5,217 matches
-
la 6 septembrie 1918, alături de alte personalități ca Take Ionescu, Octavian Goga, Constantin Mille, Traian Vuia etc. Acest Consiliu Național Român avea rolul să facă cunoscute opiniei publice mondiale interesele României privitoare la desăvârșirea unității naționale și, totodată, să argumenteze legitimitatea acestora. Nicolae Titulescu și dr. Ioan Cantacuzino au semnat la 4 iunie 1920, la Trianon, Tratatul de pace cu Ungaria, prin care se recunoștea unirea Transilvaniei cu România. În viziunea titulesciană, dreptul internațional reprezenta principala „armă“ pentru apărarea păcii generale
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
proces prin care conceptul de "popor", anterior împovărat cu semnificații periorative a fost reșapat semantic și încărcat cu valențe pozitive. De la ideea de popor înțeles ca "prostime" s-a trecut la concepția poporului ca purtător al suveranității și sursă a legitimității. Prin această conversie semantică, Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor suveran, precizată gradual în contextul socio-politic britanic, avea să fie consfințită politic prin Revoluția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Daciei mici", unirea Moldovei și Țării Românești, idee care era circulată din ce în ce mai intens în memoriile adresate marilor puteri în anii '20 ai secolului al XIX-lea. Toate acestea au dat roade, când în textul Regulamentului Organic (1831-1832) a fost recunoscută legitimitatea proiectului de unire a celor două principate danubiene. Motivele justificate invocate de către legiuitori erau găsite în comunitatea de origine, religioasă, de obiceiuri și lingvistică, precum și nevoile comune ale locuitorilor celor două principate (Regulamentul Organic, art. 130). Dezideratul politic al unirii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
divizată între facțiunea care promova activismul (i.e., apărarea cauzei naționalității române în noile structuri politice ale Monarhiei Duale) și cea care milita pentru pasivism (i.e., abținerea de la activarea în cadrele politice ale Monarhiei Duale, ca mod de a arăta nerecunoașterea legitimității acestora). În 1881, elita politică românească s-a unit sub pavilionul Partidului Național Român, care s-a remarcat prin Memorandumul înaintat împăratului Franz Josef în 1892, rămas fără efect politic și soldat cu încarcerarea semnatarilor săi. Marea răscoală țărănească din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe dreptul divin al regelui cu politii ce se legitimau în baza suveranității populare, s-a conturat o nouă matrice a echilibrului geopolitic european sub forma sistemului interstatal. În cadrul acestui sistem interstatal, statele-națiune constituiau noii actorii colectivi, fiecare revendicându-și legitimitatea în fondul suveranității populare și justificându-și acțiunile în numele interesului național. Noua matrice definită structural de sistemul interstatal a constituit, așadar, cadrul de referință geopolitic în interiorul căruia actorii statali au fost puși într-o situație competițională, în termeni teritoriali, economici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care în 1971 a celebrat printr-un fastuos pachet de ceremonii 2500 de ani de la întemeierea imperiului persan. Ambele evenimente, atât cel românesc cât și cel iranian, urmăreau exhibarea simbolică a vechimii statalității, în ideea de a conferi prestigiu și legitimitate formelor statale curente. A doua evoluție notabilă ține de auctorialitate: numele autorilor manualelor școlare de istorie publicate în perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
necesară această demonstrație. Prin identificarea cu elementul autohton, supraviețuirea fondului dacic certifica vechimea bimilenară a poporului român și continuitatea neîntreruptă a statalității românești. Aceste calități vor sta la baza unei intense exploatări simbolice din partea regimului aflat în continuă căutare de legitimitate. După cum vom vedea imediat, bimilenaritatea poporului român va furniza materialul istoric pentru elaborarea unor "tradiții inventate" celebrate prin sofisticate ceremoniale publice (Hobsbawm și Ranger, 1983). Teza continuității dacice este premisa pentru concluzionarea continuității daco-romane la nord de Dunăre după retragerea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
data proclamării independenței de către Carol) pe 9 mai (data la care "adunarea deputaților țării a declarat România stat independent", Almaș și Petric, 1966, p. 109). Carol este acuzat chiar de manipulare simbolică, tărăgănând deliberat proclamarea independenței pentru a-și consolida legitimitatea, "legîndu-se în mod forțat actul de independență de începutul domniei lui Carol I". Stricând planurile regale, M. Kogălniceanu, în calitatea sa oficială de ministru de externe, a declarat "la 9 mai 1877 în fața Adunării Deputaților: "Sîntem independenți; sîntem națiunea de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cultică. El este cel care l-a canonizat pe Lenin, îmbălsămându-i trupul și prin aceasta i-a conferit "viață politică unui trup mort" (după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat legitimitatea politică necesară pentru a-i permite ulterior să își construiască unul dintre cele mai elaborate culturi ale personalității din istoria recentă a umanității, întrecut probabil doar de cultul lui Mao și cel al lui Kim Ir-sen. Doar că puțin după
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cultul monarhic (a instituției regalității). Cultul personalității poate fi interpretat prin prisma puternicului concept weberian al "autorității charismatice" ca fiind programul cultural sponsorizat statal care mobilizează întregul aparat propagandistic în scopul îmbrăcării simbolice a liderului în aureola charismei în vederea consolidării legitimității politice a acestuia. M. Weber a gândit charisma ca pe o calitate intrinsecă a unei persoane, certificată empiric prin "fapte eroice de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
științific. Ei doar au pângărit numele Partidului Comunist Român. Ei au pângărit de asemenea, memoria celor care și-au sacrificat viața pentru cauza socialismului în această țară" (cf. Gallagher, 2004, p. 93). Auto-catapultat în fruntea revoluției, FSN și-a asigurat legitimitatea dând asigurări că rolul frontului este acela de a guverna provizoriu societatea până la organizarea de alegeri libere. O întorsătură dramatică s-a produs în 23 ianuarie 1990, când consiliul FSN a decis ca frontul să participe la alegerile programate a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a căror succesiune a condus către conflictul etnic stradal soldat cu șase morți (trei români și trei maghiari) și peste două sute de răniți: i) etnicizarea discursivă recursul la discursul și categoriile etnice de către mass-media și politicienii postdecembriști în căutarea de legitimitate politică; ii) etnicizarea societății civile în curs de emergență apariția organizațiilor civice și politice maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România UDMR, Uniunea Democratică a Tineretului Maghiar MADISZ); iii) etnicizarea posesiunii simbolice a orașului și a instituțiilor sale constitutive odată anatamate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român punctul sensibil al istoriografiei clasice, care a demonstrat într-o manieră "irefutabilă" teza continuității daco-romanilor la nord de Dunăre este tratată ca un "mit etnogenetic" (p. 8). Abandonarea certitudinilor absolute creatoare de legitimitate dar și de comoditate intelectuală caracterizează întreaga expunere; autorii nu se feresc să afirme că "nu știm foarte multe lucruri despre istoria secolelor care au urmat" (p. 10). Această atitudine, de recunoaștere a incertitudinii, constituie o premieră în manualistica românească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
demarat eforturi de reparație a injustițiilor istorice (Olick și Coughlin, 2003, p. 37). Toate aceste măsuri emblematice pentru "politicile regretului" relevă că trecutul își păstrează relevanța simbolică și însemnătatea politică, iar memoria colectivă continuă să fie o sursă primară de legitimitate politică, așa cum a fost dintotdeauna. Trecutul rămâne, astfel, slujnica autorității. Ce s-a schimbat radical este, însă, modul de raportare la trecut. Spre deosebire de epoca naționalistă în care prevalentă era paradigma triumfalist-eroică a trecutului național, memoria colectivă fiind meta-narativa unui destin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
voință de pocăință în efortul de eliberare catharctică de greșelile trecutului prin spovedania publică și asumarea oficială a păcatelor trecutului. Această penitențializare a politicii memoriei este identificată de către J. Olick ca fiind "noul principiu de legitimare" politică în contemporaneitatea postnaționalistă. Legitimitatea politică în ordinea actuală a postnaționalismului pare a fi condiționată de ritualul simbolic de penitență publică la care statele naționale se autosupun în vederea reconcilierii prezentului cu trecutul. Regretul a fost instituit astfel ca principiu politic al noii etici europene a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românească se află deocamdată la secvența secundă, anume, la faza de stăpânire a trecutului și de condamnare a acestuia. Nostalgia populară față de comunism, alimentată de dificultățile socioeconomice ale prezentului, complică procesul de gestionare statală a trecutului, punând sub semnul întrebării legitimitatea criminalizării și a condamnării simbolice a perioadei comuniste. Fără a cădea în cursa întinsă de tentația profețiilor istorice, o evoluție plauzibilă a modului de gestionare a trecutului comunist s-ar putea înscris pe următorul traseu: odată cu consolidarea democrației autohtone, pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unei creșteri economice care să producă modificări semnificative în calitatea vieții, nu ar fi deloc surprinzător ca gradul nostalgiei colective să descrească. Acest fapt ar permite narativei oficiale a comunismului ca regim ilegitim și criminal să capete o mai mare legitimitate atât în arena publică, unde deține deja un statut hegemonic, cât și în cadrul conștiinței colective a societății românești, care este deocamdată scindată. Trecerea timpului, alături de incursiuni de cercetare mai puțin pasionale în realitatea trecutului comunist ar putea, mai departe, să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin prisma funcției sale de disimulare sau, mai curând așa cum arată Paul Ricoeur a înțeles ideologia ca "distorsiune-comunicare"32. Este adevărat, ideologia are rolul de a legitima, uneori recurgând chiar la disimulare: "Acolo unde există putere, există o revendicare de legitimitate. Și acolo unde există o revendicare de legitimitate, există recurgerea la retorica discursului public într-un scop de persuasiune"33. Dar nu aceasta este calitatea esențială a ideologiei. Dimpotrivă, legitimarea, acțiunea justificatoare proprie ideologiei, chiar și prin apel la disimulare
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
curând așa cum arată Paul Ricoeur a înțeles ideologia ca "distorsiune-comunicare"32. Este adevărat, ideologia are rolul de a legitima, uneori recurgând chiar la disimulare: "Acolo unde există putere, există o revendicare de legitimitate. Și acolo unde există o revendicare de legitimitate, există recurgerea la retorica discursului public într-un scop de persuasiune"33. Dar nu aceasta este calitatea esențială a ideologiei. Dimpotrivă, legitimarea, acțiunea justificatoare proprie ideologiei, chiar și prin apel la disimulare, este, în realitate, o prelungire a funcției sale
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a explica motivația consensului existent între pretenția celor care vor să conducă și credința în autoritatea instituită legitim a celor care se supun. Cum însă, în orice societate, există întotdeauna o distanță între pretenția de a conduce și credința în legitimitatea acestei pretenții din partea celor care se supun de aici rezultând ceea ce Ricoeur indică a fi echivalența niciodată completă dintre credință și pretenție (pe urmele lui Weber, care susținuse că nu există sistem complet rațional al legitimității) este nevoie de un
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
conduce și credința în legitimitatea acestei pretenții din partea celor care se supun de aici rezultând ceea ce Ricoeur indică a fi echivalența niciodată completă dintre credință și pretenție (pe urmele lui Weber, care susținuse că nu există sistem complet rațional al legitimității) este nevoie de un surplus de valoare a puterii. Și aceasta pentru că "orice autoritate cere mai mult decât oferă membrii săi în termenii credinței sau ai unui crez"41. Necesitatea acestui surplus de valoare a puterii este compensată de rolul
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
grupurilor în actul de guvernare. Și aceasta pentru că, în chiar procesul de participare democratică, valorile mutual împărtășite sunt angajate într-un demers care oferă posibilitatea menținerii fenomenului dominației prezent ca relație socială asimetrică în orice tip de societate în limitele legitimității. În cadrul mai larg al ordinii politice de factură democratică intervine ceea ce Habermas numea "acțiune comunicativă", adică acel tip de interconexiune a indivizilor și grupurilor care "(...) presupune deja întotdeauna (indiferent cât de ficțional o face) scopul emancipator, politic al subiecților de
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a celui de cunoaștere socială în particular. A devenit astăzi evident că "limbajul, instituțiile, puterea, schimbarea socială și rpoblemele sociale conduc, modelează și influențează conținutul oricărui sistem de cunoștințe, punctele sale critice și cele tari, traiectoria și dezvoltarea sa internă, legitimitatea și relativa sa situare"59. În acest cadru, sarcina unei teorii a ideologiei ar putea fi aceea de a identifica, inclusiv prin aplicarea modelului integrat al analizei ideologice, modul în care procesul cunoașterii din societatea contemporană ar putea fi astfel
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și al morții. Dincolo de aceste aspecte, discutabile fără Îndoială, trebuie recunoscut faptul că tehnicizarea actului medical i-au făcut pe medici mai eficienți În decizia terapeutică, a forțat societatea să-i recunoască și să-i impună ca sistem cu autonomie, legitimitate și autoritate pentru că, așa cum preciza K. L. White În 1978, societatea Încheie un contract simbolic cu medicina, rezultat din importanța atribuită consecințelor sociale ale bolii și ale morții. Eficiența actului medical s-a răsfrânt și asupra poziției medicului În societate
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
federale. În mod neașteptat pentru mulți europeni, neîncrederea în puterea statului, fie că este vorba de opoziție față de extinderea puterii guvernului federal în anumite sectoare ale vieții sociale (vezi, de ex., USA PATRIOT ACT), fie că e vorba de negarea legitimității guvernului în principiu, are o lungă tradiție politică pe teritoriul american. Formele de anti-statism nu sunt neapărat specifice mișcărilor de extremă stânga în America: libertarienii, de extremă dreapta, inspirați de liberalismul clasic, consideră libertatea individului ca principiu suprem. Ei se
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]