului "Annie" în Coreea. La vârsta de 12
Ashley Tisdale () [Corola-website/Science/315340_a_316669]
-
Monmouth County. Tisdale avea opt ani când a fost selectată să joace rolul lui Cosette în musicalul "Leș Misérables", si a luat o singură lecție de muzică înainte de a intra în rol. Tisdale a mers în turnee doi ani cu "Leș Misérables" înainte de a primi un nor rol în producția musicalului "Annie" în Coreea. La vârsta de 12 ani ea a cântat pentru președintele Bill Clinton la un eveniment de la Casa Albă. La sfârșitul anilor 1990-începutul anilor 2000, după ce s-a
Ashley Tisdale () [Corola-website/Science/315340_a_316669]
-
în Vârful Mont Tendre, marchează totodată granița cu Franța. Partea centrală a cantonului, care ocupă aproximativ două treimi din suprafața să, câștigă în altitudine la est de Montereux, în direcția Alpilor. Regiunea alpina cuprinde mai ales valea râului Saane, masivul Leș Diablerets (cea mai înaltă parte a cantonului, cu altitudini de până la 3.210 m), precum și valea de pe malul stâng al Ronului. Saane (Sărine) este un afluent drept al râului Aare. Această apă curgătoare, cu lungimea de 128 km, izvorăște din
Alpii Bernezi () [Corola-website/Science/299869_a_301198]
-
de iarnă)<br> Altitudinea maximă: Tête Ronde (3.210 m)<br> Alte vârfuri: Alpina. Temperaturile medii multianuale sunt, în văile locuite, de -3 °C în ianuarie și de +17 °C în iulie. Castelul Ex, rezervatia La Pierreuse, orașul Rougemont, muntele Leș Diablerets (ghețarii), localitatea Villars-sur-Ollon. Principalele vârfuri din Alpii Bernezi sunt: Principalele trecători din Alpii Bernezi sunt:
Alpii Bernezi () [Corola-website/Science/299869_a_301198]
-
Ca rezultat, potrivit lui Dio Cassius, în 180 e.n., un numar de 18.000 daci independenți au fost primiți în Dacia Română, probabil întemeind orașele Piroboridava și Tamasidava, ale căror nume arată o origine dacica mai târzie. (1) I. I. Russu, Leș costoboces, <br> (2) V. Pârvan , op. Cît., p. 221, 240-241 și 249
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
ceea ce este neobișnuit pentru un filozofi europeni. Badiou începea o dispută cu intelectualii din Paris, după ce în 2005 a fost publicată "Circonstances 3: Portées du moț 'juif'" - The Uses of the Word "Jew". Conflictele au apărut în Le Monde și "Leș Temps Modernes". Lingvistul și lacanistul Jean-Claude Milner, fostul președinte al Jacques Derrida Collège internațional de philosophie, îl acuză pe Badiou de antisemitism
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
Leșu este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Se află în partea de nord-est a județului și se compune din satele Leșu-sat și Lunca Leșului. Populația comunei era în 2002 de 3003 locuitori. Constituirea primului nucleu al satului se petrece în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar prima atestare documentară a localitătii datează din 1603.Acești primi leșeni erau ortodocsi si se
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
că vreau să rămână la vechea religiune grecească. Preoții Gălan, Savul, Hurdieș, Partene Gălan, Cozma și diacul Grigoraș se declară uniți”. Acest document arată lipsa de relevanță pentru leșeni a etichetei de “uniți” pe care au acceptat-o preoții. Locuitorii Leșului au auzit de unire abia în urmă cu un an (deci în 1760, la 35 de ani după ce preoții, dorind să aibă și ei “privileghiomuri”, au aderat formal la unire). Puși să declare cărei confesiuni aparțin, leșenii “declară toți că
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Se mai știe despre el că avea o bisericuță de nuiele “în deal la Hurdiș”, astăzi proprietatea familiei Rauș. Tradiția locală îl prezintă pe George Hurdiș ca preot-călugăr, bisericuța sa fiind singura vatră sihăstrească despre care avem cunoștință în hotarul Leșului. După moartea ieromonahului bisericuța a ars. Anton Coșbuc afirma că a trăit izolat de ceilalți preoți și neamestecându-se în treburile comunei. Preotul Sava Gălan a fost primul hirotonit dintre frații săi, slujind o vreme împreună cu tatăl său, așa cum indică
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
săi și George Hurdiș au fost martori unei schimbări importante în istoria satului, militarizarea, ca urmare a includerii satului în Regimentul II grăniceresc. Militarizarea satului, odată cu impunerea unirii religioase, a adus și regularizarea satului, importanță dobândind acum malul stâng al Leșului unde sunt strămutate un număr de gospodării și unde se instalează instituțiile satului. Anul 1763 în care Leșu era în pragul acestor transformări istorice, era anul în care grănicerii năsăudenii s-au răsculat în frunte cu Tănase Todoran din Bichigiu
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
din zilele Prea Înălțatului D(o)mnu Mihai Racoviță Voevodu” . Aceste tipărituri folosite la cultul divin în Leșu, demonstrează persistența legăturilor cu românii de peste munți, în ciuda diferențelor (formale) religioase. Preoții din familia Gălan au reprezentat o adevărată dinastie preoțească a Leșului, fenomen des întâlnit la românii ardeleni. Preoții valahi erau rareori școliți, cunoștințele lor constând cel mai adesea în capacitatea de a citi din cărțile de cult. O importantă transformare din acest punct de vedere a însemnat păstorirea credincioșilor leșeni de către
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
a primit temporar administrarea parohiei greco-catolice din Măgura Ilvei. Realizarea cea mai importantă a preotului Anton Mălai a fost construirea bisericii de piatră care înlocuiește vechea biserică de lemn a leșenilor, renovată în 1759 și mutată în 1785 în stânga Văii Leșului. Construcția bisericii a început în anul 1851 și lucrările au fost încheiate în 1854. Turla bisericii, din lipsă de fonduri, a fost improvizată din lemn. În vara anului 1854 biserica a fost consacrată Macedon Pop, vicar general al Episcopiei de
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
la Universitatea din Graz, în 1871. La puțin timp după pensionare, moare în 1903, necrologul fiind rostit de protopopul ortodox Grigore Pletosu, profesor coleg. Cei trei reprezentanți ai familiei Mălai, pe care i-am prezentat sumar aici, sunt personalități ale Leșului care au contribuit esențial la profilul cultural al comunei în epoca modernă. Instituțiile fundamentale ale comunității, Biserica și Școala, se prezintă ca dezvoltări, în epoca dualismului austro-ungar, ale proiectului pe care l-au schițat preoții Mălăieni. Între 1864 și 1871
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
în traducerea lui George Murnu, sau Odiseea. Preotul Leon, deși a avut șase copii, a găsit timp pentru sătenii săi, rămânând în memoria enoriașilor săi, ca un vrednic preot greco-catolic. A murit in 1922 și este înmormântat în cimitirul de pe Leș. Preotul Vasile Coșbuc a absolvit Academia Teologică greco-catolică din Gherla și s-a căsătorit cu Valeria Rusu, fiica preotului unit din Mureșeni. A slujit mai întâi în parohia Parva. A venit ca preot în Leșu în 1919, bătrânul său tată
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
în 1948, parohia Leșu redevine ortodoxă, odata cu desfiintarea Bisericii Greco-Catolice. Din motive de sănătate, în primăvara anului 1949, cere pensionarea. Va mai sluji alături de părintele Leon Leonte, până în 1954, când trece la cele veșnice, fiind înmormântat în cimitirul “de pe Leș”, de unde osemintele sale au fost ulterior strămutate în cimitirul bisericii. Fiul preotului Vasile, Anton Coșbuc (1904-1971), îi datorăm cel mai complet studiu asupra istoriei bisericii din Leșu, de la începuturi, până în vremea preotului Anton Mălai," Comuna Leșu este amintită și într-
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
un mare număr de credincioși din Leșu si comunele învecinate. Preotul Ioan Mugurel Urian a primit distincția de "iconom", iar preotul Mircea Suciu, cea de "iconom stavrofor". În anul 2002, la 26 octombrie a fost sfințită biserica greco-catolică din Lunca Leșului, de către episcopul Florentin al Clujului. La biserica Sfinții Cosma și Damian, în anul 1999, s-a edificat pridvorul. În primăvara anului 2001, s-a renunțat la învelișul de tablă al turnului, care a fost tencuit, și i-au fost înlocuite
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
temps". "Trilogia Éridan" (1970-84) descrie cucerirea unui imperiu spațial de către un grup de soldați napoleonieni răpiți de extratereștri, tema care amintește de românul "Cruciada în cosmos" a lui Poul Anderson. Alte serii cunoscute ale autorului sunt "Alex Courville" (1978-88) sau "Leș Cités de l'espace" (1979-85), care amintește de seria "Cities în Flight" a lui James Blish. Între 1997 și 1998, editorul belgian Claude Lefranq a reeditat o parte dintre opera lui Barbet în ediții omnibus, fiecare cuprinzând 5 române ale
Pierre Barbet (scriitor) () [Corola-website/Science/321294_a_322623]
-
pleacă însoțit de mama, de mătușa și de sora să, la proprietatea familiei de la țară. Acolo, el va descoperi, ca urmare a numeroaselor experiențe, plăcerile sexualității. O adaptare cinematografică a românului a fost realizată în 1987 de Gianfranco Mingozzi. Totuși, "Leș Exploits d'un jeune Don Juan" (în ) nu este decât o adaptare liberă. Astfel, numeroase pasaje au fost considerate imorale (scene de incest) și nu au fost, prin urmare, prezentate.
Isprăvile unui tânăr Don Juan () [Corola-website/Science/323890_a_325219]
-
doi reprezentanți ai societății contemporane. Celebru este fragmentul intitulat "Ospăț la Trimalchio", în care gazdă se străduiește în zadar să abată discuțiile de la teme obscene, propunând convorbiri cu subiecte literare sau filosofice. Multe din producțiile literare medievale au conținut satiric: "Leș Fabliaus", fabulele din lumea animalelor și povestirile alegorice de tipul ""Român de la Roșe"" din secolul al XIII-lea. În Anglia este de remarcat în secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucer, care reunește în ""Canterbury Tales"" ("Povestiri din Canterbury") satire îndreptate
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
de teatru ale lui Ben Johnson, cât și în poemele lui Samuel Butler și John Drydens ("Absalom și Architophel", 1681-1682). În Franța se remarcă dramele satirice ale lui Molière, în care critica ipocrizia ("Tartuffe"), avariția ("L'avare"), prețiozitatea doamnelor închipuite ("Leș femmes savantes", "Leș précieuses ridicules"), parvenitismul ("Le Bourgeois gentilhomme") etc. Contemporanul sau, criticul Nicolas Boileau-Despréaux, publică 12 satire în versuri, în care critica decăderea moravurilor în viața publică și privată. O dată cu iluminismul, satiră cunoaște o perioadă de înflorire, incepand cu
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
lui Ben Johnson, cât și în poemele lui Samuel Butler și John Drydens ("Absalom și Architophel", 1681-1682). În Franța se remarcă dramele satirice ale lui Molière, în care critica ipocrizia ("Tartuffe"), avariția ("L'avare"), prețiozitatea doamnelor închipuite ("Leș femmes savantes", "Leș précieuses ridicules"), parvenitismul ("Le Bourgeois gentilhomme") etc. Contemporanul sau, criticul Nicolas Boileau-Despréaux, publică 12 satire în versuri, în care critica decăderea moravurilor în viața publică și privată. O dată cu iluminismul, satiră cunoaște o perioadă de înflorire, incepand cu Anglia. Un clasic
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
și seriale TV. Cariera ei a început-o că dansatoare, pe urmă este descoperită că actrița de film, cele mai multe filme în care a jucat au fost regizate de Francois Truffaut și Claude Chabrol. Lafont debutează în anul 1958 cu filmul "Leș Mistons" unde a jucat alături de soțul ei Gerard Blain. După o căsnicie scurtă, mai târziu se căsătorește cu sculptorul maghiar Diourka Medveczky, cu care are o fiică și un fiu. Fiica ei Pauline moare în 1988 într-un accident montan
Bernadette Lafont () [Corola-website/Science/329822_a_331151]
-
A stat acolo trei zile, timp în care a primit vestea că trupele turco-tătare și moldovene au câștigat bătălia, după care a plecat spre țara sa. Cronicarul Ion Neculce a relatat următoarele: ""Atunce, când au mărsu Suliman-pașea cu Cantemir-vodă înainte leșilor la Boian, vinit-au și Șerban-vodă cu oaste din Țara Munteniască pân-în Iași, de-u descălecat cu oastea la mănăstirea lui Aron-vodă, de-u șădzut vro 4, 5 dzile de ș-au isprăvit de la Suliman-pașea având grijă de nemții. Și
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
pe data de 20 aprilie 1814, Napoleon își ia adio de la Gardă să în curtea castelului de la Fontainebleau și apoi pleacă în exil în insula Elba. Episodul ultimei cuvântări din marea curte a castelului a rămas cunoscut sub numele de „Leș adieux de Fontainebleau”. Cuvintele transmise de Napoleon Gărzii au fost consemnate în "Manuscrit de 1814" al baronului Fain: "« Soldați din Vechea mea Gardă, vă spun adio. De douăzeci de ani, v-am regăsit în mod constant pe drumul onoarei și
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]